nunta in zi de post

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Ca sa-ti raspund la intrebare - copilarie trista? Mai degraba am avut (si am) tristeti multe de-a lungul intregii vieti. Nu capatam atentie cand vroiam si nu ceream.
Si daca iniante mai stiam sa ma si bucur, acum nu prea. Mai ales ca ortodoxia te infraneaza mult la asta. De viata nu mai spun...
De aceea sunt de parere ca trebuie sa ne mai si agatam de bucurii, de momente placute si vesele, de o bomboana, de o ciocolata, de o invitatie intre oameni. Cand vezi cati sufera de depresii si alte boli....
Daca tot ne incuiem si ne izolam si ne punem doar cenusa in cap si straie cernite si aia nu si aia nu, la ce mai traim.

Pana si mantuitorul nostru s-a dus la o nunta si le-a si dat vin nuntasilor. Nu stiu daca a stat si a socotit ce zi este si ce are voie sa faca si sa manance.
Vesel n-a fost El niciodata. Isi stia scrisul...dar a lasat oamenii si in pace.
N-a strecurat elefantul nici El.

Sophia, vrei să încerci, într-o zi, să înţelegi că omul e o fiinţă capabilă de mai multe feluri de bucurie, de mai multe feluri de tristeţe etc.?
Că tristeţea şi bucuria sunt legate între ele şi că pot trece una în alta? Prin firul tainic de legătură numit credinţă? Care e mare cât un univers şi unde vin, uneori, unul sau mai mulţi ghizi şi îl conduc pe om, sufleteşte sau aievea, în călătorii de necuprins cu mintea şi cu taromu?
Ortodoxia te înfrânează de la un singur lucru: de la nebunie-şi-moarte. Dacă alegi să te înfrânezi şi tu, desigur, pe cât poţi. Desfrînîndu-ţi măcar un pic voia proprie, care deocamdată te împiedică să îi deschizi, o dată pentru totdeauna, uşa. Uşa aia sufletească pe care s-au strâns, grămadă, nesfârşite ziduri de plase de păianjeni ai memoriei, ai gândurilor însingurate foarte...

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Of Doamne!
Nu cadourile sunt importante, ci sa fii alturi de oameni la momente mai vesele sau mai triste.
Da, se poate duce la cununie si chiar la masa, dar sa manance lucruri mai de post eventual si fara dans. Dar aici ajungem iar la discutia de pe alt fir und sunt criticati musulmanii cu postul lor, fara a se vedea ce facem noi ortodocsii...
Trebuie sa stricam mereu rostul si sa ne izolam si etc.
Nu mai zic nimic. Daca lipseste unitatea si regula la toti...
Si este zi de post pe 29 august, desi e sambata...Nu se mai intelege nimic.
Sa ma ierte Dumnezeu.

Revin la ideea cu intrebatul preotului, ca nu se stie.
Iar maghiarii nu sunt catolici?

Acum eu am fost foarte surprinsa ca la noi in biserica a fost azi o nunta dupa slujba.
Si sarbatoarea de azi este una trista. Si s-a oficiat totusi cununie.
Ei au noroc ca nu este zi de post in calendar.

Doamna a precizat ca este o "obligatie".
Ce inseamna asta? Nu inseamna ca este cineva apropiat,din familie,sau prieteni la catarama ,unde nu exista scuze.
Daca sunt doar cunostiinte prezenta nu conteaza atat cat conteaza lipsa de profit,cadourile si banii.
Nuntile nu se fac fara profit;oamenii platesc restaurante/locatii,menu-uri,ospatari ,toate astea ca prietenii si familia sa se imbete bine pe socoteala lor,de drag ca s-au casatorit?
De aceea este bine sa trimiti cadou sau bani daca nu te duci,si chiar mai bine sa trimiti raspuns la invitatie,sa nu plateasca 1 loc in plus pt tine,daca nu te prezinti. Chestie de caracter si de maniere.

