Prezentul continuu liturgic

[Florin-Ionut]

Stim ca participarea la Sfanta Liturghie inseamna transpunerea noastra pentru moment in vesnicia Lui Dumnezeu, impreuna cu Biserica Biruitoare si cu Ostirile Ceresti. Este o pregustare a Raiului, a starii de mantuire de rau.

Din cate stiu eu, exista doua secvente ale Liturghiei care ne arata un fel de paradox temporal, care nu respecta logica omeneasca, inversand cauza cu efectul, adica ordinea asa cum o stim noi:

1. Credinciosii: Ca pe Împaratul tuturor, sa-L primim, pe Cel nevazut, înconjurat de cetele îngeresti. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Preotul: Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.
Credinciosii: Doamne miluieste.

Noi [im]plinim o rugaciune care inca nu s-a facut, care urmeaza sa se rosteasca. Teoretic, ar trebui spusa dupa savarsirea rugaciunii, dar aceasta invocare este asezata la inceputul Liturghiei credinciosilor, cu credinta ca se va face, ca si cum s-ar fi facut. Este, dupa parerea mea, o dovada a prezentului continuu trait duhovniceste, a coborarii vesniciei in timpul nostru inca de pe acum.

2. Preotul: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea pacatelor.
Credinciosii: Amin. Preotul: Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor.
Credinciosii: Amin.


Se stie ca dupa rostirea acestor rugaciuni euharistice, preotul se roaga in taina pentru transformarea painii si a vinului in Trup si Sange. Cu toate acestea, eu am citit undeva (nu mai stiu unde) cum ca exact in momentele in care preotul pronunta de doua ori cuvantul "este", materia devine Trup, respectiv Sange. Taina se "plineste", bineinteles, pentru rugaciunea preotului care se face dupa momentul transformarii... Este un paradox temporal, iarasi, dar si acest fapt ne arata prezentul Cerului care depaseste temporalitatea si logica noastra.



Sunt curios ce veti raspunde la mesajul meu, care nu tin ca este neaparat corect. Sper ca nu am batut campii cu gratie. :)

[Fani71]

Cred ca in cazul al doilea, nu este neaparat un paradox temporal si insasi paradoxul liturghiei, care ne face deja partasi la Imparatie desi suntem si in lumea asta. Pentru ca totusi la ortodocsi nu se fac speculatii prea multe despre momentul exact al transformarii, intreaga liturghie este momentul transformarii tainice a painii si a vinului. Este adevarat ca 'momentul puternic' este epicleza (rugaciunea de care zici) si 'amin' care se spune dupa (ar trebui sa se spuna de catre toti dar s-a pierdut aceasta traditie); catolicii spun ca transformarea se face exact in momentul cand preotul spune 'acesta este trupul meu.. acesta este sangele meu'.

Eu stiu de alta rugaciune, cea in care se spune 'amintinud-ne de ... si de venirea cea de-a doua' (dar cred ca rugaciunea asta face parte din cele care in Romania se citesc in taina de catre preot, inainte de 'Luati, mancati') Ne amintim de venirea a doua, care nu a avut inca loc.

[Marius22]

La acest paradox al timpului liturgic putem participa nu numai in Liturghie, ci prin toate slujbele Bisericii Ortodoxe. In acest timp, al comuniunii cu Dumnezeu, "astazi" se invecineaza cu "vecii vecilor"; "acum" se face inceput lui "pururea".

[costel]

Participarea la o slujba in Biserica implica iesirea din durata temporala obisnuita. Se intampla de multe ori sa uitam de statutul nostru de pelerini in aceasta lume. Minunat se spune si in Evrei 13, 14: "Nu avem aici cetate statatoare".

Imi vine in minte imaginea lui Melchisedec, pe care Sfanta Scriptura il prezinta ca fiind "fara tata si fara mama" si ca pe unul ce "nu are nici inceput zilelor, nici sfarsit vietii" (Evrei 7,3). Aceste expresii ne descopera ca Melchisedec se ridica la asemanarea cu Dumnezeu, prin sfintenia lui depasindu-si propria conditie. Nu ramane doar la statutul de chip al lui Dumnezeu, ci ajunge si la asemanarea cu El. Sfantul, ajungand la indumnezeire prin har, transfigureaza timpul in vesnicie.

[sophia]

Interesanta discutie. Nu m-am gandit la asta.
Mai intai ca nici n-am inteles pana acum fraza cu "sa plinim". Eu mereu am inteles "sa primim" si m-am intrebat cum adica sa primim?
Urmarile limbajului arhaic bisericesc, nu le intelege tot omul.
Sa plinim inseamna sa o facem (rugaciunea)? Eu asa as intelege.

