Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 18.10.2016, 15:43:47
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

Hristos a înviat,
Doamne ajută,

Spunea un frățior creștin, că ar fi greșit dacă un om își anunță plecarea în monahism în mod public. Dar oare se supără Dumnezeu pe cineva dacă mărturisește motivele dragostei sale față de El și față de omenire, motivele călugăriei și dedicării vieții sale, Domnului, Sfinților și omenirii, altor oameni? Nu se supără.

Scriu aceste motive sau argumente, pentru oricine dorește să se călugărească și încă mai are lupte și îndoieli, și nu biruiește ușor, lipsindu-i mult suport moral și sprijin, acestea să-i fie spre întărire în alegerea călugăriei și afierosirii Domnului Hristos.

Sunt un tânăr de 29 de ani, deci sunt ca voi, am studiat, am cercetat, am citit mult, în multe domenii, dar nu beletristică, nuvele și romane, ci cultură generală, știință, domenii reale de studiu actual și mai ales teologie și sincer, m-am îndrăgostit de Teologie și de Dumnezeu. De Biblie, de Patristică și Dogmatică. Scriu motivele și pentru mama mea și frații mei, colegi și cunoștiințe. Mama care m-a crescut singură, cu jertfă grea, fiind orfan de la 2 ani și mama văduvă, ea care nu înțelege hotărârea mea și care se smintește cu plânsul, în loc să-și plângă păcatele, decând a aflat de plecare. Vreau să devin un creștin mai plăcut Domnul, să mă pocăiesc cu adevărat, să împart tot ce am săracilor, să mă lepăd de mine însumi, să-mi iau crucea și să urmez Domnului. Să-mi pierd sufletul pentru Domnul, să-l pot găsi pentru Împărăția Cerurilor, spune Scriptura.

Fiindcă sunt precum voi, toți oamenii, cu lupte, ispitiri, încercări, avem poate aceleași căutări. Doar că eu iubesc pe Domnul Treime mai mult ca voi, caut să-L înțeleg în măsura dăruită mie de El și cer o măsură mai mare, fiindcă mi-e sete și foame și dor de Dumnezeu și doresc pe Bunul, pe Domnul, mult mai mult ca majoritatea, mult mai mult decât orice altceva știu, văd și simt că există, văzut și nevăzut, înțeles și neînțeles.

E o maximă în filosofie: "Cuget, deci exist." Însă e foarte puerilă. Adevărata maximă filosofică este: "Exist, fiindcă Dumnezeu există". Cum deci, să nu-ți dedici fiecare minut lui Dumnezeu?

Scriu aceste argumente pentru voi, frați și surori în Hristos Iisus Domnul. Îmi cer iertare anticipat, celui căruia va fi nemulțumit de orice conținut al textului, îl rog să citească până la final și să nu mă judece prea aspru, de crede sau nu.

Iar dacă consideră cineva că judec pe cineva, să-și amintească versetul: "cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat." Să mă judece Dumnezeu cu măsura cu care "judec" și eu pe alții, cu măsura Bisericii și-a Sfinților Lui, care vor judeca pământul.

Dar sunt rânduri scrise cu inima, nu cu mintea, cu inima în care Domnul a pus dragoste și durere... Și unde pune El, pune din belșug.
Atenție ! Vă avertizez să nu citiți nimic din ce e scris aici, dacă nu vreți să vă călugăriți. Că veți ajunge să vă călugăriți. E un lucru bun și minunat, călugăria, preaînalt, dar trebuie să fi-ți hotărâți și să nu acționați la sentiment și emoție, ci pentru toată viața. Lucid și responsabil.

"Sus să avem inimile." Lectură e ușoară, nădăjduiesc să fi scris simplu și sper cu rost, pentru a vă fi de un folos și ajutor cât mai viu.

Cele 80 de motive, argumente, ca simbolistica zilei a 8-a, a Veșniciei, pentru care mă călugăresc și prin care oricine se poate călugări, dacă iubește cu adevărat :

1 - Hristos Dumnezeu, Domnul Treime Savaot Iubire.

2 - Păcatele mele, mari, multe, grele, care le fac în fiecare ceas și minut, care apasă pe mine și pe omenire, patimile și neputințele, care prin rugăciune, smerenie, dragoste, discernământ, asceză, nădăjduiesc să le fac cât mai puține, mai rare și mai mici, spre curățire, luminare și îndumnezeire.

3 - Suferința și dragostea pentru omenire; pentru ierarhi, preoți, diaconi și toți creștinii, ereticii, păgânii, ateii și întreaga creație.

4 - Biserica, Sfinții Săi, cei ce au îmbunătățit și îmbunătățesc chipul lui Hristos din ei și de pe ei, cei ce se dăruiesc altora, în cea mai mare dragoste, pusă pentru prietenii lor, care sunt toți creștinii, fiindcă toți poartă chipul lui Hristos, care suntem chemați să fim ca ei, să le urmăm lor, să trăim ca ei, să ne mântuim.

5 - Mai mult de 32.000 de oameni mor de foame (de foame!) în fiecare zi ! În fiecare 24 de ore. Dintre care 21.000 sunt înregistrați cu nume și prenume, ținuți în evidențe, se știe exact cine a murit din cei înregistrați. Deci mai mult de 22 de oameni în fiecare minut, adică 1 om la fiecare 2,7 secunde, deci aproximativ 11.680.000 în fiecare an, mor de foame. "Civilizației" nu-i pasă cu adevărat de ei... Și fiindcă numărul oamenilor pe pământ crește, și numărul muritorilor de foame va crește și mai mult.

