Ce este pocainta?

[iosif]

Mi-e teama ca de multe ori folosim notiuni pe care nu le stim a le defini. As vrea, ca si in cazul altui topic initiat de mine, sa incercam sa definim intr-o formula cat mai personala (cu ale noastre cuvinte), ceea ce inseamna pocainta.

Pocainta pentru mine este acea stare de trezire la realitate care nu poate fi inteleasa si traita decat in lumina lui Dumnezeu. Pocainta este acea stare de regret care nu isi poate face loc decat intr-o inima sincera cu sine insasi, o inima dornica de adevarul suprem si de bucuria cea adevarata. Pocainta este usa care deschide iertarea si bucuria care vine numai de la Dumnezeu.

[Abell]

În prealabil postat de iosif

sa incercam sa definim intr-o formula cat mai personala (cu ale noastre cuvinte), ceea ce inseamna pocainta.

Pocainta e un proces care incepe odata cu Nasterea din Nou (momentul in care decizi Sa-L urmezi pe Domnul) pana la sfarsitul vietii. De pocainta ai nevoie in fiecare zi si nu poti face un titlu din asta.

[danyel]

Abell ai dreptate, pocainta este cu adevarat un proces, ea nu este o declaratie publica, sau un titlu; pocainta trebuie facuta in fiecare zi, tot timpul suntem predispusi la pacat, nu putem vorbi despre faptul de a fi mantuit atata timp cat inca suntem in lume, mantuirea ne-o va da Domnul acolo in ceruri, aici pe pamant, nadajduim la mantuire, prin pocainta!
Dar de ce pocainta? Oare de teama unei pedepse viitoare? oare de teama unui Dumnezeu crud si razbunator? nu, precum spunea un parinte, pocainta se face din dragoste pentru Dumnezeu, Hristos s-a jertfit din dragoste pentru noi, si noi trebuie sa-i respundem jertfei Lui cu dragostea noastra, daca facem pocainta din obligatie; atunci n-are valoare, ne pocaim nu atat pentru a scapa de un chin vesnic ci mai mult pentru a ne bucura pururea de slava lui Dumnezeu, si de prezenta lui Dumnezeu, si scopul nostru este acela de a ne indumnezeii, de a rezidi chipul cel dintai dat noua de Dumnezeu, Hristos a coborat pe pamant ca omul sa poata urca la cer! asfel sa vedem pocainta, ca raspuns al nostru fata de dragostea lui Dumnezeu. Amin, Domnul sa fie laudat!

[iosif]

Pocainta este un proces, dar nu oarecare. Asa cum spuneam avem nevoie sa definim concret ce inseamna pocainta. Ne pierdem in chestiuni generale si de aceea ne si imprastiem usor. Ce fel de proces este pocainta? Juridic? Ce presupune acest proces al pocaintei? Haideti, fratilor, sa lamurim!

În prealabil postat de iosif

Mi-e teama ca de multe ori folosim notiuni pe care nu le stim a le defini. As vrea, ca si in cazul altui topic initiat de mine, sa incercam sa definim intr-o formula cat mai personala (cu ale noastre cuvinte), ceea ce inseamna pocainta.

Pocainta pentru mine este acea stare de trezire la realitate care nu poate fi inteleasa si traita decat in lumina lui Dumnezeu. Pocainta este acea stare de regret care nu isi poate face loc decat intr-o inima sincera cu sine insasi, o inima dornica de adevarul suprem si de bucuria cea adevarata. Pocainta este usa care deschide iertarea si bucuria care vine numai de la Dumnezeu.

pocainta..pentru mine..hmmmmmm nu pot sa o definesc pentru ca nu sunt cuvinte sa o pot compara, sa o pot descrie, stiu doar ca pocainta inseamna a avea pace cu mine insumi, a avea constiinta cat mai usoara, (pentru ca fara de pacat nu se poate ) pocainta pentru mine inseamna iubire fata de tot si toate, pocainta inseamna pentru mine tot si toate si mai mult consider ca fara de pocainta ( care inseamna recunosterea slabiciunii firii noastre) nu ne putem mantui de ce pt ca INIMA INFRANTA SI SMERITA D_ZEU NU O VA URGISI...pocainta???...pentru mine este echivalenta cu iubirea fata de aproapele..ptr ca atunci cand iubestu cu adevarat pe cineva te mahnesti cand il superi..cand il judeci..cand ii jignesti.. si asa vine pocainta...vedeti bine ca folosesc des acest cuvant pacea inimii...ei bine asa cum frumos m-a invatat aici un frate..se obtine prin POCAINTA...

