Impotriva razboaielor si uciderilor

[cezar_ioan]

Doamne ajută!

Domnule Daniel, consideraţi că la slujbele Bisericii
atunci când ne rugăm pentru eroii neamului nostru, când le aducem omagiu celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă "cu arma în mână" (morţi, ciungi, traumatizaţi psihic etc.),
precum şi atunci când ne rugăm pentru conducătorii de azi (care, printre altele, au în vedere şi securitatea ţării, inclusiv frontierele şi armamentul de război)

ne aflăm în conflict cu Iisus Hristos?

Biserica a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Iisus Hristos şi cu Evanghelia Lui? Asta sugeraţi, oare?


Pe de altă parte, faptul că poporul român e singurul a cărui geneză este împletită cu încreştinarea, avînd aşadar o dublă identitate (de neam omenesc, prin rânduiala Domnului, precum şi prin har, de creştini), permite trecerea în registru minor a identităţii naţionale şi implicit a apărării ei?

Noi, creştinii, suntem duhuri fără trup, fără adăpost, fără patrie pământească? Iubirea de care pomeniţi nu ţine seama de întreaga noastră fiinţă, de omul întreg (trup şi suflet)?

Când o bandă de obsedaţi atacă mama, fiicele şi soţia, spre siluire fizică, dvs. recomandaţi... ce? Ce lucru creştinesc recomandaţi mai exact?
Dar când ne sunt distruse oraşele, câmpia, apele, munţii, flora şi fauna?
Dar când ne sunt ameninţate bisericile, cultura, limba, obiceiurile creştine, tradiţiile?

Puneţi accent pe sentimentul iubirii, lucru bun dealtfel, lucru de la Dumnezeu. La rândul meu şi eu sunt de acord cu diplomaţia, cu negocieri nesfârşite, cu tot felul de manevre ca să nu se ajungă la vărsare de sânge omenesc.
Dar pe obligaţia de a apăra ceea ce iubim, fie şi cu arma în mână atunci când agresiunea este extremă şi desfiinţează orice limită, nu puneţi nici un preţ? Oare a apăra, cu preţul vieţii tale şi cu riscul de a lua viaţa celui care vine peste tine să te ucidă, nu este dovadă a iubirii?

Consideraţi că Dumnezeu vrea ca poporul român şi România să piară din istorie, stînd cu toţii ca mielul la înjunghiere? Şi astfel, pe această cale unică, românii să devină, chipurile, cu toţii locuitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu?

Şi scrieţi toate aceste sugestii în limba română, în limba locuitorilor acestei patrii?

Eu cred că prin ceea ce scrieţi, separînd artificial iţele realităţii româneşti creştine, nu faceţi decât un singur lucru: folosiţi în mod nedemn de un român credinţa poporului nostru ca şiş pentru suicid, pardon, genocid.
Vă folosiţi de credinţa noastră în Iisus Hristos ca să ne lăsăm ţara fără apărare? Ca să ne pierdem neamul şi credinţa strămoşească? Asta faceţi, oare? Nu credeţi că aţi exagerat cam tare într-o parte, pierzînd din păcate echilibrul situaţiei?

Cred că Hristos nu ne-a deschis posibilitatea mântuirii cu preţul desfiinţării ca patrie şi neam. Nicăieri nu stă scris că ar fi făcut un astfel de târg.
Şi pentru că ne-a aşezat aici, în jurul Carpaţilor până la Mare, prin Voia Lui, aici şi trebuie să rămânem ca naţie. De vom fi siliţi de ticăloşii lumii să ne apărăm ţara cu arma, nădăjduiesc tare că Domnul ne va ierta şi ne va mântui. Ca şi copiii copiilor noştri să-L preamărească, să Îl iubească şi slăvească tot în limba română, prin case şi biserici româneşti.

Nu trebuie să acceptăm pieirea noastră ca neam, poftită de alţii, ca să dobândim Împărăţia. Dumnezeu nu ne-a propus niciodată acest târg. Ar fi fost, dealtfel, nedemn de un gentleman, cu atât mai puţin ar fi fost un gest vrednic de Împăratul Cerurilor faţă de supuşii Lui iubiţi.

