Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Iudaismul
 
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 30.08.2011, 18:09:14
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Metanoia florilor de lotus

Silviu Lupascu:
METANOIA FLORILOR DE LOTUS (Iudaism, Crestinism, Budism, Islam)
Rev.Ianus nr.7-8

În multe dintre cărțile sacre sau dintre cărțile redactate în proximitatea sacrului, o relație complexă, misterioasă, profund umană, de solidaritate, comuniune, comprehensiune sau iubire nelumească, se stabilește între mîntuitori și curtezane, între profeți, sfinți sau mistici și prostituate. Dialogul dintre mîntuitori și curtezane este întotdeauna un dialog între nivelul suprem al existenței omenești și un nivel inferior al existenței omenești. Principiul masculin-salvator reprezintă centrul de putere al dialogului, deoarece deține și propovăduiește adevărul religios în raport cu care principiul feminin se situează pe o poziție inferioară, definită prin cădere în păcat și, adeseori, prin pierderea speranței de salvare. Întîlnirea salvatoare devine posibilă deoarece mîntuitorii, profeții, sfinții, misticii, sînt învestiți cu atribute teocratice care le îngăduie să aducă darul salvării chiar și în mîinile semenilor care păreau excluși de la banchetul salvării.

Mîntuitorii au menirea de a înțelege și răscumpăra neantul suferinței și răutății omenești, printr-un efort excruciant, care întemeiază sau resemnifică spațiul religios din jurul lor, iar curtezanele sînt inseminate cu otrava suferinței și răutății omenești, își deschid trupurile pentru a primi ferocitatea, deznădejdea, temerile sau traumele adamilor exilați între pămînt și cer. Mîntuitorii iau asupra lor păcatele lumii și dăruiesc reîntoarcerea la izvoarele pure ale vieții omenești și ale iubirii de Dumnezeu, curtezanele iau asupra lor energiile negative ale violenței sexuale și dăruiesc alinări trecătoare, tandrețe mincinoasă și afecțiune falsa.

Nivelul suprem al înfruntării suferinței și răutății omenești în planul religiei, sacralității, coexistă astfel cu nivelul inferior, lubric, al pierderii de sine în tentativa de a anihila suferința individuală și răul individual prin mecanica iluzorie, profană, a orgasmului. Deși proporțiile diferă sensibil, ambele eforturi au drept numitor comun confruntarea cu suferința și răutatea omenească, iar drept finalitate aneantizarea sentimentului atroce al vieții și a tragediei de a fi viu. De aceea, curtezanele vor fi întotdeauna de partea celor care înțeleg adevărul și mesajul mîntuitorilor, de partea celor care își dăruiesc necondiționat sufletul credinței în mîntuitori. Exigențele acestei credințe impun însă convertirea la preceptele Legii religioase și abandonarea homeopatiei sexuale, preschimbarea apetitului pentru luxură în fervoare religioasă și strictețe de ordin moral, deoarece mîntuirea săvîrșită de mîntuitori este exhaustivă, absoarbe în sine și reduce la tăcere rudimentele profane ale rezistenței împotriva răului pămîntesc.

Apostolul Ioan a fixat imaginea paradigmatică a acestei întîlniri: „Iisus i-a zis: Maria! Întorcîndu-se, aceea i-a zis evreiește: Rabuni! (adică, Învățătorule!)“ (cf. Ioan, 20, 16). Intensitatea sufletească a acestui schimb de cuvinte mărturisește situarea existenței omenești între iubirea teocratică întrupată în Mîntuitor și pasiunea țapispășitoare a unei curtezane care s-a lepădat de sine și a primit „vestea cea bună“, după ce a parcurs calvarul suferinței și deznădejdii, după ce a preschimbat răutatea lumească acumulată în vasul incandescent al propriului său trup, în aurul dorinței de salvare. Dincolo de realitatea iluzorie a păcatelor, convertirea la realitatea reală a adevărului creștin a fost cu putință prin alungarea celor „șapte demoni“ (cf. Luca, 8, 2) ai dezordinii senzuale sau insanității sexuale.

