Versetul de azi

[cristiboss56]

Bucură-te ceea ce eşti plină de har!


Temeiul scripturistic al sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca.



'În zilele acelea Elisabeta, soţia lui Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Şi, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.' (Ev. Luca 1, 24-38)

[cristiboss56]

"În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe."

[cristiboss56]

În această duminică, biserica ne aminteşte apropierea patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de smerenia la care ne-a îndemnat mereu şi de pocăinţa adevărată a Mariei Egipteanca, pocăinţă care ne poate face vrednici de a urma pe Hristos pe drumul Crucii spre Înviere.
La sfânta Liturghie se citesc două texte evanghelice: Marcu, capitolul 10, versetele 32-45 şi Luca, capitolul 7, versetele 36-50.
În primul text evanghelic, înţelegem că Mântuitorul se pregătea pentru actul suprem al misiunii sale pământeşti, patima şi moartea, dar în acelaşi timp îi pregătea şi pe ucenicii Săi să poată rezista acestora. Ca dovadă că aveau nevoie de această întărire şi pregătire este tocmai textul Sfintei Evanghelii; cererea celor doi fraşi de a sta foarte aproape de Domnul lor, arată că aveau încă a spori sufleteşte pentru a înţelege menirea lui Mesia, ai căror ucenici erau ei: El a venit printre oameni, Dumnezeu fiind, ca să-i slujească. A venit ca prin patima, moartea şi Învierea Sa, să slujească la salvarea şi mântuirea tuturor. A venit ca să înveţe pe oameni că jertfa de sine şi smerenia sunt cele ce stau la baza urcusului spre ceruri.
Al doilea text evanghelic, de la Luca 7, 36-50, este al cuvioasei Maria Egipteanca. Prezintă modelul de pocăinţă din Sfânta Scriptură pe care l-a urmat întocmai cuvioasa Maria Egipteanca: asemenea femeii păcătoase care a venit la Iisus, plângând şi a uns picioarele Lui cu mir preţios şi le-a şters cu părul său, aşa şi cuvioasa Maria Egipteanca a obţinut iertarea păcatelor ei cele multe, căci mult a iubit pe Dumnezeu.
Pocăinţa celor două femei a devenit astăzi pildă pentru noi toţi. A devenit îndemn şi mărturie, că oricând, oriunde ne-am afla pe treapta păcătoşeniei, putem fi iertaţi, dacă iubim la fel de mult pe Dumnezeu.



Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

[tabitha]

Thursday of the Sixth Week of Lent

Proverbs 23.15-24.5

My son, if your heart is wise,
my heart too will be glad.
My soul will rejoice
when your lips speak what is right.
Let not your heart envy sinners,
but continue in the fear of the LORD all the day.
Surely there is a future,
and your hope will not be cut off.
Hear, my son, and be wise,
and direct your mind in the way.
Be not among winebibbers,
or among gluttonous eaters of meat;
for the drunkard and the glutton will come to poverty,
and drowsiness will clothe a man with rags.
Hearken to your father who begot you,
and do not despise your mother when she is old.
Buy truth, and do not sell it;
buy wisdom, instruction, and understanding.
The father of the righteous will greatly rejoice;
he who begets a wise son will be glad in him.
Let your father and mother be glad,
let her who bore you rejoice.
My son, give me your heart,
and let your eyes observe my ways.
For a harlot is a deep pit;
an adventuress is a narrow well.
She lies in wait like a robber
and increases the faithless among men.
Who has woe? Who has sorrow?
Who has strife? Who has complaining?
Who has wounds without cause?
Who has redness of eyes?
Those who tarry long over wine,
those who go to try mixed wine.
Do not look at wine when it is red,
when it sparkles in the cup
and goes down smoothly.
At the last it bites like a serpent,
and stings like an adder.
Your eyes will see strange things,
and your mind utter perverse things.
You will be like one who lies down in the midst of the sea,
like one who lies on the top of a mast.
“They struck me,” you will say, “but I was not hurt; they beat me, but I did not feel it. When shall I awake? I will seek another drink.”
Be not envious of evil men,
nor desire to be with them;
for their minds devise violence,
and their lips talk of mischief.
By wisdom a house is built,
and by understanding it is established;
by knowledge the rooms are filled
with all precious and pleasant riches.
A wise man is mightier than a strong man,
and a man of knowledge than he who has strength;

Genesis 46.1-7

So Israel took his journey with all that he had, and came to Beersheba, and offered sacrifices to the God of his father Isaac. And God spoke to Israel in visions of the night, and said, “Jacob, Jacob.” And he said, “Here am I.” Then he said, “I am God, the God of your father; do not be afraid to go down to Egypt; for I will there make of you a great nation. I will go down with you to Egypt, and I will also bring you up again; and Joseph’s hand shall close your eyes.” Then Jacob set out from Beersheba; and the sons of Israel carried Jacob their father, their little ones, and their wives, in the wagons which Pharaoh had sent to carry him. They also took their cattle and their goods, which they had gained in the land of Canaan, and came into Egypt, Jacob and all his offspring with him, his sons, and his sons’ sons with him, his daughters, and his sons’ daughters; all his offspring he brought with him into Egypt.

