Predici

Nu am stiut unde sa postez..mi-a placut mult predica acesta. Sper sa aveti rabdare sa o cititi, e.... lunga..
http://www.crestinortodox.ro/Predici...180-12008.html
(1 ianuarie)
Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.
Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.
Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).

Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.
Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.
Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).
Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună.
Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată.
Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc.
Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus.
Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.
A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească.
Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului.
De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig.
Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii.
Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).
Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu”.
Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu.
Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa.
De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum.
Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.
Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar - întrebi tu - cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?”.
Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit”, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti.
Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el.
Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă? Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine?
Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu.
Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă.
Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit”, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?”. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.
Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu. Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu.
Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.
Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?
Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu.
Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.
Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu.
[COLOR=red]Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu[/COLOR]

[COLOR=#FF00FF]Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu?[/COLOR]
Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea.
Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.
Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.
Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu.
Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10).
De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată.
Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?
Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.
Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).
[SIZE=4][COLOR=Red]Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu.[/COLOR][/SIZE]
Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.
Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti.
Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30).[COLOR=Red] Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru[/COLOR], căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.
Postat in Sf.Ioan Gură de Aur

[cristiboss56]

Nu inţelegeţi că in deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu ? Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armomioase, pentru că unul il completează pe celălalt. Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea aceleaşi caracter ! Gâniţi-vă ce s-ar fi intâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi fi dărmat casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit in picioare. Dacă aţi fi fost zgârciţi , v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi in iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa ? Aţi fi distrus - o şi copiii voştri ar fi umblat pe drumuri .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu inţelegeţi că in deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu ? Micile deosebiri ale caracterelor soţilor ajută la crearea unei familii armomioase, pentru că unul il completează pe celălalt. Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea aceleaşi caracter ! Gâniţi-vă ce s-ar fi intâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi fi dărmat casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit in picioare. Dacă aţi fi fost zgârciţi , v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi in iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa ? Aţi fi distrus - o şi copiii voştri ar fi umblat pe drumuri .

Dacă un lemn strâmb ia un lemn strâmb, nu-i aşa că nu se vor potrivi intre ele ? Ci se vor omorî intr-o zi. Dar ia ascultaţi ce se intâmplă. Dumnezeu rânduieşte ca unul bun să ia un lemn strâmb, ca să-l ajute, pentru că se poate ca acela să aibă intenţie bună, dar să nu fi fost ajutat de mic. Ştiţi ce le-am spus unor soţi ? "Fiindcă va potriviţi, de aceea nu va potriviţi". Amândoi sunt sensibili. Dacă se va intâmpla ceva in casă, amândoi se vor pierde cu firea şi vor incepe : "Vai ce-am păţit ! " va spune unul, "Vai ce-am păţit ! ", va spune celălalt. Adică unul il ajută pe celălalt să deznădajduiască si mai mult. Nu-l poate intări cât de puţin pe celălalt, spunându-i : " Ia stai , nu este un lucru chiar aşa de grav ceea ce se intâmplă!".
Vreau să spun că toate sunt de trebuinţă. Dar, fireşte, nu trebuie să intreacă măsura, ci fiecare să-l ajute pe celălalt in felul său. Dacă, de pildă, mănânci ceva foarte dulce, simţi nevoia apoi să mănânci ceva care este puţin sărat. Puţin sărat insă ajută, precum şi puţin acru. Dar dacă cel care este acru va spune: " Să vă faceţi toţi acri ca mine", cel care este amar : "Să vă faceţi toţi amari", atunci nu se va putea face sat.