6 - Aproximativ 8 milioane și 400.000 de oameni mor de cancer în fiecare an, multe tipuri de cancer, boală la care nu există leac oficial, deci aproximativ 23.000 de oameni pe zi, adică 16 oameni pe minut, mor de cancer, deci câte unul la 3,7 secunde.

7 - Datorită HIV (SIDA), moare o persoană la fiecare 20 de secunde, 180 pe oră, deci peste 1 milion și 576.000 de oameni pe an... Pentru mine acestea nu sunt sume, nu sunt numere și nici statistici, și nu face parte din sociologie și niciun sistem, sunt tragedii și personal, mor odată cu fiecare dintre ei...

8 - Mai mult de 1 milion și 220.000 de oameni mor anual de pneumonie, boală care se tratează, dar în Africa și Asia, adesea intenționat, nu ajung medicamente... Adică 3342 pe zi, sau 2,32 oameni pe minut. No comment.

9 - Peste 1 milion și 190.000 de oameni mor anual, de diarie/dezinterie... 3260 pe zi.

10 - Mai mult de 998.000 mor anual, de tuberculoză (despre care se spune că este boala nr. 1 mondial, de-a lungul istoriei, din cauza căreia au murit cei mai mulți oameni). Deci 2734 pe zi mor de tuberculoză.

11 - Peste 857.000 mor anual de malarie... 2347 pe zi mor de malarie. Știți că virusul malariei, transmis prin țânțari, te poate ucide în multe feluri ? Coloana vertebrală, mușchi, sistemul nervos, sânge, creier, plămâni, creier, splină, stomac. Și sunt 11 tipuri de malarie. Cunoscute. Și tratamentul pe lângă că nu este suficient și nu ajunge la toți, nici nu are efect la toți și riscă oricând reîmbolnăvire.

12 - Mai mult de 480.000 mor anual mai ales în Asia și Africa de la numitele "bolile copilăriei": varicelă, pojar, rujeolă, tetanus, tuse convulsivă, etc., (adunate împreună) acolo unde nu există vaccin și niciun tratament pentru aceste afecțiuni. Cu greu se obține un paracetamol sau un algocalmin. Deci 1315 morți pe zi. În cea mai mare parte copii.
Aceste statistici și evidențe sunt date de Crucea Roșie, Salvați Copiii, Unicef, Onu, ș.a., găsite și pe site-uri precum worldometers.info sau poverty.com)

13 - Poate cel mai dureros argument:
Ne amintim cu doliu și pocăință, având exemplu nevinovăția, dragostea, credința, inocența Mucenicilor, pe 28 și 29 decembrie, cei 20.000 de Sfinți Mucenici uciși în Nicomidia și a celor 14.000 de prunci uciși de Irod.

Da? Închideți ochii și gândiți-vă că muriți odată cu fiecare din amintiți mai sus. Gândiți-vă că muriți de fiecare dată, la fiecare 2,7 secunde, cu cel care moare de foame. Cum ar fi să mori de foame? Sunt convins că aceia nu se mai gândesc la mâncare în ultimele lor ore de viață, oricum mâncarea atunci nu-i mai ajută. Închideți ochii și muriți și voi odată cu ei, simțiți-le durerea... Plângeți cu ei și pentru ei...

Ce facem pentru ei? Cât facem? Cine face? Când? Cum? De ce? Până când? Care este ideologia, filosofia, fundamentul, argumentația, scopurile și organizarea vieții și societății fiecărei țări în parte? Și pentru care și prin care se și consumă bugetele și pib-urile fiecărei țări? Economii și bănci și proiecte... of...

Totalul de peste 26.400.000 de morți în fiecare an de foame sau boli, cine-i pomenește? Pomenim 14.000 de prunci uciși de Irod, dar pe acei mult peste 26 de milioane de oameni uciși anual, cine-i pomenește?

Nu sunt statistici. Sunt Sfinți Mucenici. Oricine este ucis de alt om, cu voie sau fără voie, sau e condiționat pentru a muri, prin multe căi și indiferența celor responsabili (până la urmă noi toți), cei care au puterea să facă ceva, dar care-i lăsăm să moară, prin diverse mijloace sau boli sau privare de drepturile elementare, în căi directe și indirecte, aceia uciși, sunt Sfinți Mucenici.

De ce? Fiindcă necredincioșii carei-au ucis sau i-au lăsat să moară, le-au luat timpul rămas de trăit și nu au mai putut descoperi Ortodoxia, nu s-au mai putut pocăi, nu au mai devenit creștini, ca cei ce doresc curățirea, luminarea și îndumnezeirea în Biserică. Astfel prin chinul lor, prin sângele vărsat, viața și libertatea luate forțat, se sfințesc, mântuirea le este dată "ca prin foc", precum tâlharului răstignit lângă Hristos, sângele vărsat le este Sfântul Botez, blândețea și nevinovăția le este mărturisirea, Sfânta Spovedanie, iar lacrimile le este Sfântă Împărtășanie, de aceea au devenit Sfinți Mucenici, pe aceia și doar pe aceia, îi mântuiește Dumnezeu și îi numără între Biserica Sa.