[cezar_ioan]

Să ne cutremurăm împreună sub cearta Poetului Neamului:

http://www.youtube.com/watch?v=e9HQq6I2ytM
http://www.youtube.com/watch?v=hBxr71AaChw

[cezar_ioan]

http://www.youtube.com/watch?feature...oay7oylkY&NR=1

Priviţi şi ascultaţi cu atenţie, Domnule Daniel: minutul 17-19.
Vă poate învăţa măreţia creştinismului românesc şi adevărata credinţă, prin Sfântul cinstit în Biserica noastră.

Meditaţi şi la jertfele înfăţişate la minutul 1:22.
Şi luaţi îmbărbătare şi proorocire din ultimele cuvinte ale Sfântului Voievod.

[UserAZ]

Sunt de inteles ambele opinii.
Razboiul e rau pentru omenire, fara dubii, trebuie sa "luptam" pentru o lume mai buna. Intr-un fel corect omeneste ar fi sa fie pomeniti toti cei ucisi in razboaie, chiar si strainii, au murit multi oameni, cati nevinovati, cati pentru care n-are cine sa se roage, multi tineri care vroiau sa fie fericiti, sa traiasca, au fost dusi in razboaie pentru ambitiile unora sau altora, ambitii materiale, bogatii, pamant, ma refer la atacatori in primul rand.
Multi erau rai, dar multi erau tineri fara prea multa educatie, indoctrinati. Bunicul meu a fost trimis pe front la 19 ani, copil, daca o luam asa, si cati la fel, razboiul e o oroare pe care nimic n-ar trebui sa o justifice.

Adesea ii uram pe ceilalti doar ca au alta limba, cazul maghiarilor, oameni ca noi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ar trebui sa ne rugam, daca altceva n-avem ce, ca sa dispara razboaiele, ca orori ca la Ip, Traznea, Progromul de la Iasi sau masacrul de la Odesa sa nu se mai repete.

Aproximativ 40 de milioane au murit in Primul razboi Mondial si aproximativ 72 de milioane de oameni in Al doilea razboi mondial. Si asta doar secolul trecut, cate razboaie au fost in istoria omenirii.

Apoi chiar daca e vorba de unguri, tinuturi secuiesti, astfel de mesaje postate de unii n-au ce cauta intr-o lume mai buna pentru care ar trebui sa luptam, moral, sau crestineste, dar din pacate asta e lumea in care traim. Sunt condamnabile si extremismele unora si ale altora.

http://s18.postimg.org/4dyuddg3t/xeno1.png

De asta are dreptate si Daniel_Ortodox, in cazul unei invazii a Islamului n-as sti ce sa zic, impreuna ar trebui sa ne rugam pentru o lume mai buna, ca societatea sa evolueze, sa existe mai multa iubire, intelegere, respect si fata de alte neamuri.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Băăăăă, ar striga părintele Cleopa la tine. Ai elan? Ai curaj? Spre mântuire. Acolo să ai.
Îmi voi da şi cu tine silinţa, poate în zadar. Dar precum sunt învăţat, trebuie să semăn, ca în pilda semănătorului, ai grijă de pământul pe care cade sămânţa.

Dacă ai avea pace, ai gândi limpede.
Tocmai, ce pomenim noi, creştinii, în Sfânta Liturghie, dragul meu? Ce anume ne rugăm? Unde? Când? Ştii tu oare toate astea? Ştii însemnătatea fiecărui moment din Sfânta Liturghie?
Îţi explic, cu drag. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i ierte pe eroii lumii. Ne rugăm pentru ei în ectenia pentru morţi, împreună cu mulţi alţii, toţi morţii, adormiţii. Deci SĂ-I IERTE. Nu îi lăudăm în Sfânta Liturghie, nu le cerem să repete din nou, sub alte chipuri capabile, acea nebunie. Ne rugăm să-i ierte Dumnezeu. Înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei să te mântuieşti? Acela este omagiul, rugăciunea ca Dumnezeu să-i ierte pentru nebunia de a ridica arma împotriva altor oameni.
Biserica creştină, nu laudă, nu încurajează aşa ceva, uciderea altor oameni, nu suntem romano-catolici, inchiziţia, cruciadele, suntem creştini! Ce facem noi? Iubim. Ne iubim duşmanii, după învăţătura lui Hristos, întoarcem şi obrazul celălalt, aruncăm cu pâine în cine aruncă cu pietre, binecuvântăm pe cei ce ne blestemă.

