Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Cand simti ca esti vinovat si ca viata in Dumnezeu, cu Dumnezeu te face sa te simti tot mai vinovat, cine si cum credeti ca te scapa de vina si de vinovatie?

Ce se-ntampla?

Fuga de consecintele pacatuirii, de raul care vine, de pedepsa meritata, fuga in neascultare, singuratate si ipocrism fatarnic cameleonic lingusitor slugarnic te scapa?

Fuga de mustrare divina, cearta, invatatura duhovniceasca cu indreptare te scapa?

Tzepuiala mamoniaca a pilelor, privilegiilor si scaparilor prin bani, mita, minciuna si inselare, ducere in ispita te scapa?

Revolta si ridicarea din adanc cu mergerea la pierzare in ”nevinovatia” promisa si uneltita de lume si de satana, iubita aia a ta ce te ”scapa” de probleme, de vina, de raul care vine si de lipsa banilor si pilelor crezi tu ca ea te scapa de vinovatie?

Cand esti nemultumit si revoltat ca iar esti vinovat, pe drept, crezi tu ca te scapi de invinovatirea ta ce vine de la Dumnezeu, prin aruncarea vinei tale pe Dumnezeu, pe apropiati, pe altii iubind-o pe satana care-ti promite mijlociri, neacuzari si libertate pacatoasa pe baza de pile mari si mituiri in bani si cadouri la invinovatitori?

Deci cine si unde crezi tu ca te scapa de vinovatie, de vina, de pedapsa? Si cum crezi ca scapi, ce crezi ca trebuie sa faci ca sa fii tot mai putin vinovat si nu mai mult, tot mai putin acuzat, parat, ca sa nu mai ajungi sa fugi de raul care vine de la vinovatia ta, nevrand sa-ti rabzi pedeapsa cea meritata, ne mai dorind sa ajungi si tu nevinovat si despatimit desavarsindu-te intru sfintenie cu Duhul si Cuvantul prin umilinta spre fericire?

Adica cine ti se pare ca te scapa? Mila Domnului din Biserica Lui si din Rai sau pila si ”iubirea” satanei din lume?

Retoric intreb, ca raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!.. fiindca e foarte usor sa te lasi tzepuit si fraierit dand dreptate ca prostul satanei care te ispiteste ca-ti poate da ea si-ti poate pune ea pile atat de mari incat poti sa nu mai asculti, sa calci Cuvantul lui Dumnezeu, sa manci cu nerusinare din pomul oprit, sa acuzi, sa judeci sa invinovatesti, sa te razbuni, sa distrugi, sa ispitesti, sa pacatuiesti, sa te distrezi, sa umilesti, sa batjocuresti, sa pui capcane, sa minti, sa spurci, sa pangaresti, sa profanezi in timp ce te dai victima vrednica strigand hotzii, hipo-critzii pilitzii, privilegiatii si culmea, cu toate relele astea sa fii atat de fraier si naiv incat sa crezi ca asa scapi, ca asa nu mori, nu ajungi in iad, ca asa nu esti vinovat tot mai mult si ca n-o sa-ti fie tie mereu tot mai rau, facand tu tot mai multe rele si fiind tu tot mai vinovat de la neascultarile si faptele tale rele, de la necredinta ta, pacatele si greselile tale fatale fara numar, crezand cu cruzime in necredinta si crezand cu cruzime intro credinta paralela, bolnava, mincinoasa, pacatoasa, pagana ca o ”scapare”... pe tine... in iad.

Ma aflu, din pacate, printre fraierii care in suparare, in nemultumire revoluta, in furie trista vrand sa iasa de sub vina insuportabila, orbind, neaga totul, se razgandeste, se-nvarte, cedeaza insistentei si face pe plac raului dand dreptate pe sfinvers, dezbinandu-se, mintind si negand evidenta, rupandu-se de adevarul Adevarat, de Vie, de Cuvant si isi pierde sufletul in iadul cel mai de jos pus deasupra ca sa intrii mai usor acolo intre ”eliberati” avand impresia ca urci cand defapt ”urci” trecand prin portal ca sa ajungi fix in fundul iadului, in focul ghenei gheenei, inaltzandu-te in desert pe tine in ”scaparea” si ”iesirea” de sub vina mustrarii ce vine de la Dumnezeu. Deci nimic nou sub soare, in necredinta, daca in furia oarba mai dau si eu ca tot omul indracit, din cand in cand, ”dreptate” insingurarii, fugii in bar si scaparii in lume, la pofte si la shopping, la meci cu baietii, auto-indreptatindu-ma si omenindu-ma din belshug respectiv indreptatind-o pe satana care iti da iluzia ca scapi la ea de aceasta crestere a vinovatiei in sanul lui Dumnezeu. Defapt la ea si numai la ea, in sanul ei mamoniac, iti creste vinovatia la maxim insa ametit si pilit nu poti pricepe cu traierea, cu sufletul interior, cu vietuirea ce tzeapa urata si rusinoasa iti iei vrand sa fii mai mult singur, cerandu-te afara din Rai si pana la urma te lasi ca un usuratic sa fi mult prea usor tzepuit, scapand ca toti fraierii de ieri, de azi si de maine, din capcanele vietii intro capcana mai bine ticluita si mai vicleana, dintro puscarie fireasca a lumii intro puscarie mult mai patimashe si mai mandra asa ca o shcoala nebuna de corectie pe sfinvers si formare de demoni ce se cred beroi jertfelnici, care nu mai pot vedea si pricepe ce fac din pricina ca banii si puterea le ia mintile imbatandu-le si smintindu-le ultimul neuron ramas la datorie de-i orbeste pana acolo incat neaga cu trufie agresiva evidenta ca niste purcelashi sinucigasi ce se dau victime si se-nhaita asociindu-se cu neascultatorii in suicigashca satanista a celor cazuti din Cuvantul lui Dumnezeu, din Har si din Lege, din tot crestinismul cel mai bun, adica din Dumnezeu, de frica sa nu cumva sa mai fie invinovatiti, de parca nu fix asta, dac-ar lua atitudine, auzind, ascultand rusinandu-se, umilindu-se, smerindu-se, urmand si ramanand sa rabde pana la sfarsit, i-ar scoate cu adevarat, sigur, fara indoiala, din vinovatie, nadajduind pe mai departe in mult prea multa si binecuvantata mila a prea bunului Dumnezeu... avuta si dovedita indelung fata de ei... fiii nerecunoscatori si mandrii in nedreptatea lor ispititoare in tzepuism.