[danyel]

"Hristos pentru cei necinstitori a murit"

Predica la Epistola catre Romani a Sf Ap Pavel(5:1-10)


Sa ne inchipuim urmatorul scenariu: un om anume , un bogat , este binefacatorul altuia care este nu doar sarac ci si grav bolnav, Binefacatorul are grija sa ii imbunatateasca starea materiala, face rost si de cel mai bun doctor ca sa-l vindece . Binefacatorul nu-i cere nimic in schimbul bunatatii , doar cinste si prietenie din partea sa, Sa zicem apoi ca binefacatorul are parte de o surpriza neplacuta .Cel ce a primit bunatatea sa i se intoarce inpotriva plin de ura si de nerecunostinta
Ciudat nu?
Sa vedem, o persoana pe care cineva a gazduit-o vreme indelungata a tratat-o cu blandete si a iubit-o ca nimeni altul. Cand aceasta persoana se imbolnaveste si este in primejdie sa moara , i se face o transfuzie chiar din sangele prietenului sau si astfel este salvata , iar cel ce a primit atatea in loc sa-i multumeasca binefacatorului sau, se intoarce si-l blestema , il vorbeste de rau si il scuipa la plecare in fata
O astfel de nerecunostinta este mai presus de intelegerea unui om civilizat si intrebarea "este cineva asemenea acestui om nerecunoscator si groaznic?" Din nefericire exista astfel de oameni- noi suntem
Stim ca Dumnezeu din dragostea ce ne-o poarta ne-a plasmuit dandu-ne suflare de viata si ca din dragoste pt fiecare dintre noi, S-a intrupat . Cel ce este Imparatul intregului cosmos, Cel ce ar fi putut alege sa Se nasca ca un crai bogat intru-una din marile cetati ale lumii, S-a nascut in schimb intr-o iesle umila, intr-un staul de animale, A dus o viata saraca, smerita, intr-un orasel prafuit dintr-o regiune putin stiuta a unei tari inrobite , A propovaduit mesajul mantuirii celei vesnice si pt asta a fost batjocorit, batut, umilit si rastignit.Sf Pavel scrie in Epistola catre Romani ca" Ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Lui" si asa si este
Totusi in mare masura crestinismul din zilele noastre raspunde la toate acestea prin necredinta, Tindem in schimb sa aratam credinta fata de bani, lux, distractie, spectacole, lucruri materiale ,haine si cosmetice ca sa aratam bine, succes in afaceri, prestigiu personal si alte lucruri trecatoare, Raspandim barfe si rautati despre cei pe care-i dispretuim, Cautam sa ne razbunam pe potrivnicii nostri, Si totusi in cel mai bun caz, crestinul obisnuit slujeste lui Dumnezeu si celor ale Sale doar cu gura insa nu ia lucrurile indeajuns de serios incat sa-si schimbe vizibil felul de viata
E adevarat, purtam la gat cruci, poate avem in casa cateva icoane , insa stilul nostru de viata nu difera cu mult de cel al vecinilor nostri ne-ortodocsi
Urmarim la televizor scene care i-ar fi facut pe parintii si bunicii nostrii sa roseasca de rusine si radem la glume murdare si hulitoare , intr-un cuvant suntem necredinciosi, Atat de necredinciosi suntem incat daca am putea intelege cat de mare este viclenia noastra am cadea in prapastia deznadejdii
Totusi in pofida clatinarilor a indoielilor a sovaielilor si chiar a tradarii noastre, Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste mai mare decat intregul univers, Dragostea Sa nu se schimba nu creste si nu scade ca un barometru asa cum face dragostea omeneasca , nu depinde in nici un fel de raspunsul nostru .E o dragoste netarmurita ca si cum tot noianul apelor lumii s-ar preface in dragoste dumnezeiasca si apoi s-ar atinti asupra fiecaruia dintre noi Si lucru si m-ai important, acea dragoste netarmuita este mantuirea noastra
Daca Dumnezeu nu ar fi dragoste,daca iubirea Sa ar fi asemenea unui barometru daca iubirea Sa ar depinde de raspunsul nostru hotarat, El ar fi parasit omenirea de multa vreme ca pe ceva nefolositor
Dumnezeu ii iubeste si pe credinciosi si pe necredinciosi , ii iubeste pe prietenii Sai ca si pe vrasmasii Sai
Sf Apostol Pavel scrie ca "Hristos pt cei necinstitori a murit (Romani 5;6)
Ce adevar uimitor este acesta , a muri nu pentru prieteni ci pentru dusmani o multime de barbati si femei au murit pentru familiile lor pentru alti oameni pe care-i iubeau pentru patria lor- a muri astfel este un lucru nobil si binecuvantat "mai mare dragoste nu este decat sa-si dea cineva viata pt prietenii sai" a spus Mantuitorul, prin aceasta Iisus a preamarit jertfa de sine a omului, culmea dragostei omenesti acea scanteie de dumnezeire din fiinta aceasta cazuta, Dragostea dumnezeiasca este totusi mult mai mare, oamenii nu isi dau viata pentru vrasmasii lor, insa Dumnezeu o face este un lucru neintalnit la oamenii dinainte de Hristos si in intreaga istorie a omenirii
Sa cugetam la acesta cuvinte ale Sf Ioan Gura de Aur "Caci nu ne va mantui pe noi nimeni altul ci doar Cel ce intr-atat ne-a iubit pe cand eram pacatosi incat pe Sine s-a dat pentru noi" N-a fost nevoie ca Hristos Dumnezeu sa se jertfeasca pt cativa drepti ci pt multimea pacatosilor, lucru pe care l-a facut de bunavoie din dragostea Sa cea nefatarnica jertfindu-se pe sine pentru vrasmasii Sai adica pentru noi cei pacatosi El a deschis calea pentru ca vrasmasii sa-i devina prieteni dupa cum zice Ap Pavel " Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. (Romani 5;10) Moartea si stricaciunea erau semnele instrainarii de Dumnezeu a omenirii, iar Hristos prin moartea Sa a sters acest semn "cu moartea pe moarte calcand"
Hristos a deschis calea, insa trebuie sa alergam sa o urmam, caci prietenia cu Dumnezeu nu vine de la sine , e nevoie din partea noastra de un efort relativ mic de a ne indrepta catre El si a-I urma calea, Trebuie sa pazim poruncile lui Dumnezeu, cele 10 din Vechiul Legamant si cele doua ale Noului Legamant care ne poruncesc sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru, Trebuie sa fim smeriti precum Hristos, sa fim darnici cu cei in nevoie, Trebuie sa intrebuintam toate darurile primite de la Dumnezeu la potentialul lor maxim, spre Slava Sa Acestea sunt in esenta cele ce ni se cer pentru a devni prieteni a lui Dumnezeu
Sf Ioan Gura de Aur ne sfatuieste : "Sa ne asemanam asadar puterilor celor de sus si sa dorim nu doar a sta langa Scaun ci a-L vedea pe Cel ce sade pe Scaun salajluindu-Se intru noi, El ne-a iubit atunci cand noi L-am urat si necontenit ne iubeste , asa cum ne-a iubit Dansul asa sa-l iubim si noi caci El este Prietenul nostru"