[tabitha]

Vinerea celei de-a Șasea Săptămâni din Postul Mare

Pildele lui Solomon 31, 8-31

8. Deschide gura ta pentru cel mut şi pentru pricina tuturor părăsiţilor.
9. Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit.
10. Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul.
11. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată.
12. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale:
13. Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa.
14. Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei.
15. Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor.
16. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.
17. Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale.
18. Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.
19. Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul.
20. Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit.
21. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii.
22. Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră.
23. Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării.
24. Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor.
25. Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine.
26. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
27. Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze; ea nu mănâncă.
28. Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă:
29. "Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!"
30. Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată!
31. Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!

[tabitha]

Facerea 49, 33-50, 26


33. Sfârşind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, şi întinzându-şi picioarele sale în pat, şi-a dat sfârşitul şi s-a adăugat la poporul său.

1. Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.
2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
3. După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile.
4. Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunăvoinţă în ochii voştri, ziceţi lui Faraon aşa:
5. Tatăl meu m-a jurat şi a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc". şi i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
6. Iar Faraon a răspuns: "Du-te şi îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!"
7. Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său şi au mers împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii din ţara Egiptului
8. Şi toată casa lui Iosif şi fraţii lui şi toată casa tatălui său şi neamul lui. Numai copiii lor şi oile şi vitele lor le-au lăsat în ţara Goşen.
9. Au plecat de asemenea cu el căruţe şi călăreţi şi s-a făcut tabăra mare foarte.
10. Şi ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare şi tare foarte şi a jelit Iosif pe tatăl său şapte zile.
11. Văzând Canaaneii, locuitorii ţinutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
12. Aşa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
13. L-au dus fiii lui în pământul Canaan şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu ţarină cu tot de la Efron Heteul, ca moşie de îngropare.
14. Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, şi el, şi fraţii lui, şi toţi cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
15. Văzând însă fraţii lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: "Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
16. Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis:
17. "Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!" Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
18. Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au zis: "Iată, noi suntem robii tăi".
19. Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
20. Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros.
21. Deci nu vă mai temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri". Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit de la inimă.
22. Apoi a locuit Iosif în Egipt, el şi fraţii lui şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani.
23. Şi a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.
24. În cele din urmă a zis Iosif către fraţii săi: "Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta şi vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinţilor noştri S-a jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov".
25. La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: "Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateţi oasele mele de aici!"
26. Şi a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.

[tabitha]

Lazarus Saturday

John 11.1-45

Now a certain man was ill, Lazarus of Bethany, the village of Mary and her sister Martha. It was Mary who anointed the Lord with ointment and wiped his feet with her hair, whose brother Lazarus was ill. So the sisters sent to him, saying, “Lord, he whom you love is ill.” But when Jesus heard it he said, “This illness is not unto death; it is for the glory of God, so that the Son of God may be glorified by means of it.” Now Jesus loved Martha and her sister and Lazarus. So when he heard that he was ill, he stayed two days longer in the place where he was. Then after this he said to the disciples, “Let us go into Judea again.” The disciples said to him, “Rabbi, the Jews were but now seeking to stone you, and are you going there again?” Jesus answered, “Are there not twelve hours in the day? If any one walks in the day, he does not stumble, because he sees the light of this world. But if any one walks in the night, he stumbles, because the light is not in him.” Thus he spoke, and then he said to them, “Our friend Lazarus has fallen asleep, but I go to awake him out of sleep.” The disciples said to him, “Lord, if he has fallen asleep, he will recover.” Now Jesus had spoken of his death, but they thought that he meant taking rest in sleep. Then Jesus told them plainly, “Lazarus is dead; and for your sake I am glad that I was not there, so that you may believe. But let us go to him.” Thomas, called the Twin, said to his fellow disciples, “Let us also go, that we may die with him.” Now when Jesus came, he found that Lazarus had already been in the tomb four days. Bethany was near Jerusalem, about two miles off, and many of the Jews had come to Martha and Mary to console them concerning their brother. When Martha heard that Jesus was coming, she went and met him, while Mary sat in the house. Martha said to Jesus, “Lord, if you had been here, my brother would not have died. And even now I know that whatever you ask from God, God will give you.” Jesus said to her, “Your brother will rise again.” Martha said to him, “I know that he will rise again in the resurrection at the last day.” Jesus said to her, “I am the resurrection and the life; he who believes in me, though he die, yet shall he live, and whoever lives and believes in me shall never die. Do you believe this?” She said to him, “Yes, Lord; I believe that you are the Christ, the Son of God, he who is coming into the world.” When she had said this, she went and called her sister Mary, saying quietly, “The Teacher is here and is calling for you.” And when she heard it, she rose quickly and went to him. Now Jesus had not yet come to the village, but was still in the place where Martha had met him. When the Jews who were with her in the house, consoling her, saw Mary rise quickly and go out, they followed her, supposing that she was going to the tomb to weep there. Then Mary, when she came where Jesus was and saw him, fell at his feet, saying to him, “Lord, if you had been here, my brother would not have died.” When Jesus saw her weeping, and the Jews who came with her also weeping, he was deeply moved in spirit and troubled; and he said, “Where have you laid him?” They said to him, “Lord, come and see.” Jesus wept. So the Jews said, “See how he loved him!” But some of them said, “Could not he who opened the eyes of the blind man have kept this man from dying?” Then Jesus, deeply moved again, came to the tomb; it was a cave, and a stone lay upon it. Jesus said, “Take away the stone.” Martha, the sister of the dead man, said to him, “Lord, by this time there will be an odor, for he has been dead four days.” Jesus said to her, “Did I not tell you that if you would believe you would see the glory of God?” So they took away the stone. And Jesus lifted up his eyes and said, “Father, I thank thee that thou hast heard me. I knew that thou hearest me always, but I have said this on account of the people standing by, that they may believe that thou didst send me.” When he had said this, he cried with a loud voice, “Lazarus, come out.” The dead man came out, his hands and feet bound with bandages, and his face wrapped with a cloth. Jesus said to them, “Unbind him, and let him go.” Many of the Jews therefore, who had come with Mary and had seen what he did, believed in him;

