|
|
|
|
|
#1
16.07.2011, 20:25:49
|
||||
|
||||
Sentinta
Nu voi putea niciodata sa ma supar pe frunze
Pentru ca sunt frunze Sau pe valuri, pentru ca sunt valuri Nici pe pasari nu ma pot supara. Insa ele s-au putut supara (nu stiu de ce ), deodata, Iremediabil pe mine. Si iata-ma judecat la tribunalul frunzelor, valurilor si pasarilor, Pentru ca…..sunt om. Un om ignorant, plictisit si nepasator. Pentru nestiinta, pentru nemiscare, pentru nefiinta. Sunt pus in boxa de alge a acuzatilor. Stau cu capul plecat si descoperit Si primesc sentinta scrisa pe o frunza In limbaj de corali si fructe de mare. Sunt condamnat pentru a nu fi stiut sa fiu om. Pentru asta mi se revendica umanitatea Si sunt condamnat la o asteptare incordata ... Pana cand voi deveni frunza, val, pasare... - danielaV - 
|
|
#3
16.07.2011, 23:56:26
|
||||
|
||||
|
Citat:
N-am stiut ca este o adaptare a poeziei lui Nichita Stanescu. Versurile le-am gasit pe un forum, postate de "daniela V". Le-am citit de mai multe ori, pentru ca mi-au atins o coarda sensibila sufletului.
|
|
#4
17.07.2011, 17:22:26
|
|||
|
|||
|
Romulus Vulpescu - În fiecare zi
În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare. Ne amageste lenea unui vis Pe care-l anulam cu-o sovaire; Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire; Ne rasucim pe-un asternut posac, Însingurati în doi, din lasitate, Mintindu-ne cu guri care prefac În zgura sarutarile uzate; Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, Pe-o nepermis de joasa treapta trista: Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, Ca sa mai stim ca dragostea exista. În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare.
|
|
#5
17.07.2011, 19:00:15
|
|||
|
|||
|
Inchipuire
"adun imprastiatele fragmente
aripi smulse ingerilor cu zambet impietrit oricarei sperante dintre limbile clopotului jelind rutina zilei care sunt strecurata esenta nestiuta paharului amar fior vitraliilor capricioasei sticle colorate cioburi spalacite raze tesutelor cuvinte necuvinte atingeri iubirii dintre piatra si celestul cioplitor prin parcul aleilor pavate cu regrete nu se zaresc decat urme imperfecte tente directiilor dintre gurile noastre ingemanate arteziene dansandu-si umezeala prefiguratelor lacrimi obrazului inert ce ne transforma in pasari inchipurii ca ingerii nu mor............." C.N.
|
|
#7
18.07.2011, 00:44:09
|
|||
|
|||
|
Emil Brumaru - Balada crinilor care si-au scris frumos
Traia într-un oras din miazazi Un crin înzapezit în datorii Care primea, scrise pe plus cu lapte, Scrisori de la alt crin, din miazanoapte; Oh, pentru cruda lor corespondenta Aveau cea mai naiva diligenta! Ei îsi taiau cu zimtii de la timbre Miresmele-ntre dânsii sa le schimbe, Postasi înflacarati puneau stampile, Cântând din corn, pe sacii cu pistile, Plicuri adânci pudra, sculat din zori Însusi directorul calestilor!! Dar crinul ce traia în miazazi, Fiind înzapezit în datorii, Îi raspundea din ce în ce mai rar Celuilalt crin ce bea pe-ascuns marar. Apoi tacu de tot. O roua grea Strivi parfumul amândurora. Si astfel cei doi crini nu si-au mai scris, Postasii au murit, posta s-a-nchis, Doar uneori mai trece monoton Prin bulion un vechi postalion... Ar fi frumos ca in acest thread sa continuam sa punem poezii ce ne sensibilizeaza "sufletul"
|
|
#8
18.07.2011, 09:50:14
|
|||
|
|||
|
Lui Raziel pentru stropul de frumos
Raziel, mi-a placut NUMAI OAMENII...
ninsorile colinda inchipuite firi cernute adevaruri zapezilor ce mor de sus mereu se nasc alte trairi iar tie raza pura de Domnul iti e dor.....
|
|
#9
18.07.2011, 10:13:00
|
||||
|
||||
|
Doamne-Ferește
de Mircea Dinescu Istoria parcă ne duce-n burtă și parcă a uitat să ne mai nască, preafericiții cu privirea scurtă sorb borșul dogmei ce le plouă-n bască, făcând spre lucruri zilnic reverențe căci cine știe ce episcop doarme în polonic, în coșul pentru zdrențe, în țevile acestor triste arme unde Nebunul iși clocește crima și ne omoară fiindcă ne iubește, când ne e foame desenează pește, când vine frigul arestează clima, opriți Istoria-cobor la prima opriți la stația Doamne-Ferește Poezie aparuta in volumul Moartea citește ziarul (1989)
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble.
|
|
#10
18.07.2011, 10:17:23
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
|
Mod linear