Ce inseamna asta sa te duci in zi de post la nunta si sa atragi toata atentia asupra ta printr-un stil cu totul opus fata de tonul locului?
Ce o sa faci?O sa mananci paine goala pe tot timpul mesei,in timp ce la masa se aduc pe rand,aperitive,friptura,peste,salmale,tort si prajituri?
Si o sa inchini mirilor cu un pahar de apa chioara?
Zicand ce? Hai noroc si casa de piatra cu apa chiara,imi pare rau ca la noi,la ortodocsi este post astazi,dar am venit totusi sa te sustin...si sa par ridicola alaturi de toti acestia care petrec,danseaza,mananca friptura si beau sampanie!
Este foarte important sa te sustin,nu puteam sa lipsesc si sa nu arat tuturor ca am venit sa fac"opinie separata"si atrag atentia a 200 de persoane asupra mea ca astazi este zi de post!
Si toata lumea va vorbi inca 3 ani dupa aceasta nunta despre ciudatii care au venit,au mancat paine goala cu apa si au stat pe scaune tristi,desi venisera la o nunta,nu la o inmormantare....

Gresit,daca este zi de post,este post si de atitudine nu numai de mancare si bautura.Asta exclude starea de petrecere-care este o stare laxa,cu muzica,dans,glume(nimic gresit dar nu in post).

Nu stiu,tot vb adeoseori despre tristetea din religia noastra;eu nu inteleg,nu o vad atat de prezenta incat sa ma plang de ea.Este si tristete dar este si bucurie cat incape,trebuie sa ne adaptam evenimentelor.
Tristetea este ceruta uneori de imprejurari importante-ca aici,in ziua taierii capului unui om sfant care (repet)a fost tratat pe nedrept cu o moarte violenta.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Ioan_Cezar (si altii) - eu am mai spus:
Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere. De aceea nu va inteleg.
Voi va bucurati si sariti intr-un picior cand va moare mama, tatal, sau altcineva drag? Sau plangeti? Ca sa ne intelegem, sa vorbim de acelsi lucru.

Da, am citit si texte ortodoxe in care moartea este descrisa ca fiind o bucurie, o alta viata. In fine.

Plansul la inmormantare denota prezenta dragostei dar si a atasamentului pe care il ai fata de o persoana; este o parte egoista acolo care ne face sa plangem pt noi,ca nu avem placerea sa petrecem timp cu persoana respectiva.Mama ne dadea atentie,ne iubea neconditionat,stia cand este ziua noastra de nastere,era mereu atenta etc ...
Plangem pt ca toate acestea nu ni se mai vor intampla in viitor,deoarece persoana care ne adora a disparut din peisaj.
Deci exista o componenta egoista atunci cand plangem dupa cineva,atasamentul nostru are de suferit,copilul cu nevoi din noi.

La fel,ne pare rau dupa un sef bun cand se transfera(altfel de ce ne-ar pare rau daca omul este transferat la un loc mai bun si asta inseamna mai bine pt el ????).
Si raposatii se duc intr-o lume mai buna;daca ii iubim atunci sa ne bucuram deci pt ei ca au scapat de lumea asta plina de dureri,de caderi,de infrangeri si de chin.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Si sarbatoarea de azi este una trista.

Ziceai ca tu canti in strana la biserica, nu? Ce-ati cantat azi la slujba la axion, in loc de Cuvine-se cu adevarat? Nu asta?

"Neamurile toate te fericesc pe tine, una, de Dumnezeu Nascatoare! Biruiescu-se hotarele firii intru tine, Curata Fecioara, ceea ce esti dupa nastere fecioara si dupa moarte – vie. Mantuieste pururea, Nascatoare de Dumnezeu, mostenirea ta"

În prealabil postat de sophia

Pentru mine moartea cuiva este trista, este o pierdere.