Pentru mine... ca creștin... lucrul acesta este cea mai mare tragedie ce am trăit-o în viața mea. În primul război mondial, au murit aproximativ 20 de milioane de oameni, iar în 2-lea război mondial, aproximativ 80 de milioane de oameni, cu tot cu armată, civili și cei ce au murit de foame și boli, din urma războiului. Deci aproximativ 100 de milioane.

Însăși cuvântul aproximativ îmi provoacă durere și fiori, când știu că oamenii, atât de minunați, Taina Persoanei, devin și sunt și azi, statistică, se ucid atât de ușor, atât de crud, de repede, cu fel de fel de mottouri, filosofii și motivații ale crimelor și războaielor lor.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citim zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare spre ideologii-credințe până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #2  
Vechi 18.10.2016, 15:52:26
crincrin crincrin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.09.2016
Mesaje: 128
Implicit

3. Tipuri de persoane pseudo-duhovnicești

3.1. Tipul patologic

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocație mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” și „vedenii de sus”, prin care își alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între acești autointitulați „prooroci”, unii sunt psihopați confirmați de știința medicală, iar tratarea lor necesită și o intervenție clinică (tratament, internare în spital). Alții însă, a căror boală nu e întotdeauna și pentru toți evidentă, se dau drept reprezentanți ai unei spiritualități autentice, cucerindu-și adepții prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susținută și prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole și prin „rețete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalități[1] și țin neapărat să fie considerați ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane și obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanță nu se consultă niciodată cu Biserica și pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilități astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înșiși și nu pe Dumnezeu[2]. Unii ca aceștia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotință, despre deosebirea duhurilor, virtuți absolut necesare oricărui creștin drept-măritor.

Toți acești „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus chiar și de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-și argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simț și omenia, provocând mari crize sufletești în ascultătorii naivi și nepregătiți și aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii și neliniști. Lângă ei nu ai sentimentul seninătății, al odihnei și al bucuriei pe care-l trăiești la întâlnirea cu un om îmbunătățit, ci o teribilă încrâncenare și teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevrați clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese și exagerări cu totul străine de viața Bisericii.

https://unsufletortodox.wordpress.co...sul-misticism/
Reply With Quote
  #3  
Vechi 28.07.2017, 02:42:55
Ni_kos Ni_kos is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 28.07.2017
Mesaje: 7
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crincrin Vezi mesajul
3. Tipuri de persoane pseudo-duhovnicești

3.1. Tipul patologic

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocație mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” și „vedenii de sus”, prin care își alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între acești autointitulați „prooroci”, unii sunt psihopați confirmați de știința medicală, iar tratarea lor necesită și o intervenție clinică (tratament, internare în spital). Alții însă, a căror boală nu e întotdeauna și pentru toți evidentă, se dau drept reprezentanți ai unei spiritualități autentice, cucerindu-și adepții prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susținută și prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole și prin „rețete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalități[1] și țin neapărat să fie considerați ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane și obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanță nu se consultă niciodată cu Biserica și pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilități astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înșiși și nu pe Dumnezeu[2]. Unii ca aceștia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotință, despre deosebirea duhurilor, virtuți absolut necesare oricărui creștin drept-măritor.

Toți acești „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus chiar și de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-și argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simț și omenia, provocând mari crize sufletești în ascultătorii naivi și nepregătiți și aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii și neliniști. Lângă ei nu ai sentimentul seninătății, al odihnei și al bucuriei pe care-l trăiești la întâlnirea cu un om îmbunătățit, ci o teribilă încrâncenare și teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevrați clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese și exagerări cu totul străine de viața Bisericii.

https://unsufletortodox.wordpress.co...sul-misticism/
Esti monah acum? Cum este viața monahală? Nu sunt ironic, întreb, vrem să cunoaștem din experințele tuturor.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 13.12.2017, 09:18:07
catehumen catehumen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.01.2011
Locație: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 109
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crincrin Vezi mesajul
3. Tipuri de persoane pseudo-duhovnicești

3.1. Tipul patologic

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocație mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” și „vedenii de sus”, prin care își alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între acești autointitulați „prooroci”, unii sunt psihopați confirmați de știința medicală, iar tratarea lor necesită și o intervenție clinică (tratament, internare în spital). Alții însă, a căror boală nu e întotdeauna și pentru toți evidentă, se dau drept reprezentanți ai unei spiritualități autentice, cucerindu-și adepții prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susținută și prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole și prin „rețete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalități[1] și țin neapărat să fie considerați ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane și obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanță nu se consultă niciodată cu Biserica și pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilități astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înșiși și nu pe Dumnezeu[2]. Unii ca aceștia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotință, despre deosebirea duhurilor, virtuți absolut necesare oricărui creștin drept-măritor.

