Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie

offf, imi pare rau ca v-ati enervat... chiar n-am vrut, absolut deloc!!

În prealabil postat de mirelat

offf, imi pare rau ca v-ati enervat... chiar n-am vrut, absolut deloc!!

Nu, nu m-am enervat, fii fara grija. Am incercat sa fac "cercetare duhovniceasca... on-line". Rezultatul? Prea multe necunoscute totusi! Asa ca nu mai incerc. Domnul sa ma ierte!

Pacea lui Hristos sa te calauzeasca spre Lumina!

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Sau puteti merge de la inceput la cea de-a doua biserica: este acelasi Hristos!

Asa am facut, din voia lui Dumnezeu si nu a mea. Doamne ajuta, parinte, sper sa mai reveniti pe forum.

[adam000]

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

"...timpul mi-ar da sa asist si eu la ea. Prea usor, si prea multi crestini accepta azi, in biserica, rolul de asistenti la Sfanta Liturghie. Biserica este un trup, iar crestinii sunt madularele acestui trup. Intr-un trup nu sunt considerate sanatoase acele madulare care doar asista la lucrarea trupului. Nu asta este invatatura Bisericii referitoare la Sfanta Liturghie!

La Sfanta Liturghie preotul are doar unul din "roluri", nu pe toate. Ceilalti crestini participanti colaboreaza in rugaciune, in duh si adevar si cu preotul, si intre ei si, toti intr-un gand, colaboreaza cu Capul Bisericii, insusi Hristos Domnul. Aceasta colaborare se numeste comuniune si are, in cadrul Sfintei Liturghii, un scop clar, bine definit: unirea cu Domnul Hristos, Trup si Sange!

In cultul Bisericii orice randuiala de cult are la baza principiul comuniunii. In unele slujbe (cu randuieli diverse) aceasta comuniune este mai putin vizibila (ex.: rugaciunile preotului pentru o persoana in anumite ocazii - cum ar fi Molitfele Sf. Vasile - si unde preotul are rolul de savarsitor aproape omniprezent in actiunea sa, iar credinciosul este primitor aproape total; comuniunea se realizeaza prin credinta comuna in randuiala respectiva, prin raportarea constanta, de ambele parti, la Dumnezeu ca implinitor al rugaciunii si prin apartenenta comuna la Biserica.) In cadrul Sfintei Liturghii insa, minimizarea (desacralizarea) rolului credinciosului participant are doar efecte negative. Nu numai ca incarca rolul preotului, care astfel poate fi solicitat ca unul de care depinde, in totalitate, implinirea asteptarilor noastre de la actul participarii, dar si face ca esenta Sfintei Liturghii - reintalnirea cu Hristos - sa devina ceva inutil si de neinteles!

In mod sigur, participarea fizica la a doua Sfanta liturghi in aceiasi zi nu este un pacat grav atat timp cat se poate justifica acest lucru prin alte cerinte in afara de Impartasirea cu Hristos! Eu zic insa, daca nu ne Impartasim cu Hristos, ce asteptam de la Sfanta Liturghie? Se pot da unele raspunsuri, chiar poate bazate pe adevaruri individuale, dar acceptarea unei astfel de stari, cu tendinta de a generaliza, ar deschide usa spre lucrari rationale de acaparare a Liturghiei; iar Sfanta Liturghie este si trebuie sa ramana un act prin excelenta, definitiv si total, in planul spiritual, duhovnicesc!

Deci, repet, nu docmatic spun acestea ci bazandu-ma strict pe trairea experientata in practica de zi cu zi. Voi cauta sa fac, pentru mine, si o prezentare dogmatica pe aceasta tema si voi vedea atunci cat de mult teologia va sustine practica proprie!

Referitor la cazul concret pe care doar acum l-ati expus, din pacate (lipsa lui m-a impins spre teoretizare), sunt sigur ca Domnul nu se va simti ofensat daca, dupa ce ati iesit de la slujba Sfintei Liturghii, veti intra intr-o alta biserica in care, aceiasi slujba, fie nu s-a terminat, fie doar ce incepe. Conteaza raportarea dumneavoastra la cea de-a doua slujba.

Totusi, daca in biserica in care slujesc as avea (in teorie) doar crestini care stau la la Sfanta liturghie numai pentru ca sa asculte slujba spre mai multa lor invatatura, intrucat au participat la Liturghie (in mod deplin) in alta biserica mai inainte, cred ca as fi indreptatit ca la sfarsitul Liturghiei Catehumenilor sa-i slobozesc la casele lor, caci pana acolo este partea de invatatura, dupa aceea urmeaza partea de Taina si ei, daca nu se mai pot Impartasi inca o data, s-ar putea plictisi si ar sta "gura casca" de somn nu ca sa primeasca Sfanta Impartasanie!