Predica preluata din cartea "De la Apostol citire, Predici la Apostol in duminicile de peste an" scrisa de parintele James Thornton

[Thheo]

„Nu-mi spune nimic….Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu !Da-mi inima ta!Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.
Chiar cand esti las , fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savirsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu MA iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu!
In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti .Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
Daca voi astepta pana cand vei fii desavarsit , atunci n-ai sa M iubesti niciodata. N-as putea Eu , oare , sa fac din fiecare nisip un sarafim?!Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste?
Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu care am creat toate si pot totul?Omule, ti-ai dat tu viata ptr lume din dragoste ptr oameni, sau ai murit di iubire ptr Mine?Atuncidin ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc?Fiul Meu , lasa-Ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este locasul Meu .
Desigur , cu timpul am sa te schimb , insa chiar pana atunci, iubeste-Ma asa cum esti tu, fiindca Eu te te iubesc cu toate ca esti asa.Eu vreau dragostea ta ptr Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima ; din adanculneputintei si al murdarieitale.Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.
Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria „virtutilor” tale, ci dintr-o inima smerita pe care o poti curatii oricand. N-am nevoie de talentele tale, de intelepciunea ta . Eu vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste ptr Mine.
Nu”virtutile „tale doresc; daca ti le-as da , tu esti asa de slab si mandru, incat as hranii amorul tau propriu si nu Mai cinstii pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv ptr care tu nu Ma cauti si stai linga Mine . Apropie-te cu dragoste!
Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde, si tu vei fi fericit.
Iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat, asta ar fi din nou o mandrie ptr tine , ci ptr ca Eu vreau sa odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.