Se mai roagă Biserica şi "pentru cei ce ne iubesc şi cei ce ne urăsc pe noi" şi pentru cei ce nu are cine să-i pomenească. Şi bine face. E Evanghelia Iubirii. Desăvârşirea Vechiului. Noul popor ales, creştinii. Oh vai nouă...

GREŞESC în ce spun, nerodule? Şi mai rău decât atâta eşti! Ţi-aş putea da o sumedenie de versete, Cuvântul lui Dumnezeu, care te acuză de nebunia în care te afli. Dar ţi-aş otrăvi mai tare inima, deja otrăvită cu limbă de moarte.

Mai departe. Tot pentru "mai marii oraşelor şi satelor", ce ne rugăm? Să fie capabili în frontiere şi armamentul de război? Oh, vai ţie, cât de întunecată ai mintea. Problema e că mai şi crezi că ai dreptate şi otrăveşti şi minţile altora. ÎI SMINTEŞTI. Vai ţie. Spune Sfânta Scriptură: "Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare." (Luca 17, 42) Vai ţie vai.

Da. Oricine ridică sabia, de sabie va pieri, spune Scriptura. Sau pistolul, arma, etc. Da. Oricine ucide un alt om, pentru absolut orice motiv, este în conflict cu Hristos ! Că EL zice: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea" şi iarăşi: "cine nu adună cu Mine, risipeşte". Nerodule tânăr, trezeşte-ţi simţurile. Începe să iubeşti jertfa, până nu te vei răstigni împreună cu Hristos pe golgota, iubind, nu vei învia împreună cu El, niciodată.

Tocmai ţi-am dovedit că Biserica nu a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Hristos. Dar acum că ştii asta, te vei îndrepta oare ? Spune, te vei îndrepta ?

Mai departe. Încreştinarea poporului român sau a oricărui alt popor nu are legătură cu a ucide alt om, pentru nici un motiv posibil. Dublă identitate? SUNTEM CREŞTINI ! Atât ! E tot ce ne trebuie ! Suntem cetăţeni ai Împărăţiei Cerului sau cetăţeni în iadul "rânduit diavolului şi îngerilor lui" spune Scriptura. Atât, suflete ! Trezeşte-te, pentru Dumnezeu ! Creştini prin har suntem dacă facem faptele creştinului, ale credinţei, ale luminii, cum spune Scriptura. Da, aducem multă lumină pe pământ printre alţi creştini, ucigând alţi oameni, nu? Îi învăţăm bine de tot Evanghelia, nu? Că Dumnezeu este iubire, nu? VAI ŢIE.

Da! Permite trecerea în orice registre minore vrei, orice identitate care stă înaintea identităţii de a fi creştin! Înţelegi tu oare, cele ce citeşti ? Suntem creştini înainte de a fi orice altceva ! Absolut orice: român, astronaut, german, bucătar, rus, actor, etc. Trezeşte-te. Înainte de ORICE, trebuie să fim creştini. Aşa cum trebuie să fie creştinul.

Da, noi creştinii suntem fără patrie pământească ! ! !