Toți acești „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus chiar și de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-și argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simț și omenia, provocând mari crize sufletești în ascultătorii naivi și nepregătiți și aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii și neliniști. Lângă ei nu ai sentimentul seninătății, al odihnei și al bucuriei pe care-l trăiești la întâlnirea cu un om îmbunătățit, ci o teribilă încrâncenare și teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevrați clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese și exagerări cu totul străine de viața Bisericii.

https://unsufletortodox.wordpress.co...sul-misticism/
Subscriu ! Absolut adevarat ,bravo domnule ,am crezut ca nimeni de pe aici n-o sa-l opreasca . E plina lumea de nebuni si nimeni nu-i strange la un loc ...
Reply With Quote
  #5  
Vechi 08.01.2018, 09:28:55
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

https://www.crestinortodox.ro/forum/...7&postcount=25
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citim zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare spre ideologii-credințe până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #6  
Vechi 08.01.2018, 15:26:31
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.654
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik Vezi mesajul
Un pic de smerenie nu ti-ar strica... din aia "garantata" si nu din aia personala, mandrie si orgoliu poleite cu smerenie declarativa.

Stii, cuvintele nu pot ascunde intotdeauna ce simtim si ce gandim, intotdeauna realitatea transpare prin faptele tale.

Nu te-ar arata nimeni cu degetul daca nu ar fi si un motiv solid in spate.

Eu te-as sfatui sa iei o hartie si sa scrii pe ea ce ti s-a reprosat si de ce. Ar fi intersant daca ai putea face distinctia intre cuvant si ce e in spatele lui.
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 15.01.2018, 11:57:23
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Mulțumesc "gpalama". Pomenește-mă și iartă-mă.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citim zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare spre ideologii-credințe până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #8  
Vechi 18.10.2016, 15:54:48
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Și apoi oroarea cea mare, că de pe la 1950, decând au început să moară de foame și boli, aproximativ câte 26.400.000 în fiecare an. Deci din 1950, până în 2017, sunt 67 de ani, ori 26,4 milioane, sunt peste 1.768.800.000 de oameni. Peste 1 miliard și 768 de milioane de oameni au murit până acum. În 67 de ani de pace, începând din 1950.

Doar cei care au murit de foame și boli. Nu de gloanțe, de arme sau bombe. Ci din cauza gândirii umane. Măi oamenilor ! Asta face organizarea democrației capitaliste ? În timp ce atâtea organizații strigă lumii, nimeni nu-i aude... Se prefac că nu-i aude. Acest sistem care ar trebui să fie cel mai înfloritor din istorie, îmbolnăvește mintea oamenilor cu otrava consumului, a exploatării și indiferenței umane și a doririi celor materiale, cum nu s-a mai întâmplat niciodată în umanitate...

Cât de bolnavi suntem, să ne luăm mașini, case, telefoane, să dezvoltăm afaceri, când la distanță de câteva sute de kilometri, moare câte un om de foame la fiecare 2,7 secunde... Extraordinar ! Și dacă refuzi să fi precum acei oameni îmbolnăviți, te consideră nebun și antisocial, etc.
Nu pot să descriu în cuvinte durerea pentru cei morți, adormiți de foame... de boli... 26 de milioane pe an... Mai mult ca la primul război mondial. Mult mai mult. În fiecare an...

Mai poți să te bucuri? Mai poți să-ți serbezi ziua de naștere, sau ziua încreștinării, ziua botezului, când cu 24 de ore în urmă, ziua ce-a trecut, au murit de foame și sete 32.000 de oameni ? Și cu tot cu cei ce au murit de boli, un total de peste 72.300 de oameni morți pe zi. Nu cei din cauze naturale, de bătrânețe și așa. Nu, doar cei morți de foame și sete. Și boli. Deci și azi, onomastica ta, de ziua ta, vor muri tot atât ! Și mâine la fel... Și în fiecare zi, și în fiecare lună și anul viitor la fel.

Mai poți să-ți cumperi mașină când știi cât de reci și indiferenți sunt oamenii unii cu alții? Cât de repede te înjură și cât de ușor e predispus la violență omul? Când știi că cel care ți-a produs telefonul și mașina e plătit cu 2-3 dolari pe 12 ore de muncă pe zi, 6 zile pe săptămână? Și brandul, cu belșugul de profit la nivel mondial care rezultă din vânzările telefoanelor și ale mașinilor de serie sau cele luxoase și scumpe, nu aduc decât poate 0,1%, adică câteva milioane de euro sau dolari, pentru acei năpăstuiți, ca să impresioneze media și pe cei puțini la minte și ca să nu zică că n-au făcut nimic.

Ți se oferă și ție posibilitatea să faci afaceri, să primești un ban, să-ți cumperi... bomboane și nu te mai gândești la filosofia acțiunilor la nivel mondial. Ești mulțumit. Și ei la fel... Nu! Nu, eu nu sunt mulțumit stricăciunile lumii acesteia. Există o altă lume. A Sfinților. A lui Hristos. Pe care vreau să o aleg. Și trăiesc lumea asta, doar ca să mă pregătesc pentru cealaltă.

Mai poți să-ți faci liniștit o familie, când știi că zeci de mii de copii, la propriu, zeci de mii de copii, măi omule, mor de foame, sete și boli? Frații noștrii din Adam și Eva ! Oameni ! Copii ! Zilnic ! Peste 72.000... Zilnic...

Mai poți să cumperi hăinuțe pentru 1 copil al tău, sau 2 copii sau câți ai? Da? Să-ți dai energia, dragostea, resursele, banii, mintea, inima, toată ființa ta, pentru un copil? Când atât de mulți, mii, nu 100 sau 300, ci mii de copii, mor în fiecare zi de foame și de boli. Zeci de mii. Și sute de mii pe săptămână. Și milioane pe lună. Iar acel copil al tău, mai există șanse să moară în orice zi, din orice cauză, accident, eveniment, sau să mori tu, și-l lași la voia întâmplării? Argument pentru care măcar să nu faci un singur copil, ci mulți.