Pe urma la euharistie:
Noi nu stim ce se face acolo in altar (este taina, nu?), dar eu imi imaginez ca atunci cand preotul spune acele vorbe, se considera transformarea in Trup si Suflet.
Totusi exista unele liturghii (nu mai stiu cand) in care se intampla altfel si apare forma la trecut.
Preotul povesteste (ca si la catolici de altfel): si a luat painea si a dat-o ucenicilor etc.
Si de ce este asa atunci? De ce sunt aceste doua forme de euharistie?

In rest eu vad aceasta forma de prezent continuu cum ii spuneti voi, ca exprimand insasi continuitatea.
Slujbele se repeta si se repeta, credinta este mereu si nu se opreste si se repeta.

[cristiboss56]

Vorbindu-ne părintele despre jertfa liturgică , spunea că aceasta este jertfa sacramentală sub forma văzută a pâinii şi a vinului, care la epicleză se transformă în real Trup şi Sânge al Mântuitorului, în chip nesângeros. Este Jertfa dragostei de comuniune cu Iisus Hristos. Jertfa din Liturghie se aduce pretutindeni şi este actualizarea prezenţei Mântuitorului nemărginit în dragostea Sa în mijlocul nostru, Cel care S-a crucificat o dată pentru totdeauna. De fapt Liturghia este continuarea prezenţei Mântuitorului în mijlocul nostru.

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Interesanta discutie. Nu m-am gandit la asta.
Mai intai ca nici n-am inteles pana acum fraza cu "sa plinim". Eu mereu am inteles "sa primim" si m-am intrebat cum adica sa primim?
Urmarile limbajului arhaic bisericesc, nu le intelege tot omul.
Sa plinim inseamna sa o facem (rugaciunea)? Eu asa as intelege.

A plini nu inseamn a face, inseamna a termina, a finisa, a face complet, a implini intr-un sens chiar. Expresia se foloseste pe la sfarsitul unei slujbe, de obicei, daca ai observat. Desi de obicei mai dureaza ceva timp slujba cand auzi 'sa plinim rugaciunea noastra...' :D

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Interesanta discutie. Nu m-am gandit la asta.


Pe urma la euharistie:
Noi nu stim ce se face acolo in altar (este taina, nu?), dar eu imi imaginez ca atunci cand preotul spune acele vorbe, se considera transformarea in Trup si Suflet.

Trup si Sange.
Nu, nu e taina..poti sa citesti si tu in carte ca sa vezi ce se intampla si ce spune preotul.

[sophia]

Scuze, da, sigur - Trup si Sange
Da, pot sa citesc, dar se spunea in alte posturi de momentul in care se produce transformarea, iar eu spuneam ca nu stim, din moment ce teoretic cel putin, noi nu stim ce se petrece in altar, sau nu avem voie sa stim, pentru ca este taina (Taina Euharistiei).

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Interesanta discutie. Nu m-am gandit la asta.
Mai intai ca nici n-am inteles pana acum fraza cu "sa plinim". Eu mereu am inteles "sa primim" si m-am intrebat cum adica sa primim?
Urmarile limbajului arhaic bisericesc, nu le intelege tot omul.
Sa plinim inseamna sa o facem (rugaciunea)? Eu asa as intelege.

Pe urma la euharistie:
Noi nu stim ce se face acolo in altar (este taina, nu?), dar eu imi imaginez ca atunci cand preotul spune acele vorbe, se considera transformarea in Trup si Suflet.
Totusi exista unele liturghii (nu mai stiu cand) in care se intampla altfel si apare forma la trecut.
Preotul povesteste (ca si la catolici de altfel): si a luat painea si a dat-o ucenicilor etc.
Si de ce este asa atunci? De ce sunt aceste doua forme de euharistie?

Daca inlocuiesti a plini cu a implini poate e mai usor de inteles.

'a luat painea si adat-o ucenicilor sai zicand' (sau varianta din alta evanghelie cam tot asa) se zice la fiecare liturghie, numai ca in majoritatea bisericilor preotul spune asta incet, si nu aud credinciosii. Ei nu aud decat sfarsitul: Luati, mancati...'
Poti citit textul intreg in carti sau in internet.

Exista si o slujba numita 'liturghia darurilor inainte sfintite' in care de fapt painea si vinul sunt deja transformate din duminica dinainte, dar ea are alta forma, de vecernie. Se face in postul mare in timpul saptamanii. Dar nu cred ca la asta te-ai referit.

'Taina' nu inseamna a nu sti, in sensul modern de taina, a tainui. De stiut putem foarte bine sa stim ce se poate exprima in cuvinte. Taina in limbaj bisericesc inseamna realitate care depaseste nivelul ratiunii si al cuvantului, pentru ca Dumnezeu lucreaza in lume, or Dumnezeu este imposibil de cuprins in cuvinte si cu ratiunea. Cuvantul taina in greaca este mysterion, iar radacina my insemna a tacea.