Uite:
"Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul." (Matei 8, 20)
"Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." (Evrei 11, 38)
"Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea." (Matei 5, 11)
"Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi." (Ioan 15, 20)

"Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim, Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi." (I Corinteni 4, 9-14)

"În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru." (II Corinteni 4, 8-10)

"Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos." (Galateni 6, 12)

"ŞI TOŢI CARE VOIESC SĂ TRĂIASCĂ CUCERNIC ÎN HRISTOS IISUS, VOR FI PRIGONIŢI". (2 Timotei 3, 12)

Exemplul tău: familia atacată. Pardon. Dar ce e familia ta? E familia pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Soţia şi copii nu sunt ai tăi, sunt ai Lui. Nu suntem ai noştrii. (I Corinteni 6, 19) Tu, ca soţ, nu eşti al soţiei tale, eşti al Domnului. Nu vă aparţineţi unul altuia. Sunteţi cadouri dăruite de Dumnezeu unul altuia. Indiferent de cum moare, ucisă de o bandă, de cancer, de înec, de accident de maşină, "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, numele Domnului fie binecuvântat", spune Iov.

Concret? Suntem atacaţi? Soluţiile biblice sunt doar două: ne supunem stăpânirii sau fugim. NU ucidem. NU ! Iubim. Până la moarte. Adevăraţii eroi au fost martirii. Care? Ion cu baioneta? Nu, ăla a fost manipulat şi nu a avut credinţă. Ci oameni ca Sfântul Iustin, martirul şi filosoful. Martirii primelor secole creştine. Ce mergeau în coloseum la lei şi tigri, rugându-se, zâmbind, fără nici o urmă de răutate, cu pace. De aceea izvorau mir. Ăia sunt martirii. Nu eroii neamului. Care neam? Dumnezeu nu caută la faţa omului. Toţi vom fi prezenţi în faţa Lui EGALI, judecaţi după întrebarea: cât am iubit? Vai vai vai... nouă, vai...

Obligaţia de a apăra ceea ce iubim NU EXISTĂ. Dumnezeu nu are nevoie de apărare. Pe EL să-L iubim. "Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă", spune la Matei. Aia este dovada iubirii, nu încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, când El a spus clar: SĂ NU UCIZI. Nu a zis: păi dacă te atacă ungurii, poţi să-i ucizi, până pleacă. NU! Vai nouă.
Scriu în limba care mi-a dat Dumnezeu să o cunosc. Canadian, japonez, kuweitean, zimbabwean, sau orice limbă vorbeam, era la fel. Cum Hristos a vorbit aramaica, şi a dat învăţătura mântuitoare pentru tot pământul, aşa şi creştinii trebuie să fie pe tot pământul, nu doar în românia, belgia, noua zeelandă sau mexic. Dumnezeu e al tuturor. Care Îl doresc.

Vorbeşti de Sfântul Ştefan? El a fost un criminal, un curvar şi un beţivan notoriu. Dar s-a petrecut schimbarea. Stătea ore în şir şi plângea la chilia Sfântului Daniil Sihastrul să-l primească la spovedanie, în ultimii ani de viaţă. Ca şi Sfânta Maria Egipteanca, care a fost cea mai mare curvă a ţinutului. Şi a ajuns să leviteze în aer, în timpul rugăciunii. Şi David proorocul, psalmistul, a desfrânat cu nevasta lui Urie, după ce l-a trimis la moarte. Dar a primit pe proorocul Natan.
Nu ridica exemplele acestor oameni înalţi. Ei sunt adevăraţii sfinţi. Nu Ion cu baioneta. Ei sunt adevăraţii sfinţi, înţelegi? Accepţi? Vrei să te mântuieşti? Atunci lasă NEBUNIA de a ucide alţi oameni, suflete sărmane care nu înţeleg nici ele Adevărul !

Mă folosesc de Adevăr, ca să te trezesc, fără-de-minte ce eşti. Dumnezeu lucrează prin oameni. Chiar şi păcătoşi ca mine. Ţi le spun ca şi cum ai muri mâine. Nu ucide. Pe nimeni, niciodată. Sub indiferent ce motiv. Şi nu exagerez deloc. Şi nu am exageret niciodată în ce vorbesc aici.
Hristos a deschis posibilitatea mântuirii la TOT PĂMÂNTUL. Nu e doar pentru unii, românii şi icelandezii, nu. Al tuturor. Mântuirea e a tuturor. Înţelege. Vrei nu vrei, ăsta e adevărul. Criteriul de mântuire NU este după cât de patriot, naţionalist ai fost. Greşit. Ci după Iubire.