Despre ce moarte e vorba in Sarbatoarea de azi? De ce-ar fi cineva trist ca Maica Domnului a fost luata de Fiul Ei si inaltata in slava cea cereasca???
Pai, mai mare bucurie ca asta nici ca i se putea intampla Maicii Domnului!

Pierdere? Din contra! Maica Domnului nu ne-a parasit! Troparul asta l-ati cantat azi?

"Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre."

Pai, ori credem realitatea exprimata prin cuvintele astea, ori le cantam doar asa somnambulic, ca o arie de opera in latina fara sa pricepem o iota. Ca atunci, suntem orice: soprano, alto, tenori, basi, baritoni, dar nu credinciosi.

[Copacel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Tinand post mancand bauturile, precis ii vor nauci complet pe neoprotestanti, care tin permanent post de bautura, band numai mancarea.

Ioane mananca si tu ceva.
Nu pot bah, ca nu-i de post.
Ioane mananca o friptura.
Nu pot bah ca nu-i de post
Ioane mananca o merdenea.
Nu pot bah ca nu-i de post.
Ioane mananca branza.
Nu pot bah ca nu-i de post.
Ioane mananca oua atunci.
Nu pot bah ca nu-i de post.Am in schimb langa mine apa.
Atunci Ioane mananca apa.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Copacel

Ioane mananca si tu ceva.
Nu pot bah, ca nu-i de post.
Ioane mananca o friptura.
Nu pot bah ca nu-i de post
Ioane mananca o merdenea.
Nu pot bah ca nu-i de post.
Ioane mananca branza.
Nu pot bah ca nu-i de post.
Ioane mananca oua atunci.
Nu pot bah ca nu-i de post.Am in schimb langa mine apa.
Atunci Ioane mananca apa.

Hîk!.........

[Copacel]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Hîk!.........

Ei vezi Ioane ca se poate manca apa.
Usor, usor te dai tu pe brazda.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Copacel

Ei vezi Ioane ca se poate manca apa.
Usor, usor te dai tu pe brazda.

Îhî....
Hîk-hîk!

[delia31]

În prealabil postat de lidiap

Am o nedumerire si as avea nevoie de un sfat. Suntem invitati la o nunta de alta religie , nuntasii sunt maghiari, si culmea, nunta e in data de 29 august, zi de post la noi. Ce sa facem? Trebuie sa mergem pentru ca avem o datorie, dar mai departe cum ne comportam? Facem o exceptie de la post?
Va multumesc frumos.

Din Catehism

"Cele 9 porunci bisericesti

1. Sa ascultam cu evlavie Sfanta Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare.

2. Sa tinem toate posturile de peste an.

3. Sa cinstim fetele bisericesti.

4. Sa ne spovedim si sa ne impartasim in fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori, daca in fiecare post nu putem, cel putin odata pe an, in Postul Pastilor.

5. Sa ne rugam pentru cei ce stau in fruntea tarii.

6. Sa tinem posturile pe care le-ar orandui episcopul sau mitropolitul locului in vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.

7. Sa nu citim carti eretice sau ale sectarilor.

8. Sa nu instrainam, nici sa folosim, spre scopuri straine, lucrurile bisericesti sau averea Bisericii.

9. Sa nu facem nunti si ospete, sau alte petreceri, in timpul posturilor.

Ce invata aceasta porunca?

Biserica a randuit anumite zile in care crestinii sa praznuiasca cele mai insemnate evenimente din viata Mantuitorului si a sfintilor. Acestea, fiind unele de bucurie, iar altele de intristare, de buna seama ca cele dintai vor fi praznuite cu bucurie sufleteasca, iar celelalte, cu intristare si cu infranare trupeasca si sufleteasca.

Prin porunca aceasta, Biserica cere crestinului ca in zilele de intristare aratate de ea, in zilele de post, sa nu faca nunta si petreceri, care sunt prilej de veselie si, in genere, sa nu ia parte la distractii si petreceri.