Mai poți să te căsătorești când știi că există șansa oricând să fi înșelat? Să-ți cadă femeia în adulter? Te mai poți apropia de ea, când știi cu câtă poftă a dorit și a iubit pe altul? Când știi ce mult i-a plăcut să fie atinsă de acel străin? N-o mai poți dori. Motivând prin felurite nepăsări, minciunele, căderea. Când tu practic, vroiai să vă sfințiți. Și-atunci, dându-i "cartea de despărțire", adică divorț, nu oare timpul petrecut cu ea, l-ai aruncat la gunoi? Sau în cazul femeii când e înșelată de bărbat. În loc să fi câștigat acel timp pentru mântuire? Câte minute din cele 1440 de minute pe zi, ai dăruit efectiv, mântuirii? Fapte, cuvinte, gânduri. Câte minute? Apoi persoana cu care te-au unit în Taina Căsătoriei, a terfelit miile de minute împreună și le-a călcat în picioare, prin adulter, desfrânare.

Acesta e doar un exemplu, cu referire la persoana necredincioasă, care nu vrea să se sfințească, care vine la Biserică cu haine mulate pe ea, cu fustă care-i dezvelește pulpele, adesea și bulanele, cu capul descoperit, adesea ieșit de la coafor. Mai dorește ea sfințenie, virtuți, asceză, curățire, îndumnezeire? Intră doar vreo 3 minute pe săptămână în Biserică. Mai poate soțul să-și dorească să alerge după Hristos, lângă ea? Și multe fete creștine, dacă le spui că iubești mai mult pe Hristos, decât o vei iubi pe ea vreodată și printre altele, refuzi să ai mașină toată viața cât timp locuiești în oraș, nu vor dori căsătorie. Vor căuta altul.

Deci iată, nu imposibil, dar uite cât de multe piedici sunt puse sfințirii în căsătorie. Și nesfințindu-ne, păcătuim mult mai mult, suntem mai departe de mântuire, de curățire, luminare și îndumnezeire. Și-atunci firesc că dorești pe Domnul.

Cu cât înțelegi mai mult și vrei să trăiești mai mult pentru Hristos, cu atât vezi că e mai greu să te sfințești. Căsătoria este frumoasă și este a doua cale spre mântuire. Și s-au spus multe cu asta. Este a doua cale. Mai ușoară, cu mult mai puțină nevoință, aproape fără asceză. Cu multe dezlegări, îndulciri, mult mai puțin plătită, nu fiindcă dorim plată, ci fiindcă avem mult mai puțin de dăruit altora; tuturora.

"Dacă pe Mine M-au urât și pe voi vă vor urâ". Ce lume-i asta? Doamne... Ce se întâmplă cu omenirea? Doamne ! Miluiește...

14 - Aproximativ 6 milioane de hectare de pădure se defrișează pe tot pământul în fiecare an. Deci aproximativ 13.000 de hectare în fiecare zi. 6. Milioane. De hectare. Dispar. Anual. Doamne...

Asta în condițiile în care pădurea produce oxigenul, hrănindu-se cu dioxidul de carbon, produce circulația apei în pânza freatică, fiind și filtru al apei, împiedică alunecările de teren, întreține ecosisteme pentru o multitudine de animale, insecte și alte vietăți, care au dispărut, sau sunt pe cale de dispariție. Cum? Cum e posibil să ștergem de pe fața pământului 6 milioane de hectare anual? Cum e posibil așa ceva? Dacă tot așa o ținem, în aproximativ 50 de ani nu vor mai exista păduri pe pământ... Ideologia gândirii de azi, filosofi acțiunii, principiile sociale... De ce nu-i oprește nimeni? Pentru că gândim stricat. Fără Dumnezeu. Fără Hristos. De ce nu ne pasă de ceilalți care vor veni după noi?

15 - Mai mult de 7,5 milioane de hectare agricole, se pierd anual datorită eroziunii solului, deci aproximativ 19.000 de hectare pe zi. Ce mai pot să adaog?

16 - Aproximativ 11,5 milioane de hectare de pământ se deșertifică în fiecare an. Devin deșert. 11,5 milioane de hectare de pământ fertil, devine deșert !
Ne dăm noi seama ce înseamnă aroape 12 milioane de hectare de pământ în fiecare an care devin deșert? Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii... Reușim cu adevărat să înțelegem ce înseamnă asta ?

17 - Aproximativ 9,5 milioane de tone de deșeuri, chimicale toxice, se varsă în oceane sau pe pământ, deci în mediu și în fiecare an și eliberăm peste 90 de milioane de tone de dioxid de carbon, CO2, în atmosferă. Pe zi. Nu mai am cuvinte...

18 - Peste 1 miliard și 630 de milioane pe pământ, sunt cu exces de greutate sau supragreutate și peste 650 de milioane de oameni sunt obezi, în timp ce peste 750 de milioane de oameni sunt subnutriți și malnutriți, la limita subzistenței și peste 650 de milioane de oameni nu au acces la o sursă potabilă de apă. Iar aceste numere cresc.