Spune în Scriptură că EL face graniţele şi hotarele, EL mişcă munţii şi răsare soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, EL dă ploaie tuturor. Nu noi, cu fier în mâini şi mintea otrăvită. NU VOM INTRA cu haina sufletului nostru murdărită de păcat la nunta Mirelui Ceresc, în Împărăţie. NU. Dacă vom merge murdari, vom fi legaţi de mâini şi de picioare şi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară, spune Scriptura. TREZEŞTE-TE !

Ţi-e frică că va rămâne Dumnezeu nepreamărit? Neslăvit? Neiubit? Oh, vai ţie. "Nici porţile iadului nu va birui Biserica lui Hristos" spune Scriptura la Petru. Timp de 313 ani, au fost prigoniţi creştinii în imperiul roman, s-au temut ei oare că va rămâne Dumnezeu nepreamărit? S-au temut ei oare că va dispărea creştinismul, când soldaţii romani tot continuau să ucidă la ei? Au atacat ei oare cu "armament" asupritorii? Timp de 313 ani? Nero, Diocleţian, Traian, şi mulţi alţii, au ucis mii şi mii de creştini. Unde-ţi este moarte boldul? HRISTOS A ÎNVIAT, nerodule, dragul meu !

[Daniel_Ortodox]

Iertaţi.

Atât am avut de spus în topicul acesta. Cine are urechi de auzit să audă şi ochi de citit să citească, şi minte de înţeles, să înţeleagă.

Doamne miluieşte.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Îţi explic, cu drag. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i ierte pe eroii lumii. Ne rugăm pentru ei în ectenia pentru morţi, împreună cu mulţi alţii, toţi morţii, adormiţii. Deci SĂ-I IERTE. Nu îi lăudăm în Sfânta Liturghie, nu le cerem să repete din nou, sub alte chipuri capabile, acea nebunie. Ne rugăm să-i ierte Dumnezeu. Înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei să te mântuieşti? Acela este omagiul, rugăciunea ca Dumnezeu să-i ierte pentru nebunia de a ridica arma împotriva altor oameni.

GREŞESC în ce spun, nerodule? Şi mai rău decât atâta eşti! Ţi-aş putea da o sumedenie de versete, Cuvântul lui Dumnezeu, care te acuză de nebunia în care te afli. Dar ţi-aş otrăvi mai tare inima, deja otrăvită cu limbă de moarte.

Deși, după cum ne-ai spus, ai în jur de 25 de ani, vorbești altora (poate și fără să le cunoști vârsta), cu autoritatea unui gheron (dacă nu chiar mai mult). Îmbini într-un mod respingător (iartă-mă) cuvintele dure cu cele mieroase. Îl lovești pe om cu bâta după care-i oferi „Bucurii”!
Chiar dacă ești tobă de carte, te-ai gândit că nu este exclus să mai ai câte ceva de învățat, poate chiar de la semenii tăi? Se întâmplă, oare, să ai vreodată nedumeriri, să ceri cuiva un sfat?

[Parascheva16]

Sfintii care au avut arma in mana nu sunt exceptii, sunt destul de multi. Cum a invins Constantin cel Mare? Dar Stefan cel Mare si Sfant? Dar Mihai Viteazu? Sfintii Brancoveni? Sf.Gheoerghe? Si lista poate continua.

Sa porti razboi pentru apararea tarii, a neamului, a Bisericii este una, sa poti razboi de cotropire si expansiune este alta. Prima situatie este permisa si este chiar o datorie. A doua nu este permisa.

Pacea adevarata nu va fi aici.