[Thheo]

As putea sa fac prin tine lucruri mari ptr mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau putinul pe care tu crezi ca-l ai . Eu te-am facut din iubire , si ptr ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-mi poti da ceva.
Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de multla tine.
Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia – pe care numai Eu ti-o pot – ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.
Asatazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept.
Grabeste-te sa-mi deschiziprin smerenie; nu mai aduce intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin , ai murii de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu ptr tine.
Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu.
Sa nu te increzi in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere cu care tu te apreciezi.
Nu te framanta ca n-ai „virtuti” . Am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu , pe care in dar ti-L dau la Sfanta Liturghie.Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.
Lasa sa curga Sangele Meu in singele tau si sa bata inima Mea in inima ta.
Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci ptr tine.
Orice s-ar intampla , nu astepta nicidecum sa devii sfant , ca pe urma sa Ma iubesti……In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum du-te!......
EU SUNT CU TINE!!!”
Ierom Rafail Noica

[danyel]

" Ieromon. Ioan Şişmanian, de la Mănăstirea “Petru Vodă”, jud. Neamţ.

"In genunchi Romanie si treci la post, tara care traiesti in pacat, tara care ai omorat 20 de milioane de prunci in pantecele mamelor,tara care ti-ai omorat viitorul si dainuirea si cinstea ta intre neamuri plange-ti pacatele, tara care te urasti si te omori, tara care de desfranezi si te uratesti inaintea Lui Dumnezeu, posteste si plange-ti pacatele , tara care-l scoti pe Dumnezeu din scoli, din casa din lume, plange-ti pacatele, tara care incalci poruncile Lui Dumnezeu fara pic de remuscare si fara pic de rusine, plange-ti pacatele, intoarece-te tara de la calea pe care ai pornit, pana nu e prea tarziu!, uita-te poporule ce cale ai apucat, uita-te la roadele uraciunii care ti le-a adus aceasta cale, uita-te poporule ca ai semanat neghina si seceri neghina, arunca samanta neghinei si seamana grau curat sa seceri grau curat, intoarce-te Romanie pana nu pieri! intoarece-te Romanie ca amar vei plnge si te vei tangui cand vei fi in fund de vale , intoarce-te Romanie, intoarce-te poporule la Dumnezeu"

[patinina34]

Mi-a patruns la suflet ce ati scris aici, voi toti, mi-a placut si am citit cu lacrimi.
Imi dau seama cit sintem de pacatosi, noi toti...si ma face sa ma simt trista...toata speranta in Tine Doamne o avem, miluieste-ne pe noi pacatosii!

[danyel]

Cele trei porunci carora trebuie sa se supuna toti oamenii

Dumnezeu are trei porunci majore carora trebuie sa se supuna toti oamenii, la doua dintre acestea se supun fie ca vor fie ca nu, absolut toti indiferent de rasa, religie sau pozitie sociala