19 - Peste 5 milioane de oameni mor din cauza țigărilor în fiecare an, peste 2,5 milioane din cauza alcoolului, peste 1,5 milioane mor în accidente de mașină, și peste 1 milion de oameni se sinucid anual... Se sinucid... Oare ce e în mintea sinucigașului cu 2 zile înainte de-a săvârși păcatul împotriva Vieții, împotriva Duhului Sfânt? De ce nu caută pe Hristos? De ce e atât de nemulțumit?

20 - Se vând peste 5 milioane de telefoane mobile pe zi... Se consumă peste 200 de milioane de dolari pe jocuri video pe zi... Se trimit aproximativ 200 de miliarde(!) de emailuri pe zi... Se scriu peste 3,5 milioane de postări noi pe bloguri pe zi... Se dau aproximativ 500 de milioane de tweeturi (ciripituri) pe zi... Sunt aproximativ 4 miliarde de căutări google pe zi... de la cei peste 3,5 miliarde de oameni pe pământ, care au acces și folosesc internetul. Doamne... Cum ne consumăm timpul... Și cum singuri ne agonisim o veșnicie în bezna minții și-a inimii...

21 - Fiindcă noi toți am devenit numere, suntem deja o înșiruire de numere, avem CNP-uri în buletine (Cod Numeric Personal în România din 1978 și prima oară în lume în America în 1936, răspândit apoi mondial). Adică timp de mii de ani, omenirea s-a descurcat excelent fără cnp, și din urmă cu 80 de ani, America a dat tonul pe întreg pământul, să se folosească cnp-ul? Nu, nu mă conduce America, ci Dumnezeu.

Trebuie să se dea posibilitatea, libertatea să alegem dacă vrem să avem codul cnp și codul de bare sau dacă nu vrem să le avem și să le folosim. Altfel nu e libertate. Cnp-ul a fost introdus înaintea codului de bare. Din necunoaștere, indiferență și împătimire după cele materiale, acceptăm propunerile și ne lepădăm de taina persoanei, primim un număr la naștere cu care ne identificăm toată viața, iar în buletin, numărul este pus primul cu prioritate, deasupra numelui.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citim zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare spre ideologii-credințe până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #9  
Vechi 18.10.2016, 16:02:56
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.724
Implicit

Și alte câteva zeci de argumente ce nu le mai enumăr din lipsa spațiului, acel cnp, nu-mi este de folos la mântuire. Refuz să devin sclav digital și să redefinesc negativ normalitatea. Fără să mai amintim de codul de bare, în care a fost pus intenționat după litera Bibliei (nu după Duh) spre a batjocori pe creștini.

Semnul fiarei, numărul fatidic, al materiei prin excelență. Dacă nu mai vrem nevoință și asceză, nu vrem să înțelegem ce și de ce este mântuirea, nu-i de vină Hristos, însă ne învață: "Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, cine nu adună cu Mine, risipește." În libertatea ce ne-a fost dată de Dumnezeu, doresc să nu mai folosesc cnp-ul, cu doar numele unic, care îl primesc la naștere lângă numele de familie, pe care îl accept, din dragoste și smerenie, sunt mulțumit cu el, nu vreau altul cu alt impact, care să-mi evidențieze egoul și mândria.

Și nici nu doresc să supăr pe cei care vor să folosească în libertatea lor, cnp-ul, dar eu nu-i văd scopul, argumentele, rațiunile, filosofia din spatele practicii acesteia, și devine inumană, nu-mi doresc să fiu după chipul lumii veacului acestuia.

22 - Poluăm și nu ne pasă, țiței, plastic, noxe, chimicale, deșeuri, preferăm, firesc lumii, să ne luăm mașină, când în oraș există troleibuz, tramvai, autobuz, sau înafara orașului, când există tren și avion. Nu vrem să călătorim cu cei mulți, cu mijlocul de tranposrt în comun, cu oamenii, nu vrem să fim în comuniune? Comuniunea este doar în Sfântul Potir? Dar Liturghia de după Liturghie? Preferăm mașina persoanală, vrem cumva să fim egocentrici? Nu ne pasă de ceilalți? De mediu, de ce lăsăm celor ce vor veni după noi? Oare de ce facem atâta stricăciune în fiecare zi? De ce atât de mult ne depărtăm de Domnul? Oare iubim atât de puțin pe Domnul și pe Sfinți? Să știți că în tramvai, la fiecare călătorie a mea, oamenii, cei simpli, frumoși, le simți curăția, fecioria, le înțelegi frumusețea, îi vezi că sunt Sfinți. Mărturisesc, cu tramvaiul și autobuzul călătoresc oameni sfinți. Cum să te saturi privind Sfinții ?

23 - Preferăm să nu călătorim cu tramvaiul, autobuzul sau troleibuzul, motivând pueril și oarecum adesea irațional, împrăștiindu-ne de la Hristos în argumentele noastre, spunând că... nu ne place? Nu vrem să suportăm mirosul unora din călători, sau privirile lor, câteodată involuntar atingerile lor? Ca să nu stăm în picioare, să nu facem nevoință? Că vrem să ajungem mai repede, fiindcă nu vrem să învățăm să avem blândețe și răbdare și nu vrem să fim mulțumiți cu ce avem? Doar putem să avem mai mult, nu? Nu vrem să purtăm slăbiciunile și neputințele celuilalt, nu vrem să ne uităm, să-i privim cu blândețe pe ceilalți, cu dragoste, ne e frică de privirea lor, de gândurile lor, reacțiile lor?