În prealabil postat de jeny

pocainta..pentru mine..hmmmmmm nu pot sa o definesc pentru ca nu sunt cuvinte sa o pot compara, sa o pot descrie, stiu doar ca pocainta inseamna a avea pace cu mine insumi, a avea constiinta cat mai usoara, (pentru ca fara de pacat nu se poate ) pocainta pentru mine inseamna iubire fata de tot si toate, pocainta inseamna pentru mine tot si toate si mai mult consider ca fara de pocainta ( care inseamna recunosterea slabiciunii firii noastre) nu ne putem mantui de ce pt ca INIMA INFRANTA SI SMERITA D_ZEU NU O VA URGISI...pocainta???...pentru mine este echivalenta cu iubirea fata de aproapele..ptr ca atunci cand iubestu cu adevarat pe cineva te mahnesti cand il superi..cand il judeci..cand ii jignesti.. si asa vine pocainta...vedeti bine ca folosesc des acest cuvant pacea inimii...ei bine asa cum frumos m-a invatat aici un frate..se obtine prin POCAINTA...

pentru mine nu e suficient sa spun IMI PARE RAU as vrea sa si simt ceea ce spun dar...vedeti lipseste pocainta sincera.....sa o analizez sau sa caut radicinile acestui cuvant Pocainta....nu cred ca este necesar..de aceea va rog invatati-ma cum sa o simt?? cum sa o invat??? nu cum sa o analizez.....rog pe Maicuta Domnului sa ma ajute sa simt pocainta cea adevarata care imi elibereaza inima si mintea si ma apropie de BUNUL SI MILOSTIVUL DUMNEZEU asta imi doresc....iertare

[iosif]

Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, sau literal vorbind, schimbarea mintii. Cred ca in primul rand avem nevoie sa ne convingem pe noi insine si sa simtim din toata inima ca ceea ce am facut, am facut gresit si ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, ca trebuie sa punem randuiala in minte. Modul in care gandim ne afecteaza intreaga viata!

Pocainta este un rod al cugetarii la legea Domnului, dar mai presus de toate este un dar care se cere si se primeste de la Dumnezeu. Pocainta este intodeauna legata de smerenie. Un om care se smereste pentru pacatele sale, nu judeca pe altul, nu are ochi pentru pacatele altora, ci numia pentru pacatele sale! Pocainta adevarata este de asemenea intotdeauna legata de nadejde, tine mintea in iad si nu deznadajdui, asa cum stim de la Sf Siluan Athonitul. Este foarte important ca aceasta stare de regret sa nu fie doborata de deznadejde.

Hristos a venit sa aduca bucuria mantuirii, a intoarcerii, bucuria pocaintei. Pocainta este asadar aducatoare de bucurie, pentru ca nimeni din cei ce au venit la Hristos sa Ii ceara iertare si vindecare nu s-a intors netamaduit. Insa cei care au venit la El au venit cu inima zdrobita si si-au adus durearea inaintea Lui, rugandu-L sa ii tamaduiasca. N-au venit indiferenti, nu au venit fara credinta, au venit sinceri, cu inima deschisa. Si, primind tamaduirea, au mers mai departe si au marturisit si celorlalti lucrarea lui Dumnezeu, Carea vrea ca toti sa vina la pocainta, la viata, la o noua viata in care trecutul nu mai exista, ci doar prezentul continuu alaturi de Hristos.

În prealabil postat de iosif

Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, sau literal vorbind, schimbarea mintii. Cred ca in primul rand avem nevoie sa ne convingem pe noi insine si sa simtim din toata inima ca ceea ce am facut, am facut gresit si ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, ca trebuie sa punem randuiala in minte. Modul in care gandim ne afecteaza intreaga viata!

Pocainta este un rod al cugetarii la legea Domnului, dar mai presus de toate este un dar care se cere si se primeste de la Dumnezeu. Pocainta este intodeauna legata de smerenie. Un om care se smereste pentru pacatele sale, nu judeca pe altul, nu are ochi pentru pacatele altora, ci numia pentru pacatele sale! Pocainta adevarata este de asemenea intotdeauna legata de nadejde, tine mintea in iad si nu deznadajdui, asa cum stim de la Sf Siluan Athonitul. Este foarte important ca aceasta stare de regret sa nu fie doborata de deznadejde.

Hristos a venit sa aduca bucuria mantuirii, a intoarcerii, bucuria pocaintei. Pocainta este asadar aducatoare de bucurie, pentru ca nimeni din cei ce au venit la Hristos sa Ii ceara iertare si vindecare nu s-a intors netamaduit. Insa cei care au venit la El au venit cu inima zdrobita si si-au adus durearea inaintea Lui, rugandu-L sa ii tamaduiasca. N-au venit indiferenti, nu au venit fara credinta, au venit sinceri, cu inima deschisa. Si, primind tamaduirea, au mers mai departe si au marturisit si celorlalti lucrarea lui Dumnezeu, Carea vrea ca toti sa vina la pocainta, la viata, la o noua viata in care trecutul nu mai exista, ci doar prezentul continuu alaturi de Hristos.

e atat de frumos si usor dar ce sa fac frate cu pornirile de rautate ce vin in inima mea atunci cand cineva imi greseste cu ceva?? ce sa fac cu dorinta de a indrepta pe cel care a gresit neluand in seama faptul ca eu am gresit de doua ori fata de el, unul pt ca l-am suparat sau smintit si apoi l-am judecat ca mi-a gresit??ce sa fac?? cu toate pornirile acestea care imi alunga pocainta adevrata?? de multe ori spun sunt rabdatoare si il iert dar inima ..vai nu simte iertarea...pocainta este atat de importanta dar greu de pastrat, vorbeai despre Sf Siluan este sfantul iubirii asa consider eu il iubesc mult am citit mereu si citesc cartile lui dar cu cat citesc cu atat mai mult realizez ca nici pe departe nu a pocainta...de aceea cu lacrimi spun DOAMNE CUM SA SIMT POCAINTA?? DACA NU-MI VEI AUTA TU???e foarte frumos ce ai scirs si pare atat de usor dar inima mea este muta.....

[cristiboss56]

Dupa invatatura SFINTEI BISERICI, pacatul este calcarea legii Dumnezeiesti,adica neimplinirea voii lui DUMNEZEU cuprinsa in poruncile sale( I IOAN 3,4). Pacatul este de doua feluri: 1- este un pacat cu care ne nastem fiecare dintre noi, pacatul stramosesc, de care ne curatam prin BAIA SFINTULUI BOTEZ . 2 Sunt apoi pacatele personale, adica pacatele care le facem fiecare dintre noi in parte. Pacatele personale la rindul lor sunt si ele de doua feluri: pacate usoare si pacate grele( sau de moarte) . "ESTE PACAT DE MOARTE... , DAR ESTE SI PACAT CARE NU ESTE DE MOARTE " ( I IOAN 5, 16, 17). Pacatele usoare slabesc numai, nu nimicesc cu totul legatura noastra cu DUMNEZEU; pacatele grele insa nimicesc legatura noastra cu EL si ne atrag pedepse din partea LUI. Totodata pacatele grele ne instraineaza si de semenii nostri.

În prealabil postat de cristiboss56

Dupa invatatura SFINTEI BISERICI, pacatul este calcarea legii Dumnezeiesti,adica neimplinirea voii lui DUMNEZEU cuprinsa in poruncile sale( I IOAN 3,4). Pacatul este de doua feluri: 1- este un pacat cu care ne nastem fiecare dintre noi, pacatul stramosesc, de care ne curatam prin BAIA SFINTULUI BOTEZ . 2 Sunt apoi pacatele personale, adica pacatele care le facem fiecare dintre noi in parte. Pacatele personale la rindul lor sunt si ele de doua feluri: pacate usoare si pacate grele( sau de moarte) . "ESTE PACAT DE MOARTE... , DAR ESTE SI PACAT CARE NU ESTE DE MOARTE " ( I IOAN 5, 16, 17). Pacatele usoare slabesc numai, nu nimicesc cu totul legatura noastra cu DUMNEZEU; pacatele grele insa nimicesc legatura noastra cu EL si ne atrag pedepse din partea LUI. Totodata pacatele grele ne instraineaza si de semenii nostri.

te rog frate spune-mi cu cuvintele tale ce este pocainta?? cum trebuie sa vietuim sa o dobandim?? te rog spune-mi nu crezi ca pocainta adevarat se dobandeste doar prin smerenie???..vorbeste-mi despre asta te rog despre cum simti tu personal pocainta in inima ta...cum lucreaza ea....