Este interesant ca, actuala Constitutie a pastrat ceva din Legea Stramoseasca: fiecare roman are datoria sa isi apere tara. Cu alte cuvinte, in caz de razboi, fiecare barbat va fi obligat sa lupte, ca e pregatit sau ba. Numai ca, in trecut, fiecare barbat stia sa lupte si sa apere, acum ba. Noi nu avem armata adevarata, avem mercenari.
***
Nimeni nu ii uraste pe unguri ptr. limba lor. Oricum, ura este prea mult spus. 1000 de ani de dominatie, 1940, Inchizitia din Ardeal, Uniatia etc. etc. nu se uita asa usor. Plus ca, nici acum nu inceteaza sa urla ca le-am furat pamantul si ce este si mai trist este faptul ca prin Vest se spune cam acelasi lucru.

[Parascheva16]

recomand:

Ortodoxia si artele martiale - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea

Ortodoxia si artele martiale (2) - Interviu cu Parintele Mihai-Andrei Aldea

Extras din al doilea link:


"[...]
Cred că lucrul acesta se înţelege mai uşor dacă vorbim de meserii sau alte asemenea activităţi obişnuite, dar mai greu dacă vorbim despre ostăşie, folosirea armelor, luptă, sau altele asemenea.

Da, pentru că nu mai sunt luptători creştinii de azi. Au uitat că e război şi cum şi cu cine se poartă acest război. Ei se cred viteji dacă înjură, blesteamă şi batjocoresc din spatele nick-urilor de pe net. Dar dacă dau de hoţi pe autobuz ori tramvai, dacă dau de o ceată de tâlhari sau violatori, pleacă ochii în pământ şi fug îndată, fără să-i ajute pe cei în nenorocire. Şi această laşitate ei o fardează să pară duhovnicească.
[...]
Aşa era în trecut. Astăzi?

Astăzi e la fel. Sau, cel puţin, s-ar cuveni să fie. Constituţia aceasta, aşa distrusă cum e, încă are unele prevederi care ţin de Legea Românească. La articolul 54 spune că apărarea ţării este o datorie sfântă pentru fiecare cetăţean. Deci, constituţional, toţi cetăţenii români sunt ostaşi în rezervă. Şi degeaba se amăgesc unii că lucrurile stau altfel. Dacă începe un război adevărat vor fi chemaţi sub arme. Toţi. Şi va fi război până la urmă, fie că cel dinainte de ivirea lui Antihrist, fie că este unul din nenumăratele războaie obişnuite istoriei. Şi când va fi război, vor fi chemaţi sub arme, conform Constituţiei, toţi bărbaţii. Chit că vor fi nepregătiţi, şi tehnic şi fizic. Dar cred că se şi doreşte să fie nepregătiţi românii, pentru ca în caz de război să fie măcelăriţi până la unul. Şi se vor văieta atunci o grămadă că nu s-au pregătit din vreme, dar este numai vina lor.


Ceea ce spuneţi pare îngrozitor. Deşi, pe de altă parte, toţi ştim că pacea este doar un răgaz între războaie. Dar aici este altă obiecţie, că unii au spus că artele marţiale sunt pentru război, deci nu trebuie făcute în vreme de pace.

Copilării! Dacă aştepţi războiul să începi să te pregăteşti de război sigur nu mai apuci, că eşti deja înfrânt sau mort. În vreme de pace se face pregătirea de luptă, cu multă rugăciune să nu fie nevoie de ea vreodată într-un război.


Dar dacă ne rugăm să nu avem război, ce rost mai are pregătirea de luptă?