Vrem să ne expunem la cât mai puține riscuri pentru mântuire, nu vrem și nu ne place să fim judecați de nimeni, fiindcă nu vrem să fim în necazul și suferința lor? Nu așa a făcut Hristos. Vrem să fim bogați material, bogăție tot datorită celor mici și neputincioși, din orice domeniu, în loc să ne comparăm minunat cu cei mai săraci ca noi material, preferăm să-i evităm? Nu suntem mulțumiți cu ce avem? Vrem să-i ajutăm pe aceia? Iar când îi ajutăm cu puțin din multul nostru, credem că am făcut mare lucru? Nu vrem să stăm să ne rugăm în autobuz, pentru cei din autobuz, în timpul călătoriei? Sau să cedăm scaunul unui frate/soră în Hristos, care are mai mare nevoie de acel scaun. Vrem să ne vindecăm de ură, patimi, frici, neputințe? Preferăm mașina și credem că am rezolvat multe, dar defapt am rezolvat să ne punem pe drumul spre împătimiri și Doamne ferește, iad. Fiindcă Împărăția Cerurilor o trăim înăuntrul nostru din viața aceasta, așa și iadul îl trăim înăuntrul nostru încă din viața aceasta. Nu-i prea bine. Trebuie să vrem toate lucrurile acestea, dacă vrem să ne mântuim.

Patriarhul Pavle al Serbiei mergea peste tot în Belgrad cu tramvaiul și autobuzul. Slujitorii Domnului și slujitorii oițelor, episcopi, preoți, diaconi, să fie văzuți în mijlocul oamenilor, cât mai des, asta-i mai mare mângâiere și nevoie, mai ales pentru cei năpăstuiți și întristați, care se mângâie văzând un om al Domnului. Pentru mine, asta devine apăsător gândindu-mă la turma lui Hristos, refuzul de-a călători cu tramvaiul, autobuzul, trenul, din diverse motive, a tot mai multor creștini, oarecum înstăriți, care mulți practic se luptă să reușească să-și cumpere mașină, din puținul lor, numai ca să nu mai călătorească cu autobuzul sau tramvaiul.

Lucru acesta se întâmplă și la destui și prea mulți dintre episcopi, preoți și diaconi, în Biserică. Nu spun să nu circule deloc cu mașina. Dar ei circulă deloc cu autobuzul, tramvaiul și trenul. Da, noi știm că nimic material nu este al lor, și știm că dacă sunt mutați sau dacă adorm în Domnul, vor lăsa totul la cei ce vin după ei, și îi îngăduim, știm că nu au altă bucurie materială, nu au soție, copii, nepoți, nu au afaceri de milioane, știm și spunem ce mângâiere să aibe alta decât un transport în confort și siguranță? Noi, studioșii, poate intelectualii, cei care iubim, fiindcă știm asta, din iubire le permitem. Dar oițele, cei ce nu cunosc teologie, dar care însetează și caută pe Domnul, oameni capabili, mulți dintre ei ingineri, sau în orice domeniu, sau care devin creștini, din atei sau din alte confesiuni, care ies din erezii sau păgânismul musulman, budist, hindus, vor să trăiască cât mai autentic în Hristos, aceia se smintesc foarte ușor și repede.

Oițele se smintesc de mașinile scumpe și orice bogăție care practic nu folosește cu adevărat nimănui, decât să depărteze de Hristos. Și spune Hristos Domnul: "decât să smintească pe aceia mai mici, mai bine să-și lege o piatră (...)" și s-o târască după ei, cum de altfel bogăția este o piatră grea, care ține pe om departe de Rai și îl duce la moartea ce-a dea doua, în adâncuri și abisuri, fără de Dumnezeu. Că zice Domnul: "mai ușor intră cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăția Cerurilor".

Deci ne arată Domnul că sub absolut nicio formă să nu smintim pe cei mici, ca să nu ajungem precum Apostolul Iuda Iscarioteanul care s-a îmbolnăvit, dragul de el, așa și mulți dintre slujitorii oițelor, lipindu-și inima de cele mici materiale, ajung să dorească tot mai mult ele, tot mai mari, mai scumpe și mai nefolositoare și se pot îmbolnăvi de boli și patimi, diverse. Iar dacă nu-și lipesc inima de ele, mai bine să nu le accepte și să nu le folosească. Asceza aduce salbe și belșug de virtuți.

Oamenii, majoritatea, își aduc aminte de Dumnezeu când văd câte un episcop, preot sau diacon, mai ales în mijlocul de transport, deci văzând reverenda neagră a pocăinței, un slujitor, reprezentant al lui Hristos în mijlocul lor. Unii, puțini, mai gândesc sau spun lucruri necuvincioase, atât e măsura lor sau sunt piliți de alcool, pe aceia îi evităm dacă nu le putem purta neputințele, nu știm, nu vrem sau nu putem, nefăcându-ne după putere, vase ale Domnului, să lucreze Domnul prin noi la vindecarea lor.