In concluzie voi zice ca si Sfantul Apostol Pavel: "... dar nu toate ne sunt de folos". Da, este mai bine sa mergeti acasa dupa prima Liturghie, pentru a nu sminti pe ceilalti din cea de-a doua biserica, lucrand alta lucrare decat a lor si mai bine va alegeti un alt moment spre a va implini dorinta. Sau puteti merge de la inceput la cea de-a doua biserica: este acelasi Hristos!

Parinte, va multumesc pt aceasta prezentare-explicatie, care chiar daca nu mi-a fost adresata mie, mie personal imi foloseste si ma imbogateste in intelegere!

Mi-as dori, daca se poate, ca daca veti face acel studiu dpdv dogmatic, sa il postati si aici pe forum, deoarece orice imbogatire a cunoasterii corecte ne va folosi tuturor celor care vor sa afle.

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Voi cauta sa fac, pentru mine, si o prezentare dogmatica pe aceasta tema si voi vedea atunci cat de mult teologia va sustine practica proprie!

De asemenea, daca se poate, mi-as dori sa dezvoltati putin aceasta tema: principiul comuniunii (mai ales a credinciosilor) raportat la diferite slujbe (vecernie, utrenie, Sf Liturghie, ceasuri) si care ar trebui sa fie participarea si rolul exact al credinciosului la fiecare din aceste slujbe mai ales prin prisma principiului comuniunii.

Totusi, legat de o anume afirmatie pe care o faceati mai devreme, anume aceasta:

În prealabil postat de Pr.Gheorghe

Totusi, daca in biserica in care slujesc as avea (in teorie) doar crestini care stau la la Sfanta liturghie numai pentru ca sa asculte slujba spre mai multa lor invatatura, intrucat au participat la Liturghie (in mod deplin) in alta biserica mai inainte, cred ca as fi indreptatit ca la sfarsitul Liturghiei Catehumenilor sa-i slobozesc la casele lor, caci pana acolo este partea de invatatura, dupa aceea urmeaza partea de Taina si ei, daca nu se mai pot Impartasi inca o data, s-ar putea plictisi si ar sta "gura casca" de somn nu ca sa primeasca Sfanta Impartasanie!

as vrea sa va povestesc o experienta personala care mie mi-a intarit convingerea ca ar trebui sa particip integral (si pe cat posibil "total") la fiecare Liturghie indiferent daca ma impartasesc sau nu.

Eram la o manastire si intr-una din zile (de fapt era chiar intr-o zi de Pasti) ma impartasisem eu. De obicei atunci cand te impartasesti, cumva intreaga traire e centrata pe momentul impartasirii personale si fara sa vreau atentia si interesul meu fata de ceilalti credinciosi era aproape zero (oare as putea spune ca comuniunea mea constienta cu ceilalti credinciosi tindea spre zero?).
Mai mult, pina atunci, daca la o Liturghie nu ma impartaseam, uneori aveam tendinta sa ies putin afara in perioada in care se impartaseau altii, pt simplul motiv ca nu era vorba despre mine (egocentrism si egoism incredibil - dar deh, nu sintem toti perfecti in credinta, ca daca am fi, am fi Sfinti; pina la urma ce conteaza e ca Dumnezeu m-a ajutat si mi-a luminat mintea), combinat cu plictiseala de care vorbeati dvs ("daca nu se mai pot Impartasi inca o data, s-ar putea plictisi si ar sta "gura casca" de somn nu ca sa primeasca Sfanta Impartasanie")
Cum sederea mea la acea manastire era mai lunga de o zi, a doua zi (cand eu nu m-am mai impartasit), m-am pomenit pt prima oara privind cu drag si o anume bucurie tainica spre credinciosii care tocmai se impartasisera si treceau pe langa mine cu lumanarile aprinse, gandindu-ma ca si ei s-au impartasit cu Hristos.
Si brusc, pt prima oara, am constientizat ca sintem cu totii uniti in Hristos. Ca de fapt nu conteaza ca unii se impartasesc cu o zi inaite si altii dupa, ca de fapt sintem toti uniti in Hristos. Si m-am bucurat enorm pt ceilalti care se impartasisera.
De atunci nu numai ca nu mai ies din biserica atunci cand se impartasesc altii (in cazul in care eu nu ma impartasesc la acea Liturghie), dar intotdeauna ma gandesc ca toti sintem uniti in Hristos, ca atunci, chiar in acel moment Hristos se ofera lor asa cum mi s-a oferit si mie si incerc sa particip in rugaciune la toate rugaciunile legate de impartasanie - chiar daca e vorba despre impartasirea altora (bucurandu-ma ca ei se unesc cu Hristos atunci), chiar daca eu nu ma impartasesc atunci. Cumva, de atunci, am senzatia ca trebuie sa cinstesc Sfintele Taine care mi s-au oferit mie, bucurandu-ma in comuniune cu ceilati atunci cand altii se impartasesc (adica daca Hristos imi face mie acest suprem dar - insusi Trupul si Sangele Sau - oare nu ar trebui sa Il cinstesc si sa Ii cinstesc toate darurile pe care El le face - anume atunci cand El ofera Trupul si Sangele Sau altora?).