Implinirea acestei porunci sporeste crestinului evlavia si dragostea fata de Dumnezeu. "

[sophia]

Pentru Delia si Mihnea (si altii):

Uite tot din catehism citez si eu ceva, de la cele 9 porunci:

"Biserica a randuit anumite zile in care crestinii sa praznuiasca cele mai insemnate evenimente din viata Mantuitorului si a sfintilor. Acestea, fiind unele de bucurie, iar altele de intristare, de buna seama ca cele dintai vor fi praznuite cu bucurie sufleteasca, iar celelalte, cu intristare si cu infranare trupeasca si sufleteasca. Prin porunca aceasta, Biserica cere crestinului ca in zilele de intristare aratate de ea, in zilele de post, sa nu faca nunta si petreceri, care sunt prilej de veselie si, in genere, sa nu ia parte la bucurii si placeri. Implinirea acestei porunci sporeste crestinului evlavia si dragostea fata de Dumnezeu."

Acum va rog pe voi sa definti care sunt acele zile de intristare si care cele de veselie. Ca sa stim despre ce vorbim.

Pe urma:
La noi ieri s-a cantat axionul obisnuit (Cuvine-se....) si o priceasna speciala dedicata sarbatorii. Am auzit-o prima data si n-am retinut cuvintele.

Eu stiu ce spuneti voi, dar sunt doua lucruri amestecate: o data este tristetea despartirii si apoi este si bucuria ca se duc la cer.
Sf. Apostoli au fost tristi si cand a murit Iisus si cand a murit Maica Sa.
In Saptamana Mare umblam in haine cernite, nu avem voie sa nici sa auzim muzica, se preinchipuie in Vinerea Mare si punerea in mormant, se cand prohodul.

Dar in fine poate definiti voi ceea ce scrie in citatul meu din catehism.

Pentru Yasmina (si altii)

Sunt socata si vad ca aici de fapt este o mare deosebire de gandire aici, pe forum.
Iata ca se mai limpezesc niste lucruri. Exista intelegeri aparte ale elementelor de credinta (sarbatori triste sau nu, moartea etc.) dar si a oamenilor si avietii in general.

Daca voi vedeti o nunta numai ca pe un motiv de desfranare si betie, de profit, de cadouri, imi pare rau.
Numai raul il vedeti.
Eu niciodata nu ma gandesc asa.
Obligatie pentru mine inseamna ceva sufletesc, si cineva din familie, sau prieteni.
Eu stiu ca inviti la nunta oameni cu care ai o legatura afectiva. Nu inviti oameni de pe strada.
Ii inviti sa fie cu tine, sa se bucure cu tine.
Autoarea firului a spus ca are o datorie de a merge acolo. Asta poate insemna inclusiv a fi nasa, sau poate fi o ruda, prieteni, colegi cu care are o anumita legatura.

Acum este drept ca noua ne spune preotul la biserica si altceva si aici am o nelamurire mare:
Ne spune sa ramanem la parastase (aici este de obicei problema, ca pleaca lumea), pentru ca trebuie sa fim impreuna cu cei care trec prin momente triste. Binele de obicei il impartim (nunta, botez), dar sa fim si la parastas, mai ales ca lumea se pregateste special.
Cumva se intelege ca avem obligatia de a ramane la parastase.
La nunti si botezuri...nu. Mi se pare ciudat cumva.

Cu trimisul cadourilor: eu nu stiu ce sens are sa trimiti cadou, dar sa nu te duci.
Acum inchipuiti-va un cuplu care se casatoreste si in loc de cei dragi, au langa ei numai un munte de cadouri. Se simt ei bine?

O invitatie trebuie respectata. Oamenii aceia fac un sacrificiu, au bucuria sa fie impreuna cu invitatii lor. Pregatesc gustari, fac niste cheltuieli.
Ori anunti din timp ca nu te poti duce, ori te duci si respecti pe oamenii aceia si te incadrezi.

