|
#11
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Și Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit întru noi; și noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. (Evanghelia dupa Ioan cap.1,v.14) Dumnezeu se uneste, nu se contopeste cu fiinta umana. Cand spunem ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu ce s-a intrupat, intelegem ca Cuvantul (ratiunea personala divina),se face el insusi subiectul ratiunii umane, aducand-o la deplina conformitate cu ratiunea Sa divina, deci toata natura omeneasca a lui Iisus s-a centrat in Dumnezeu-Cuvantul. Last edited by ioanna; 11.03.2013 at 21:57:16. |
#12
|
|||
|
|||
Mii de multumiri, Delia și Ioanna!
(Acum, de voi înseninat și mângâiat....) Slavă lui Dumnezeu! AMIN+ |
#13
|
||||
|
||||
Citat:
Ioana, o mica nuanta daca imi permiti. Mai degraba pt. initiatorul topicului. Cred ca ai vrut sa subliniezi ideea ca Logosul avea deja firea divina dinainte de momentul zamislirii si pe toata durata celor 9 luni cat s-a dezvolatat ca om in pantecele Fecioarea Maria si, evident, in tot restul vietii Lui pamantesti si dupa Inaltarea la cer, si nu ca ar fi incetat sa fie Dumnezeu in intervalul celor 9 luni , ori ca ar fi ‘’devenit’’ Dumnezeu de abia dupa ce S-a nascut ca om. Cred ca ai vrut sa zici ca firea divina o avea si in momentul zamislirii si al nasterii, nu ''inca de la zamislire'', si ca nu i-a fost anulata, fiindca aceasta fire divina o are din vesnicie, mai inainte de totii vecii si nu exista nici un moment, nici in timp, nici in afara timpului, in care Logosul sa nu fi avut fire divina. In schimb, in momentul zamislirii, Logosul divin, Una din Cele Trei Persoane ale Treimii si-a impropriat si ceea ce nu avea din vesnicie, adica firea umana (cu constitutia ei pnevmato-psiho-somatica) pe care Dumnezeu nu o avea pana atunci, si-a insusit-o deci in interiorul unuia din cele Trei Ipostasuri ale Sale, ipostas preexistent din veci. Asa se face ca pruncul nascut de Fecioara Maria are doua firi neamestecate, neimpartite, nedespartite, in una si aceeasi persoana, cea a Logosului divin: firea divina existenta din veci, unita fara confuzie cu firea umana pe care o are doar din momentul zamislirii. Asa se face ca Maica Domnului se cuvine a fi numita Nascatoare de Dumnezeu, ca una ce L-a nascut pe Unul din Treime ca om, asa cum se naste orice om dintr-o mama umana. |
#14
|
||||
|
||||
Citat:
Da, precis. Eu cu saracia si bezna mintii mele, te-am inseninat pe tine. Stii tu cine te insenineaza. |
#15
|
||||
|
||||
SF. IOAN DAMASCHIN - Dogmatica (pagina 98)
CAPITOLUL XII
Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu. Contra nestorienilor Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu și real Născătoare de Dumnezeu. Prin faptul că Cel născut din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeul adevărat, întrupat din ea. Spunem că Dumnezeu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeirea Cuvântului a luat din ea începutul existenței, ci în sensul că însuși Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început și veșnic împreună cu Tatăl și cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a sălășluit în pântecele ei, s-a întrupat și s-a născut din ea fără să se schimbe. Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat: și nu un Dumnezeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvântul nu și-a pogorât din cer corpul, care să fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de o ființă cu noi pe care l-a ipostasiat în El însuși. Căci dacă și-ar fi adus corpul din cer și n-ar fi luat firea noastră, la ce mai folosește înomenirea? Înomenirea lui Dumnezeu Cuvântul pentru aceasta s-a făcut ca însăși firea, care a păcătuit, care a căzut și care s-a corupt, să învingă pe tiranul, care a înșelat-o și astfel să se elibereze de stricăciune, după cum spune dumnezeiescul apostol: „Pentru că prin om moartea, tot prin om învierea morților”. Dacă prima este adevărată, este adevărată și a doua. Dar dacă spune: „Primul Adam, din pământ, pământesc, al doilea Adam, Domnul din cer”, nu afirmă că este din cer corpul lui, ci evident că nu este simplu om. Căci iată l-a numit și Adam și Domn, indicând pe amândoi. Cuvântul „Adam" se tălmăcește: făcut din pământ; și este neîndoielnic că firea omului este făcută din pământ, pentru că a fost plăsmuită din pământ. Cuvântul „Domn", însă, arată ființa dumnezeiască. Și iarăși spune apostolul: „A trimis Dumnezeu pe Fiul Său Unul- Născut, care s-a făcut din femeie”. N-a spus „prin femeie", ci „din femeie". A arătat așadar dumnezeiescul apostol că însuși Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu și Dumnezeu este cel făcut om din Fecioară și că însuși cel născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu. Căci s-a născut în chip corporal, întrucât s-a făcut om. N-a locuit într-un om mai dinainte făcut, ca în profeți, ci însuși s-a făcut om în chip substanțial și real, adică în ipostasa Lui există un trup însuflețit cu suflet rațional și gânditor și El însuși s-a făcut ipostasa trupului. Aceasta înseamnă cuvintele: „s-a făcut din femeie". Căci cum ar fi fost sub lege însuși Cuvântul lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost om deoființă cu noi? Pentru aceea pe bună dreptate și cu adevărat numim Născătoare de Dumnezeu pe Sfânta Maria. Acest nume constituie toată taina întrupării. Iar dacă aceea care a născut este Născătoare de Dumnezeu, negreșit și cel născut din ea este Dumnezeu și, negreșit, este și om. Căci cum s-ar fi născut din femeie Dumnezeu, care are existența înainte de veci, dacă nu s-ar fi făcut om? Este evident că Fiul omului este om. Iar dacă cel născut din femeie este Dumnezeu, este evident că este unul și același atât cel născut din Dumnezeu Tatăl, potrivit ființei dumnezeiești și fără de început, cât și cel care în vremurile din urmă s-a născut din Fecioară, potrivit ființei care are început și cade sub timp, adică ființei omenești. Acest fapt indică o singură ipostasă, două firi și două nașteri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Nu numim deloc pe Sfânta Fecioară Născătoare de Hristos. Această denumire a născocit-o spurcatul, pângăritul Nestorie, cel cu cuget iudeu, vasul necurăției, pentru a desființa termenul: „Născătoare de Dumnezeu", ca supărător și spre a necinsti pe singura care cu adevărat este mai cinstită decât toată zidirea, pe Născătoarea de Dumnezeu, chiar dacă ar crăpa el împreună cu Satan, tatăl său. Hristos (= uns) este și David regele și Aaron arhiereul, căci demnitatea de împărat și preoția se ungeau. Poate să se numească de asemenea Hristos orice om purtător de Dumnezeu; acesta, însă, nu este Dumnezeu prin fire. Astfel urgisitul de Dumnezeu Nestorie s-a semețit să numească purtător de Dumnezeu pe cel născut din Fecioară. Departe de noi de a-l numi sau de a gândi că este purtător de Dumnezeu! Nu, ci îl numim Dumnezeu întrupat. Căci însuși Cuvântul s-a făcut trup, a fost conceput din Fecioară, s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o și care a fost îndumnezeită de El în același timp în care a fost adusă la existență, în așa fel încât cele trei: luarea naturii noastre, existența și îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au întâmplat simultan. Și în chipul acesta Sfânta Fecioară se înțelege îi se numește Născătoare de Dumnezeu și nu numai din pricina firii Cuvântului, ci și din pricina îndumnezeirii firii omenești. Zămislirea și existența acestora, adică zămislirea Cuvântului