Întâi şi întâi, să ţină războiul departe. Cu un popor de luptători mai greu îndrăzneşte cineva să se ia la harţă. Dar cu unul fără pregătire, oricine are curaj să facă război. Al doilea, pregătirea de luptă ne învaţă trupeşte cum să fim ostaşi duhovniceşti. Ne învaţă să ne instruim neîncetat, să fim curajoşi, să ne stăpânim, să ne înfrângem temerile, să fim pregătiţi de luptă, să căutăm să cunoaştem tactica şi strategia războiului duhovnicesc şi altele asemenea. De aceea şi Sfintele Scripturi şi Sfinţii Părinţi dau adesea pe ostaşi ca pildă pentru creştini. Acesta este, de fapt, cel mai mare câştig al ostăşiei. Nu că poţi să lupţi mai bine în războiul lumesc, ceea ce are doar o mică însemnătate, ci că poţi să lupţi mai bine în războiul duhovnicesc. Dacă îmi îndemn fiii să înveţe să lupte, nu este pentru a lupta fizic, în viaţa de toate zilele. Le doresc şi mă rog lui Dumnezeu să nu fie nevoiţi să o facă vreodată. Însă îi îndemn la aceasta pentru două pricini: întâi pentru că este datoria noastră sfântă faţă de Neam şi Biserică să le fim apărători, dar mai ales pentru a folosi tot ceea ce le dăruieşte pregătirea în războiul duhovnicesc. Iar acest război este neîntrerupt şi totdeauna trebuie să îl ducem cu vrednicie."

Cititi articolele ca e interesant ce spune Parintele.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Frate n.priceputu, oare vârsta ne mântuieşte? Oare înălţimea, culoarea pielii, grosimea vocii, neamul românesc, sau vreo lege a vreunui stat, culoarea ochilor, vreo formă sau vreo măsură omenească ne mântuieşte? Are mai multă prioritate spre mântuire decât alta? Nu.

Îmi cer iertare că ţi-am provocat respingere, oare nu şi Hristos provoca respingere? Să mă apuc să dau versetele în care fariseii, saducheii, sinedriul şi alţii căutau să Îl omoare? Oare nu ăsta este scopul? Să indispunem? Să rănim răutatea din noi, ca să poată fi rănită inima din noi de dragostea lui Hristos? Întrebări retorice. Răspunsul îl ştim deja fiecare din noi.
Să-mi fie şi să ne fie spre smerenie, şi să nu ne fie spre laudă, tot ceea ce ştim şi dăm şi la alţii, după datoria ce o avem, de slugi netrebnice să facem ce suntem datori să facem, cum spune la Luca 17, 10. Şi Hristos i-a numit pe unii pui de vipere, asta înseamnă că nu îi mai iubea? Ba da. A şi murit pentru aceia. "Să stăm bine."

Sigur că am de învăţat, mereu învăţ. Cu toţii avem de învăţat mereu, sunt unele subiecte, multe, în care nu intru, nu mă bag, că nu am nimic de spus, am de învăţat. Ar putea fi altfel? Aşa e firesc, eu învăţ de la alţii, alţii învaţă de la mine (dacă au ce învăţa) şi ne mântuim, în vremurile astea atât de grele pentru mântuire.

Iar pentru fratele sau sora Parascheva 16, a spus cam acelaşi lucru, mai cosmetizat, cu ce a spus fratele cezar_ioan, unde, la astfel de atitudini, am spus tot ce trebuia spus.
Ar mai fi doar de adăugat: ce s-ar fi întâmplat dacă aceaşi viziune, ce a avut-o Sfântul Constantin cel Mare, cu cuvintele "prin acest semn vei învinge", ar fi avut-o un cizmar, un filosof, un bucătar, sau etc.? Îţi răspund eu, că nu ştii răspunsul. Ar fi primit o altă dimensiune, o altă interpretare, o altă valoare cuvintele. Adevărata valoare. Şi anume prin acel semn vom învinge împotriva patimilor, păcatelor, ispitelor. Prin credinţa în Iubire, în moartea şi învierea Mântuitorului, vom putea învinge, mereu, întotdeauna orice. (nu pe oricine) Dar pentru că a fost dată unui împărat, acelei viziuni i-au fost date alte dimensiuni şi alte valori. Oare spune viziunea: du-te şi ucide în numele Sfintei Cruci? Nu. Atunci să nu ne pripim în afirmaţii, în concluzii, că facem prejudecăţi ce îndepărtează harul Duhului Sfânt de la noi.


Bucurii.