Nu stiu de ce dar eu am convingerea ca Dumnezeu, in marea sa iubire de oameni si mila fata de noi, mai devreme sau mai tarziu ne ridica El si ne lumineaza mintile, ne implineste, chiar daca noi avem o neputinta, o lipsa, o neintelegere, ne implineste si ne lumineaza El (doar sa nu ignoram sau sa nu uitam noi ce ne ofera Dumnezeu), deci cred ca ar trebui sa participam integral la orice Liturghie, chiar daca nu ne impartasim la o anume Liturghie, intrucat chiar daca noi avem o lipsa la un moment dat, Dumnezeu ne ajuta, ne lumineaza El mintea.

În prealabil postat de adam000

[...] deci cred ca ar trebui sa participam integral la orice Liturghie, chiar daca nu ne impartasim la o anume Liturghie, intrucat chiar daca noi avem o lipsa la un moment dat, Dumnezeu ne ajuta, ne lumineaza El mintea.

Adevarat spus! Dar tot nu se justifica participarea la doua Liturghii in aceeasi zi. In ceea ce priveste starea crestinului ce participa la o singura Liturghie intr-o zi dar nu se impartaseste... este o alta problema; oricum aceasta stare (neimpartasirea la Liturghie) nu trebuie acceptata sau mai rau, transformata in normalitate! Este un pacat, poate din slabiciunea firii omenesti si Domnul stie cum sa judece orice pacat, asa ca si acesta va avea o rezolvare unica si individuala.

În prealabil postat de adam000

[...]ma impartasisem eu. De obicei atunci cand te impartasesti, cumva intreaga traire e centrata pe momentul impartasirii personale si fara sa vreau atentia si interesul meu fata de ceilalti credinciosi era aproape zero [...]

[...]m-am pomenit pt prima oara privind cu drag si o anume bucurie tainica spre credinciosii care tocmai se impartasisera si treceau pe langa mine cu lumanarile aprinse, gandindu-ma ca si ei s-au impartasit cu Hristos.

Inteleg ca in prima zi L-ati primit pe Hristos fara sa-l vedeti pe aproapele dumneavoastra iar a doua zi ati vazut pe aproapele dar nu l-ati mai primit pe Hristos?! Daca nu v-ati fi impartasit in acea zi poate ca nu ati fi avut ochi ca a doua zi sa-i vedeti pe fratii lui Hristos si ai dumneavoastra in acea stare de comuniune hristica. Faptul ca erati deja unit cu El v-a dat posibilitatea sa-i vedeti astfel, in comuniune. Altfel, poate ramaneau inexistenti, ca si inainte de impartasania din ziua de Pasti, de care aminteati. In ceea ce priveste faptul ca a doua zi nu L-ati mai primit pe Domnul in Impartasanie dar chiar atunci vi s-a revelat starea de unire in Duh si Adevar, nu inseamna ca de acum nu trebuie sa va mai impartasiti pentru a ramane in aceasta stare, ci este doar efectul a ceea ce deja se realizase: unirea dumneavoastra cu Domnul, in ziua anterioara. Daca descoperirea (revenirea in simtiri, mai bine) a avut loc in timpul Sfintei Liturghii de a doua zi si nu in momentul Impartasaniei dumneavoastra nu creaza posibilitatea existentei unei Liturghii fara Impartasanie; dumneavoastra erati deja unit cu Domnul in mod real, la fel cum erau acum si acei frati ce doar se impartasisera.

In concluzie as vrea sa spun ca se poate generaliza ca util impartasania zilnica, la fiecare Liturghie (cu foarte mare atentie si cercetare), lucru perfect valabil si azi, dar nu se poate generaliza ca normal participarea la Liturghie cu alt scop decat unirea cu Hristos prin Taina Sfintei Impartasanii. Sfanta Liturghie nu are alt scop decat pregatirea spre Impartasire si Impartasirea! Asta nu inseamna ca Liturghia nu ne poate oferi si o multime de alte daruri, dar nu fara momentul unirii cu Hristos. Fara acest moment nu mai este decat Liturghia Catehumenilor, iar catehumenii nu sunt cei "credinciosi" ci cei "chemati". Iar Impartasirea, atentie mare!!!, nu este deplina daca se face in mod virtual, doar privind la cei care se impartasesc real!