Citat:
În prealabil postat de iustin10
Cine nu respecta parerea celorlalti,chiar daca aceea e gresita ,e un om singur si trist. Caci traieste in lumea ideilor sale ,fara a cunoaste cat de minunat este sa intelegi,felul de a fi si a gandi al celuilalt,indiferent cat de pacatos ni s-ar parea.
Iar cel ce nu respecta pe aproapele,nici pe acela nu il va corecta cu ceva,si isi va aduna si pt sine o multime de pacate ca : jignirea,mania,mandria ,lipsa milei .
Se pot apara ideile care le ai,si fara a il jugni pe celalalt.Caci cine jigneste pe aproapele sau,sub orice motiv,jigneste chiar pe Doomnul,care a murit pentru noi toti,buni si rai.
|
Hai ca mai ai putin si-ti creezi o Biblie proprie! Cum sa traiesti in lumea ideilor tale daca-ti respecti propria credinta? Pai, dac-o respecti cu adevarat, ideile si gandurile tale nu sunt ale tale, ci sunt ale lui Dumnezeu, inspirate de Duhul Sfant. Le aperi pentru ca-L respecti pe Stapanul, adica pe Dumnezeu, nu pentru ca sa-ti aperi orgoliul ranit de mare credincios! Crestinul ortodox nu are nimic al sau. Il are in schimb pe Dumnezeu si El e totul. El ii inspira credinta, nadejde si dragoste, El il ajuta sa vorbeasca ori sa taca in numele Sau! Daca vorbim in numele nostru e firesc sa ne simtim ofensati!
Deci se poate vorbi despre Dumnezeu, fara a-L sluji pe Dumnezeu. Atunci suntem atenti sa fim placuti lumii si cam atat. Nu ne suparam nici pe cel care-L blasfemiaza nici pe cei care-L neaga, nici pe cei care-L rastignesc si-L palmuiesc prin diverse pacate! Cam aici vor sa conduca ecumenistii! Pai, daca procedam astfel, mai suntem noi placuti lui Dumnezeu? Nu, te asigur. Suntem placuti noua insine si lumii! Iar Dumnezeul nostru devine mai intai lumea, caci ei vrem sa-i fim placuti, apoi antihrist!
Citeste ,,Mantuirea pacatosilor'' de Agapie Criteanul si vezi limbajul dur in care este scrisa de un sfant! Mustrarea pacatelor si mustrarea de sine ne conduc spre smerenie si spre mantuire. La Dumnezeu nu se merge numai cu politeturi. Pentru a ciopli o creanga de copac cu scopul de a face din ea o coada de sapa, mai iei si cutitul si inlaturi nodurile, ii jupoi coaja... La fel se intampla si cu cei care tind spre mantuire. Lupta cu ei insisi, se lasa modelati pentru a se innoi , pentru a se transforma duhovniceste.
Spunandu-i la timp o vorba de folos aproapelui, il ajuti sa se mantuiasca. Daca i-o spui in numele tau, te simti ofensat in caz ca nu esti ascultat. Daca i-o spui considerand ca astfel il slujesti pe Dumnezeu, simti tristete si compasiune pentru acesta, chiar daca te jigneste. Predica Mantuitorului despre
Fericiri ne ajuta sa echilibram balanta. Observam ca in aceasta predica apar si cuvinte dure! Caci se are in vedere fericirea deplina si eterna a omului indumnezeit, nu satisfactia momentana lumeasca si demonica!