În toată viața mea, mărturisesc, mai ales în ultimii 2-3 ani, decând port numai negru (culoarea pocăinței) fiindcă mereu am călătorit numai cu transportul în comun(iune), nimeni, repet, nimeni nu m-a hulit pe mine sau Biserica, vreodată, niciodată. Din contră, să nu exagerez cu o sumă prea mare, dar sunt peste 20, care începeau să plângă, încet, rușinați, suav, pe furiș, ascunzându-se parcă, începeau scumpii de ei, să tragă de nas și să-și șteargă ochii, iar mulți tineri, în alte circumstanțe, ridicau din sprâncene și puneau capul în jos, gândindu-se.

Mărturisirea lui Hristos, spune Sfântul Ioan Gură de Aur la tratatul despre preoție: episcopii, preoții, diaconii dar și toți creștinii, predica și mărturisirea Domnului, nu se face doar prin cuvinte și câteva fapte de milostenie, ci și prin mers (!), privire (!), gesturi (!), haine (!), tonul vocii (!), mișcările trupului(!), prin tot ce facem, prin toată viața noastră... Acestea nu cu încordare, nu cu stres, ci păstrându-ne unicitatea, cu blândețe, dar înmulțind cumințenia, fecioria, sfiala, inocența, nevinovăția, orice virtute în toată sfințenia.

De ce să nu vrem să ajungem să nu mai trăim noi, ci Hristos să trăiască în noi? Și dacă vrem să trăiască Hristos în noi, la ce măsură vrem? Spune Sfântul Vasile cel Mare în omiliile dogmatice, că nu există o măsură maximă a îmbunătățirii în Dumnezeu, numai să rămâi în iubire și ascultare de Domnul și cât de mult poți prin rugăciune, să slujești aproapelui.

Când nu ascultăm de Domnul, singuri ne stricăm măsura, prin lipsa rugăciunii, care să fie nu mecanică, ci trăită, atentă, poate cu lacrimi, să nu fim biruiți de ispită și să nu ne împuținăm măsura și nici să nu vrem să rămânem căzuți. De ce să nu vrem toți creștinii, să urmăm exemplul Patriarhului Pavle? Să călătorim cu toții cu autobuzul, cu tramvaiul, troleibuzul. Biserica se va întări, turma nu se va mai risipi, se va înmulți, va deveni mai credincioasă, va înțelege mai bine "cultele" și orice erezie și ateism și se va feri mai bine de ele. Cât de mult ne luptăm pentru turmă? Să ne punem viața pentru oițele lui Hristos. În cât mai maximă măsură.

Și o altă soluție: în oraș, fiindcă există transport peste tot, nimeni nu ar mai trebui să circule cu mașinile (cel puțin nu cei ai lui Hristos, cei ai Dragostei), decât cu mijlocul de transport în comun(iune), niciun episcop, preot sau diacon, când se află în oraș nu ar trebui să circule cu mașina, doar înafara orașului. Special, intenționat ca să fie exemplu. Spune Pavel: "Deci, vă rog, să-mi fiți mie următori, precum și eu lui Hristos." (1 Corinteni 4, 16).
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citim zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare spre ideologii-credințe până la Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia
Reply With Quote
  #10  
Vechi 18.10.2016, 16:05:01
crincrin crincrin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.09.2016
Mesaje: 128
Implicit

2.1. Cauzele falsului misticism

Cauzele falsului misticism sunt multiple. De cele mai multe ori ele se conjugă în proporții diferite de la caz la caz, nuanțând într-un fel specific fiecare deviere mistică. Le putem totuși prezenta în felul următor:

a) Unele sunt cauze ivite dintr-o viață spirituală degenerată în superstiții și practici oculte, „Mulți dintre cei care practică formele magiei și ale superstiției socotesc că nu păcătuiesc față de Dumnezeu, ci chiar Îl servesc. Ceea ce dă practicilor magice un caracter de fals misticism este convingerea celor ce recurg la ele că intră oarecum în contact cu lumea de dincolo, supranaturală.”[1] Tocmai această ofertă a contactului și a ajutorului imediat ce vine din lumea nevăzută atrage mulți oameni spre respectivul domeniu. Superstiția împreună cu erezia și ateismul formează triada infernală cu care diavolul amețește mințile oamenilor, deviindu-i de la dreapta credință în Dumnezeu spre căile pierzării veșnice.

b) Alte cauze sunt cele patologice, bolile și deranjamentele psihice, care produc și alimentează deseori falsul misticism. Unele tulburări și stări de boală se datorează multora dintre așa-numitele viziuni și comunicări cu ființe din alte lumi. „Ele sunt susținute însăși de o frământare religioasă în cei ce le produc, ca și în cei care le acceptă, spre deosebire de manifestările ocultismului, care sunt lipsite de o frământare religioasă, deși sunt însoțite și ele de un fior al întâlnirii cu nevăzutul. Dar, dacă privim atent, observăm că și frământarea religioasă la subiectele producătoare de false viziuni este bolnăvicioasă.”[2]

c) Între cauzele morale ale evlaviei false amintim ignoranța, lăcomia și prezumția (închipuirea de sine). Deseori azi, mentalitatea magică, lăcomia și prezumția se întâlnesc în unul și același impostor, care, exploatând ignoranța creștinilor, devine promotorul pe scară largă al unor experiențe și fenomene paranormale.[3] Însă „formele epidemice ale falsului misticism sunt un semn trist de înapoiere religioasă generală și un certificat rușinos pentru păstorii sufletești ai unui popor. (…)

https://unsufletortodox.wordpress.co...lui-misticism/
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare