Mîntuiește-te, frate!

[Florin-Ionut]

Un creștin ortodox nu ar trebui să aibă dificultăți în a ierta celuilalt greșelile. Ar trebui să fie conștient că, dacă nu iartă, nici Tatăl nu îl iartă - din moment ce așa cere de la El.

Un creștin activ ar trebui să știe că nu are ce căuta la Liturghie dacă nu se împacă mai întîi cu oamenii cu care a avut conflicte. În măsura posibilităților, adică dacă celălalt e dispus să se împace. Ar mai trebui să știe că nici rugăciunile sale nu au sens dacă vrajba cu cineva se interpune între el și Dumnezeu.

Un creștin practicant un ispitește pe fratele lui, îndemnîndu-l la păcate. Diavolul face asta, nu te asemăna vicleanului pierzător de suflete.

Deci, frate și soră care știi că ai probleme de genul ăsta, mîntuiește-te de păcat, înainte să se înrădăcineze prea adînc în sufletul tău. Căci după un timp, nu vei mai avea nici măcar conștiința păcatului, dezvinovățindu-te mai întîi cu slabe argumente și mai apoi fiind corupt de obișnuința și deprinderea cu păcatul care se transformă mai apoi în patimă grea.

Du-te grabnic și te spovedește sincer și cu părere de rău și cere canon pentru ca Hristos să curețe casa sufletului tău și să te îndrepteze la viața bineplăcută Lui.

Să-ți ajute Dumnezeu în continuare și, pentru rugăciunile Bisericii Biruitoare în frunte cu Preasfînta, să te mîntuiască din capcana celui rău și pe noi toți să ne ierte! Amin.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Un creștin ortodox nu ar trebui să aibă dificultăți în a ierta celuilalt greșelile. Ar trebui să fie conștient că, dacă nu iartă, nici Tatăl nu îl iartă - din moment ce așa cere de la El.

Un creștin activ ar trebui să știe că nu are ce căuta la Liturghie dacă nu se împacă mai întîi cu oamenii cu care a avut conflicte. În măsura posibilităților, adică dacă celălalt e dispus să se împace. Ar mai trebui să știe că nici rugăciunile sale nu au sens dacă vrajba cu cineva se interpune între el și Dumnezeu.

Un creștin practicant un ispitește pe fratele lui, îndemnîndu-l la păcate. Diavolul face asta, nu te asemăna vicleanului pierzător de suflete.

Deci, frate și soră care știi că ai probleme de genul ăsta, mîntuiește-te de păcat, înainte să se înrădăcineze prea adînc în sufletul tău. Căci după un timp, nu vei mai avea nici măcar conștiința păcatului, dezvinovățindu-te mai întîi cu slabe argumente și mai apoi fiind corupt de obișnuința și deprinderea cu păcatul care se transformă mai apoi în patimă grea.

Du-te grabnic și te spovedește sincer și cu părere de rău și cere canon pentru ca Hristos să curețe casa sufletului tău și să te îndrepteze la viața bineplăcută Lui.

Să-ți ajute Dumnezeu în continuare și, pentru rugăciunile Bisericii Biruitoare în frunte cu Preasfînta, să te mîntuiască din capcana celui rău și pe noi toți să ne ierte! Amin.

Amin!
Domnul sa iti ajute!
Roaga-te si pentru mine. Multumesc

<<A păcătui înseamnă a face rău aproapelui și a disprețui porunca lui Dumnezeu.
Păcatul este un refuz de a asculta de Dumnezeu, de a colabora cu Dumnezeu, de a te apropia de Dumnezeu. Păcatul este o modalitate de a refuza mental existența lui Dumnezeu, și de a impune și altora această minciună. Păcătul Îl scoate pe Dumnezeu din om și pe Dumnezeu din comunitatea în care trăiesc oamenii.
Când Mântuitorul Hristos a vindecat pe demonizatul din Gadara și a alungat demonii din el în porci, iar porcii s-au aruncat în mare înecându-se, poporul Gadarei nu s-a bucurat de vindecarea apropelui lor ci s-a întristat de pierderea porcilor. Din acest motiv ei L-au rugat pe Hristos să plece de la ei.