In fond este vorba de o zi. Daca in rest tii posturile si faci tot ce trebuie, o zi nu este o nenorocire. Daca chiar nu vrei, atunci nu te duci si gata.
Si nu mai ai nici alte pretentii. Ca da ca azi faci asa la unul, maine la altul si tot asa, atunci se cheama ca-ti bati joc de oameni si iti vor inchide toti usa.

Sigur, in cadrul credintei tale ar trebui ca si ceilalti sa respecte niste reguli bisericesti. Dar de la altii nu poti avea aceste pretentii.
Sau se face odata pentru totdeauna o singura biserica crestina cu aceleasi reguli si gata.

In general este foarte greu in ziua de azi sa organizezi ceva. Parca in trecut nu erau asa probleme, sau erau mai ascunse. Azi unul posteste, altul nu mananca porc, altul nu mananca vita, altul e vegan, altul vegetarian, altul are alergie la gluten, altul la lactate, si uite asa.

Si tu spui ca plangem din egoism la moartea unui om drag.
Mai intai ca nu stium unde ajung raposatii nostri.
Pe urma suntem oameni si traim atata amar impreuna cu ei, a-i plange cand pleaca este ceva normal, omenesc.
Asa suntem facuti. Nu dam petreceri cu lautari cand moare mama, tata, sau altcineva drag.
Daca voi vreti brusc sa schimbati omenirea, sa faca asa, nu cred ca o sa reusiti. Ma intreb daca voi insiva puteti.
Da, uneori ne bucuram ca cineva a scapat de o suferinta si l-a luat Dumnezeu. Dar asta este altceva.

Si s-au intristat unii cand a plecat si Iisus de la ei. Si Maica Lui. Nu se spune ca a trecut sabie prin inima ei? De bucurie oare?
Cata nevoie ar mai fi avut oamenii sa fie El cu ei pe pamant, sa-i mai invete, sa-i mai aline.
E trist sa maoara cineva, mai ales in chinuri si pe nedrept (cum au murit Iisus, Sf. Ioan Botezatorul, etc.). Maica Domnului a murit lin, luata de ingeri la cer.

Pt. Ioan-Cezar
Stiu ce spui. Inteleg ca in credinta este si bucurie si tristete.
Eu n-as numi-o insa bucurie, ci poate mangaiere, bine.
Pentru om credinta este ceva infranator. Trebuie tot timpul sa-ti infranezi trairi, sentimente, neputinte, oboseala, foame, sete, etc.
In loc sa te duci la plimbare sau sa faci altceva te duci la biserica, sau te rogi, nu ai voie sa te duci la petrecere, sa fii cu cei dragi. Uite trebuie sa renunti la a te duce la nunta cuiva drag.

Da, o faci de buna voie, o faci cu pace. Alegi tu singur drumul. Dar nu este usor. Este numai renuntare. Si pentru un om nu este usor.

Nu e nevoie sa ne tot ascundem dupa deget. Daca credinta ar fi fost voie buna si usoara ca fulgul, atunci toti ar fi fost in ea si lumea asta ar fi fost Raiul. Dar nu e asa. Nu pot si nu vor toti infranarile acestea, mai ales daca nu le inteleg rostul.

Am un mare respect pentru cei care se duc la manastire, care aleg aceasta cale si renunta la tot. Absolut la tot.
Nici in lume nu este usor, nici in casnicie. Sa impaci si credinta, rugaciunea si familia si serviciul si pe cei din jur.

Ieri ne spunea parintele la predica despre Marta si Maria.
(M-a surpins si asta, ca nu exista in Sf. Evanghelie un capitol dedicat Adormirii Maicii Domnului.9
Marta si Maria sunt simbolurile credintei in lume (in viata lumeasca, spre deosebire de manastire). Amandoua trebuie sa fie si nici una nu este suficienta...