Prima dintre porunci este aceea de a veni in lume,”luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. (Facerea 2:7)
Nimeni , absolut nimeni nu alege din propria initiativa a vina in lume, aceasta decizie ii revine in exclusivitate Lui Dumnezeu
A doua porunca a Lui Dumnezeu este pocainta “Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască,”(Fapte 17:30)
E drept aceasta porunca nu e respectata de toti oamenii dar este o porunca care aduce mari beneficii atat aici cat mai ales dincolo in vesnicia cu Hristos, intarit fiind acest crez de cuvintele Scripturii” Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci(Isaia 32:17) si “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. (Matei 11:28)
Oamenii nu se pocaiesc fie ca nu vor, fie ca nu cred in pocainta, fie ca sunt orgoliosi si nu vor sa se smereasca fie ca le este drag pacatul si destrabalarea si exemplele pot continua, tot timpul se gasesc scuze pt a amana pocainta, tot timpul se gasesc motive pt a evita o viata morala, o conduita dreapta, o iubire neconditionata si o drauire desavarsita pt semeni, o viata in Adevar in dreptate in cinste si respect
Apoi de multe ori oamenii se intreaba, de ce ne pedepseste Dumnezeu?, nu dragii mei, noi insine ne pedepsim, Dupa cum spunea Pr Arsenie Boca, bolile, neputinta, necazul vin ,fie din desfranarea noastra, fie din imbuibarea, necumpatarea, necinstea, lipsa de iubire, de adevar de dreptate, din acestea ne vin pedepsele, bolile, necazurile, tocmai pt ca nu ne pocaim si nu avem randuiala in viata noastra, in casa noastra in familia noastra, din aceste motive, nu ne intelegem cu sotul/sotia, din aceste motive copiii nu ne mai asculta si o iau pe carari gresite, periculoase, distrugandu-si viata si lasandu-ne in suflet un gust amar, tocmai pt ca noi l-am alungat pe Hristos cu tot cu Evanghelia Sa din casa noastra, din viata noastra si L-am inlocuit cu programe, reviste, imagini deocheate, am inlocuit rugaciunea cu vorbe de ocara, cu sudalme cu barfe cu invidie, am inlocuit mersul la biserica cu mersul in carciumi, discoteci, sau alte locuri de desfranare, am inlocuit tamaia cu tutunul, am inlocuit postul cu imbuibarea, am inlocuit cumpatarea cu betia si apoi ne miram, ne intrebam, de ce societatea e la pamant? de ce copii nostri sunt tot mai obraznci? tot mai distanti, oamenii sunt tot mai reci, lucrurile normale au devenit anormale, non valorile au devenit valori, si dupa toate acestea concluzionam ca Biserica e de vina si ca Dumnezeu e nepasator! dar dupa cum se zice “
Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi?” si parintele A Boca spunea” “Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.”

A treia porunca careia trebuie sa se supuna toti oamenii indiferent de statut,este moartea, toti absolut toti indeplinesc aceasta porunca, oricat de puternica e lumea, oricat de evoluata e stiinta si medicina, vine o zi cand toti raspundem acestei porunci, dupa cuvantul Scripturii “Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,(Evrei 9 :27) “lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. (Psalmul 103 :30)

Poruncile Lui Dumnezeu raman si se implinesc ,” cuvântul Domnului rămâne în veac.”(1 Petru 1:25) Dumnezeu este un Dumnezeu al implinirilor dar si unul al libertatii, este acel Domn care ne cheama nu ne forteaza, ne asteapta nu ne fugareste, ne iubeste, nu ne domina
In virtutea acestor trei porunci putem trage concluzia ca suntem chemati de trei ori la viata, o data raspundem sigur atunci cand suntem chemati la viata pamanteasca, apoi suntem chemati la viata in Hristos, aici ramane la latitudinea noastra daca raspundem sau nu iar daca raspunsul nostru la chemarea Lui Hristos este pozitiv, atunci a treia porunca si anume moartea, se transforma in porunca la viata si inca la viata vesnica,
Sa ne invredniceasca Dumnezeu sa putem fi chemati si sa raspundem la adevarata Viata si la izvorul de apa Vie care nu seaca niciodata , la odihna , linistea, bucuria si ziua cea neinserata a Imparatiei Cerurilor acolo unde Dumnezeu ne-a pregatit loc de rasplatire
“ va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. “ (Apocalipsa 21 :4)