Păcatul este un mod de a-i cere lui Dumnezeu să plece de la noi, să ne lase în pace, să nu mai impună reguli, să nu ne mai mustre prin conștiință, să nu ne mai ceară să fim buni, ci să ne lase să fim cum vrem noi.
Noi cei de astăzi, când păcătuim, îl alungăm pe Dumnezeu, îi refuzăm prezența, îi negăm existența, îl răstignim ca și iudeii, îl băgăm în mormânt ca să uităm de El.
Totuși Hristos este prezent, așa cum a spus, în fiecare om care crede în Dumnezeu, este prezent în sufletul lui, în ființa acelui om:
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. ” (Ioan 14, 23)
Ba mai mult, Dumnezeu, Tatăl Fiul și Duhul Sfânt este prezent în fiecare om, chiar și nebotezat, chiar și necredincios, pentru că omul este chip al lui Dumnezeu și are viață din Duhul Sfânt, și prin El trăiește.
Păcatul pe care-l săvârșim este un rău împotriva aproapelui nostru. Dar pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, în maxima Lui iubire, se identifică cu nevoile și suferințele fiecărui om care-i poartă chipul, atunci un rău făcut aproapelui este un rău făcut lui Hristos.


Așa cum dacă cineva îi face un rău fetiței mele Sofia, îmi face mie însumi un rău, pentru că din iubire voi suferi foarte mult văzând suferința ei.
Așa se face că orice rău făcut omului de lângă tine este un rău făcut și lui Iisus Hristos, Care ca un tată iubitor suferă alături de noi. Prin urmare păcatele noastre, răutatea noastră, deși direcționată doar către anumiți oameni este direcționată de fapt către Dumnezeu.
Astfel când eu păcătuiesc față de aproapele îi fac rău lui Hristos. Dar cum, că Hristos este în ceruri acum și nu mai suferă?


Hristos este Viața lumii și vindecarea tuturor. Hristos este Dumnezeu și El a dat toate poruncile pe care trebuie să le împlinim în lume. Atunci când eu păcătuiesc îi neg autoritatea și puterea vindecătoare, și prin urmare îi îndemn și pe alții să facă la fel. Păcatul meu Îl răstignește pe Hristos în fața oamenilor, în sensul că Îl elimină, Îl desconsideră, Îl tratează cu indiferență.
Când eu păcătuiesc e ca și cum aș spune: „Ce porunci? Care Dumnezeu? Nu vezi că îi încalc poruncile și nu se întâmplă nimic. Nu e chiar așa cum spune Dumnezeu. Nu cred în toate poruncile Lui.”
Este ca și cum ai lovi un polițist în uniformă în plină stradă. Lumea va fi mai mult scandalizată de curajul de a sfida autoritatea simbolizată de uniformă, decât de gestul de a lovi în sine. Când lovești un polițist în uniformă defapt denigrez însuși statul care i-a dat autoritatea de a face ordine.


Când astăzi statele lumii legalizează păcatele: avortul, contracepția, homosexualitatea, pornografia, divorțul, etc. de fapt ele sfidează autoritatea lui Dumnezeu, Cel care a definit limitele moralității în om.
Când sfinții mucenici au fost schingiuți și chinuiți groaznic, torționarii vizau de fapt și eliminarea acestui Dumnezeu creștin, acestui Dumnezeu incomod.
Iată cum păcatele noastre Îl răstignesc pe Mântuitorul Hristos, nu în sens propriu, cât în sens moral: a răstigni înseamnă a elimina pe Dumnezeu care mustră fărădelegea.
Toți păcătuim. Toți îl răstignim pe Mântuitorul Iisus Hristos în fața aproapelui nostru. Paradoxal, răstignindu-L pe Cruce, Dumnezeu ne împacă cu El. Își deschide brațele și ne iartă. Urmăriți cu atenție dragilor cu Dumnezeu reușește să transforme orice rău în bine, răstignirea în Înviere, ura în iertare, războiul în pace, și vrajba în împăcare.
„Dumnezeu permite răul în măsura în care poate scoate un bine mai mare din el.” >>


Mai mult:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...tignim-hristos