|
#51
|
|||
|
|||
Citat:
Prea multe parabole devin argumente pentru crestini. "se stie ca......" e o constructie care e mult prea des folosita si se bazeaza pe astfel de parabole. De aceea m-am aprins! |
#52
|
|||
|
|||
Tu ai facut comparatia intre mintea de copil si cea pura, nu eu.
|
#53
|
||||
|
||||
Citat:
Parabola e un instrument care „traduce” o idee din abstract în concret. Depinde de receptor/ascultător cum o percepe. |
#54
|
|||
|
|||
Citat:
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii, care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Ce a facut ,ma? Tu gandestii? Vezi in vresetul 20 care au fost primele animale.(marine sau trestre?) Marine. |
#55
|
|||
|
|||
Citat:
Da, parabola este un instrument, nu un argument, ai2. Este o poveste care vorbeste mintii umane mai usor ca un text filizofic. De altfel asta nu este offtopic: referatul biblic al facerii este un fel de parabola si el. este o povstire de tip mitic-simbolic.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#56
|
|||
|
|||
Citat:
|
#57
|
|||
|
|||
Nu, un copil adreseaza si ridica intrebari; cand creste realitatea ii va confirma ori ba cele asimilate in prima instanta intr-un mod necritic..discernamantul se capata functie de experiente. La fel si un credincios, intra in spectrul credintei cu o seama de neintelegeri si paradoxuri mentale, numai ca el nu se mai adreseaza unei autoritati omenesti (pe care in cazul celui ce raspunde copilului il putem banui de rea-vointa), ci celei divine. La fel cum realitatea il "loveste" pe copilul avansat in varsta si este un mod de verificare, in planul credintei constiinta e cea care confirma cele ce tin de interioritate si de autenticitatea trairii crestinesti.
|
#58
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
#59
|
|||
|
|||
Citat:
|
#60
|
||||
|
||||
Callisto:
MariS, fireste ca foarte putini se puteau gand sa iau situatia ca reala ( :) ) , cu atat mai putin n-am spus ca demonstreaza ceva, ci doar ca nu rezolva neintelegerile inerente unei dispute ilicite teologie-stiinta. ------------ Eu nu vad stiinta si teologia in conflict, vad doar oameni de stiinta nesinceri in conflict cu oameni credinciosi nesinceri. Exemplu din povestioara era cu oameni nesinceri care incercau sa elimine cealalta parte, si aceasta s-a aparat. Sigur, pentru echilibru trebuia sa dau si un exemplu invers. E la fel de posibil. Dar ca sa intelegi pozitia mea fata de relatia dintre Teologie si Stiinta reiau postul meu de la tema "Teologie - Stiinta = ARMONIE". Teologie - Stiinta = ARMONIE sau Teologie + Stiinta = ARMONIE? Eu vad stiinta si teologia in progres, dar fiecare urmand alte reguli. De pilda, stiinta progreseaza dupa regula contorului. Sa ma explic: Stiinta are, la un moment dat, o teorie integratoare, un fel de filozofie pentru ca incearca sa explice intregul univers. De exemplu, acum teoria integratoare este cea a Big Bang-ului si evolutionismul, pe vremea lui Newton era teoria eterului si gravitatia, etc. Aceasta teorie integratoare e reprezentata de prima cifra a contorului. Ea se schimba cel mai greu, dar se schimba. Ultima cifra a contorului semnifica ultimele cunostiinte acumulate de stiinta. Ele se aduna si daca nu se potrivesc cu teoria cea mai apropiata la care se refera, o schimba si astfel penultima cifra a contorului se schimba si ea. Si procesul continua pe masura ce stiinta progreseaza, pana ajunge din nou sa schimbe prima cifra a contorului, atunci cand aceasta nu mai corespunde cu subteoriile si faptele acumulate. Deci e inutil sa combati o anumita teorie actuala pentru ca in viitor stiinta insasi o va schimba. Problema e ca noua teorie care o inlocuieste pe cea veche e de acelasi tip: naturala. Dar insasi modalitatea progresului stiintei arata ca nu va descoperi o teorie absoluta, imuabila, fara putinta de imbunatatire. Teologia, pe de alta parte, "progreseaza" dupa regula "focalizarii". Aici termenul progres nu e cel mai nimerit. Il inlocuiesc cu imbogatire. Deci, teologia se imbogateste prin "focalizarea" duhului asupra teologului. Imbogatirea nu rastoarna dogma, ci o face mai expresiva, mai vie. Cele doua tipuri de "progres" nu sunt opuse, ci complementare: regula contorului functioneaza pe orizontala, focalizarea pe verticala. Formeaza o cruce, si ca orice cruce are nevoie si de orizontala nu numai de verticala. Mai e nevoie doar de atat: "uneltele progresului" sa fie smerenia, sinceritatea si onestitatea. -------- Concluzia: atat timp cat cele doua parti sunt oneste si sincere si nu doresc eliminarea celuilalt, ci buna intelegere, totul e OK.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
Tags |
evolutionism |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre ereziarhi, erezii si combaterea acestora la Sfintele Sinoade Ecumenice | tot-Laurentiu | Dogmatica | 15 | 11.04.2014 00:40:59 |
Puncte comune intre catolicism si ortodoxie | PadreCory | Biserica Romano-Catolica | 17 | 12.04.2008 01:35:49 |
|