Hebrews 12.28-13.8

Therefore let us be grateful for receiving a kingdom that cannot be shaken, and thus let us offer to God acceptable worship, with reverence and awe; for our God is a consuming fire.
Let brotherly love continue. Do not neglect to show hospitality to strangers, for thereby some have entertained angels unawares. Remember those who are in prison, as though in prison with them; and those who are ill-treated, since you also are in the body. Let marriage be held in honor among all, and let the marriage bed be undefiled; for God will judge the immoral and adulterous. Keep your life free from love of money, and be content with what you have; for he has said, “I will never fail you nor forsake you.” Hence we can confidently say, “The Lord is my helper, I will not be afraid; what can man do to me?” Remember your leaders, those who spoke to you the word of God; consider the outcome of their life, and imitate their faith. Jesus Christ is the same yesterday and today and for ever.

[tabitha]

Sfânta Evanghelie dupa Ioan - cap. 11, 1-45

1. Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
2. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
3. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.
4. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
5. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
7. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.
8. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?
9. A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
10. Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
15. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
16. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.
17. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
19. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.
21. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
22. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
23. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
24. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
28. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă.
29. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El.
30. Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
32. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
33. Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
34. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.
35. Şi a lăcrimat Iisus.
36. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
37. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară?
38. Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.
39. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
40. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
43. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44. Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
45. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.


Evrei 12, 28-13, 8

De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".

Rămâneţi întru dragostea frăţească. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup. Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?". Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.

[cristiboss56]

În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului nostru Iisus Hristos. Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, duminică seara cu slujba Vecerniei, urmată de Pavecerniţă, după care se săvârşeşte rânduiala specifică Săptămânii Patimilor şi anume, Denia, adică Utrenia din Sfânta şi Marea Luni, care spre deosebire de celelalte din cursul anului se săvârşeşte seara şi poartă numele de Denie. În cadrul ei se citeşte pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul XXI, versetele 18-44 care este o continuare a Evangheliei ce s-a citit la Utrenia din Duminica Floriilor (Matei XXI, 1-11; 15-17).
Luni se săvârşeşte Liturghia darurilor înainte sfinţite unită cu Vecernia din Sfânta şi Marea Marţi în cadrul căreia la Paremii se citesc textele din cartea Ieşirea capitolul I, versetele 1 la 20 şi cartea Iov capitolul I, versetele 1 la 12. În cadrul acestei Liturghii se citeşte pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul XXIV, versetele 3 la 35. Lecturarea textelor evanghelice este specifică Liturghiilor darurilor înainte sfinţite din Săptămâna Patimilor care se săvârşesc în zilele de luni, marţi şi miercuri unite cu Vecernia zilei următoare.

[cristiboss56]

În Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie. Ziua liturgică începe, după cum aflăm din Triod, luni seara cu Denia, adică Utrenia din Sfânta şi Marea Marţi. În cadrul acestei slujbe s-au citit pericopele evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul XXII, versetele 15 la 46 şi capitolul XXIII, versetele de la 1 la 39.