Deci ducandu-ne in ispita unii pe altii, scapam sau pierim?.. k lumea in satanism iubitor de satana transgender legeus, legia mea cea rea, samantha aia de suflet revolut pe care o placi si o iubesti cu supunere si slugarnicie maxima ca fraierul mai mult ca pe oricine, in ciuda nedreptatilor si cruzimilor ei diabolice, purtand-o peste tot cu tine de parca te-ar putea scapa de vinovatie si te-ar face mare si tare... liber si prostsper????

Raspunsul, prieteni, e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant! Nimic nou sub soare, decat pileala in deshert.

Raspunsul, care-i vanare de vant, e ca in loc sa mergem pe Calea adevarului Adevarat ca sa traim... duhovniceste Viata, noi mai degraba ne integram in duh rau lumesc si ne maimutzarim jucand personaje nascocite spontan ce joaca spontan spontaneitatea si aleatoria sa para vie dupa un scenariu scris si derulat spontan mimand ca traim ce ar fi fot de trait cand de fapt personajul de teatru, de film, de sceneta, de fabula, de strada traieste ca artistul creator pe faza niste patimi recidiviste de betivi si boschetari glumeti care se pilesc uni pe altii intru calcatoria maxima de toata zilele... si culmea fac jocul asta de scena ipocrit cu maxima habotnicie chiar si pe la liturghie si pe la slujbele liturgice sobre uitand sa si traiasca acolo cu mintea, sufletul si inima induhovnicirea si umilinta, smerenia tainica, ascunsa fara a se da prea mult in spectacool...

Deci raspunsul e ca se mimeaza trairea, viata, cand defapt, pe interior e multa gresala grava, inversare, moarte, paralizie, rau, patima, faradelege, ascundere, neputinta si gol, lipsa, nimic... altceva decat un frig si o scrasnire de carii, o invinovatire a dreptilor, avand impresia ca scapi de vinovatie intrand in pielea personajului scenic, boschetarul de strada care rupt in coate si genunchi, ce face pe prostul si pe nebunul cersetor betiv si pacatos, idiot, handicapat, rau ducand ipocrismul mamoniac din inalta societate si exclusivismul luxiferic crud in bube mucegaiuri si noroi incepe si se preface smerit si umilit, necalcator ci implinitor, cand defapt ca licuriciul-scaparici tzepuit tzepuitor ce fraieresti doar iti ascunzi banii si averea de saraci ca nu cumva sa-ti ceara prea mult bagandu-te in situatia in care simtindu-te in pericol de a te pune in fata deciziei risipirii si saracirii, adica a iesirii din comoditati si din starea confortabila a vietii in minciuna si ipocrism, stii prea bine ca nu poti si nu vrei, esti devoalat pe interior si prins in flagrant ca defapt nu esti un crestin autentic si serios care pune mai presus Duhul decat banul murdar ci doar un mascarici ce fura slava de la lume.

Deci sa te mustre dreptii (sfintii din Credinta) pe care-i invinovatesti aruncand vinovatia pe ei din pricina ca repacatuind recidivizant in lumina Duhului Sfant, simti ca se repeta istoria lumii recidivizante si vazand ca aluneci si cazi mult, de frica disperata ca crapi, ca te inneci, ca vine iminentza tradarii neputincioase, cauti sa te scapi ca fraierul, mituind, pilind, mintind ca scaparea de vinovatia ta evidenta se face prin invinovatirea altora si dai fuga afara in bar la satanitele pilicioase din filme sau din labordelatorie scenica muncind la bara, care te pilesc zambind si slavind puterea de tip ultrash violent, agresiv, huliganic, bagabont, bataush, razbunator sa te faca sa-ti doresti a-ti primi castigurile din pariuri... sa ai cu ce le plati.. serviciile.

Vinovatule pe interiorul omului interior, sa te mustre pe tine Domnul impreuna cu invinovatitii pe care-i invinovatzesti in desert pentru numele Domnului, dand sa scapi!