Comprehensiunea dintre învățători și prostituate este amintită de mai multe ori în cuprinsul tradiției rabbinice. Prostituatele îi admiră în mod necondiționat pe rabbini, deoarece sînt bărbați neprihăniți și sfinți, care nu participă la sortilegiile impure, plăcute-dureroase, ale jocului erotic, iar rabbinii, cu fatalismul deținătorilor de sapiență biblică, în măsură să lumineze tainele vieții omenești, le consideră pe prostituate victime ale căderii lumii în păcat, ale alcătuirii cetății, vag inocentizate prin asimilarea vinului suferinței.

În Talmud Bavli, Pessahim , Rabbi Iohanan afirmă că Dumnezeu laudă în fiecare zi pe bărbatul celibatar care locuiește într-un mare oraș și nu păcătuiește, deși prostituatele se oferă clienților în piețele publice. Cum Rabbi Safra era celibatar și locuia într-un mare oraș, chipul i se luminează de bucurie la auzul acestei apoftegme, dar Rabba îi declară neconcesiv că acest elogiu nu este adresat unor oameni ca el, ci unor oameni ca Rabbi Hanina și Rabbi Ochaiya. Aceștia se îndeletniceau cu cizmăria și locuiau într-un oraș din Palestina, pe o stradă controlată de prostituate, pentru care manufacturau încălțări. Atunci cînd veneau în prăvălie, ca să încerce sandalele sau pantofii, prostituatele îi priveau pe rabbini, dar ei nu ridicau ochii către fețele lor. Prostituatele aveau o stimă atît de mare pentru cei doi rabbini, încît nu făceau jurăminte decît pe viața sfinților rabbini ai Palestinei 1.

Despre Rabbi Eleazar ben Dordia, Talmud Bavli, ‘Avoda Zara, 17a, amintește că „nu era prostituată pe lume cu care să nu se fi culcat“. Într-o zi, însă, el a aflat că exista o astfel de femeie, la care nu intrase încă, într-un port îndepărtat. Rabbi Eleazar ia de acasă o pungă cu dinari pentru serviciile prostituatei și traversează șapte rîuri în căutarea ei. Într-un moment de apogeu al trîntei erotice, prostituata îi spune că niciodată „căința lui Eleazar ben Dordia nu va fi acceptată“. Rabbinul imploră munții și dealurile, cerurile și pămîntul, soarele și luna, stelele și planetele, să se roage pentru el, dar toate vocile creației îi răspund că trebuie să se roage pentru ele însele. Atunci Rabbi Eleazar înțelege că nu poate conta decît pe el însuși, își așază capul între genunchi și suspină cu atît de multă durere, încît își dă sufletul. Un glas celest anunță că „Rabbi Eleazar ben Dordia este așteptat în viața lumii ce va să vină“, iar Rabbi meditează asupra misterului care face ca un om să se străduiască ani la rînd pentru a obține veșnicia, în vreme ce un alt om o obține într-o singură clipă: „Nu numai că păcătoșii care se căiesc sînt bine primiți, dar ei sînt numiți și învățători.“ 2 În urma nesupunerii față de autoritățile romane, Rabbi Meir ajunge în situația de a se ascunde de urmăritorii săi într-o casă cu prostituate.

Talmud Bavli, ‘Avoda Zara , 18 b, conține tradiția în conformitate cu care profetul Ilie i se arată, sub aspectul unei prostituate care îl prinde în brațe. Oamenii care îl urmăreau pe rabbin se îndepărtează de această scenă de desfrîu aparent, cu certitudinea că bărbatul în cauză nu putea să fie Rabbi Meir, a cărui elevație spirituală era incompatibilă cu acea postură, pe care ei o judecau drept obscenă 3
Reply With Quote
 

Thread Tools
Moduri de afișare