și existența trupului în însuși Cuvântul, au avut loc într-un chip minunat în același timp. Însăși Maica lui Dumnezeu a dat în chip minunat Făcătorului să se plăsmuiască, iar lui Dumnezeu și făcătorului universului să se facă om, îndumnezeind ceea ce a luat; unirea a păstrat cele unite așa cum ele au îi fost unite, anume nu numai firea dumnezeiască, dar și firească omenească a lui Hristos, cea mai presus de noi și cea asemenea nouă. Nu s-a făcut mai întâi om, și mai pe urmă Dumnezeu, ci totdeauna, din primul moment al existenței, a existat în amândouă chipurile, pentru că de la începutul zămislirii a avut existența în însuși Cuvântul. Este omenesc, deci, potrivit firii omenești; și este a lui Dumnezeu și dumnezeiesc într-un chip supranatural. Mai mult, a avut și însușirile unui corp însuflețit, căci Cuvântul le-a primit pe acestea în virtutea întrupării. Acestea, potrivit ordinii activității naturale, sunt cu adevărat naturale.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. Last edited by Florin-Ionut; 12.03.2013 at 13:07:55. |
#16
|
||||
|
||||
Citat:
Premiza majora: Isus Cristos este Dumnezeu si om Premiza minora: Sf Fecioara este mama lui Isus Cristos. Prin urmare, Sf Fecioara este nascatoare de Dumnezeu (lat: "Deipara", gr: "Theothokos"). A nega concluzia unui silogism admitand minora inseamna a nega majora. Prin urmare, a spune "Sancta Maria non est Deipara" inseamna a nega faptul ca Isus este Dumnezeu, adica a nega uniunea ipostatica. Citat:
-in preeternitate, din Tatal -in timp, din Fecioara Maria.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#17
|
|||
|
|||
|
#18
|
|||
|
|||
Citat:
|
#19
|
|||
|
|||
Citat:
|
#20
|
||||
|
||||
Citat:
"Numai Dumnezeu stie cate ordine ingeresti sunt. Noua ni s-au descoperit trei ordine a cate trei trepte. S-ar putea ca, asa cum vor veni la existenta pentru veci miliarde de oameni, sa existe si miliarde de ingeri, de ipostasuri constiente netrupesti, pentru a cuprinde cat mai multe din intelesurile si formele de iubire ale lui Dumnezeu cel infinit si pentru ca pe masura ce vin noi si noi oameni la existenta pentru veci, sa-i aiba in grija lor prieteneasca alti si alti ingeri apropiati spiritual de unicitatea fiecaruia. Pot fi in planul nevazut din jurul nostru minti imposibil de numarat, care sa-l inteleaga pe Dumnezeu cel mai mult, sa-l laude in comun si sa se intereseze de noi. Dumnezeu nu a adus la existenta o lume vazuta si nevazuta saraca. Precum nu putem da de marginile lumii vazute, asa nu putem da nici de marginile lumii nevazute, cu atat mai valoroase, care contribuie la imbogatirea noastra spirituala din Dumnezeu, infinitul lumii si al intelesurilor. Ele isi comunica trairea mereu sporita a lui Dumnezeu si bucuria de El - cum ne-o comunicam si noi - si care e cu atat mai bogata, cu cat suntem mai multi cei ce ne-o comunicam." Chiar dacă Dionisie nu menționează nivelul apropierii Preasfintei de Dumnezeu, el admite posibilitatea unor existențe superioare pe care noi nici nu ni le putem imagina. Nu știm nici măcar dacă sînt numai nouă ierarhii cerești sau mai multe. Diversitatea creației și a creaturilor tinde către infinit, prin bogăția harică cu origine la Duhul Sfînt. Probabil că lui Dionisie nu i s-a descoperit măreția la care Maica Domnului a fost înălțată, mai presus decît Cerurile și decît toată Creația, pentru ceea ce a acceptat să facă și pentru ce s-a săvîrșit prin intermediul ei. Eu însumi sînt uimit cum de nici în tot Patericul Egiptean, lucrare scrisă mult după zorii creștinismului, nu apare nicăieri pomenită Născătoarea de Dumnezeu ca mijlocitoare grabnică și mult folositoare între noi și Dumnezeu - Fiul ei și Fiul Tatălui ceresc.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
|