|
#1
|
|||
|
|||
Cum putem sa nu judecam ?
daca nu suntem de accord cu anumite lucruri pe care le fac unii oameni si spunem asta cu voce tare asta inseamna ca judecam? una e sa judeci, una e sa nu fii de accord cu cineva ... sau e acelasi lucru ?
adica daca cineva isi exprima propria parere cu voce tare inseamna ca judeca ? sau sa ne abtinem de la a avea pareri proprii sau de la a le spune cu voce tare ? in ce conditii se poate spune ca judecam ? |
#2
|
||||
|
||||
Este nevoie de discernamant.
Uneori se cade sa vorbim, alteori se cade sa pastram tacerea. Judecata incepe acolo unde se sfarseste dragostea. Una este sa apreciem cu un cuvant, iar alta e sa judecam. Putem vorbi despre bune si rele, fara a judeca, precum putem sa tacem, judecand. Judecata este ceva ce tine de inima noastra, de dragostea pe care o avem sau nu fata de cel de langa noi. O buna cale spre a nu judeca este a pastra tacerea, mai ales in momente de ispita si de nemultumire. "Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele." (Psalm 140, 3)
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#3
|
|||
|
|||
parerea mea...
Granita dintre cele doua notiuni e foarte "plapanda" si cuvintele trebuiesc alese cu maaare grija ....
|
#4
|
|||
|
|||
A judeca este firescul ratiunii si nimeni nu cere sa ne indobitocim renuntand la judecata. Osandirea este rea, nu judecarea.
JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept... 3. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară; p. ext. a hotărî, a decide ca arbitru, a soluționa un litigiu. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărâre judiciară definitivă. ♦ Refl. recipr. A fi în proces, în litigiu cu cineva. – Lat. judicare. |
#5
|
|||
|
|||
Daca judeci, judeca comportamentul nu imaginea si chipul lui Dumnezeu.
Nu zi Imaginea si chipul lui Dumnezeu e asa si asa. Zi fapta aceasta e asa si asa. |
#6
|
|||
|
|||
sau altel spus "Cu oamenii să te împaci dar cu păcatele să te cerți."
|
#7
|
|||
|
|||
Citat:
|
#8
|
||||
|
||||
Citat:
Adesea vedem și auzim porunca "să nu judeci" în context impropriu. Folosită ca replică tăioasă. Adică cum, vii dumneata să îmi spui că am băut cam mult și e cazul să mă culc ? Să nu îndrăznești să mă judeci ! Ești de părere că fac rău că mă culc cu asistenta mea pe birou în timp ce nevastă-mea stă acasă și calcă rufele copiilor ? Păi ești împotriva lui Isus, Care ți-a spus să nu mă judeci ! Mă sfătuiești să fiu mai puțin pizmaș ? Păi ia vezi-ți de bârna din ochiul dumitale ! Nu mă judeca ! În realitate, ceea ce Domnul ne interzice prin porunca "să nu judeci" nu este aceea de a face judecăți morale, ci de a judeca starea sufletului cuiva. Este foarte bine să-i spunem fratelui nostru când credem că greșește, dacă acest lucru i-ar fi spre îndreptare. Dar starea sufletului său, adică dacă este în stare de grație sfințitoare sau în stare căzută, nu avem de unde să o cunoaștem: numai acest fel de judecată este rezervată Fiului și, într-o anumită măsură, duhovnicului în cadru sacramental, prin gura căruia Dumnezeu ne vorbește. Noi știm doar despre puțini oameni că s-au mântuit cu certitudine: sunt sfinții pe care Biserica ni-i propune ca exemple. Despre un singur om știm cu siguranță că a fost damnat: fiul pierzării, fiindcă știm asta de la Isus. (Unii teologi spun că, de fapt, nici despre el nu știm sigur, fiindcă Isus se referă la starea sufletului aceluia la un moment dat, ceea ce nu ar exclude o eventuală penitență de ultim moment). În fine, una peste alta, numai despre Iuda avem unele argumente biblice în a susține că e damnat. Despre nimeni altcineva nu știm asta, nici despre Stalin ori alți ticăloși manifești. Tot ceea ce știm este că unii oameni se mântuiesc, alții (probabil mult mai mulți) sunt damnați. Cine și cum, nu putem ști: să nu judecăm.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 11.10.2011 at 19:45:43. |
#9
|
||||
|
||||
Nu putem sa nu judecam.
Pentru ca mintea neluminata la interactiunea cu o expresie este involuntar reactiva. Fie atrasa, fie respinsa, fie indiferenta. Toate cele trei stari sunt pacatoase. Inima se misca de la sine astfel. De aceea se spune ca suntem robi. Asceza tempereaza aceste miscari. Nu mai judecam doar atunci cand cunoastem formele pe dinlauntru lor, cand le cunoastem miezul. Atunci inima se umple de iubire nepartinitoare. Numai cu o astfel de inima "nu mai judecam" in sensul dorit de Hristos. ======================= Este bine sa exprimam cu voce tare o opinie care produce efecte virtuoase. Sau sa stopam hotarat un proces nevirtuos atunci cand efectul este virtuos. (sa luam apararea celui napastuit in fata agresorului, sa-l ferim prin mustrare pe cel ce se vatama singur...) Discernamantul, taria si curajul le are doar cel care are darul Lui Dumnezeu in inima. In aceste cazuri nu este vorba de "judecarea aproapelui".
__________________
Last edited by florin.oltean75; 11.10.2011 at 20:54:51. |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Cum putem ii mai putem ajuta pe cei dragi care s-au stins? | alex190 | Spiritualitatea ortodoxa | 14 | 12.09.2012 21:24:24 |
Sa nu judecam aproapele | costel | Generalitati | 49 | 31.08.2011 19:15:46 |
De ce nu avem dreptul sa judecam pe altii | florina_drossu | Generalitati | 28 | 29.04.2010 22:02:00 |
Judecam iar.. | danyel | Biserica Ortodoxa Romana | 17 | 10.03.2010 22:15:52 |
|