Continuare la "Fenomenul Posaga"

[poster_26102007]

Asa cum promiteam candva ca voi reveni cu alte detalii, chiar daca au trecut ceva ani, revin acum cu alte informatii despre experientele traite la Posaga.Datele de logare pe userul poster le-am uitat asa ca am facut acest nou user pe care voi face comentariile ulterioare.

Continuand relatarea din 2007, incepem din momentul in care am revenit la Cluj: …asadar, am reusit sa accept ca experienta traita era una foarte reala, iar curiozitatea mea de la inceput s-a tranformat treptat, treptat, acum, intr-un interes pentru spiritualitatea mea, pentru cunoasterea aspectelor despre suflet, rolul meu aici pe pamant. O bucurie linistita ma cuprinsese ca aveam o referinta vie si adevarata (si nu doar formala si manipulanta a maselor , a prostimii cum se zice) in invatatura bisericii ortodoxe in care sunt botezat si mai mult si mai mult in concretul vazut, simtit, “pipait” prin acea ”electrocutare” socanta si am simtit ca incep sa inteleg si sa accept adevarurile pe care le propovaduieste biserica. Nu judec pe nimeni care nu le intelege…of, de multe ori e greu sa le accepti ca pe realitati existentiale si in plan nevazut- caci sunt greu de inteles si adeseori de acceptat, asa am fost si eu si cred ca face parte din destinul omului de a evolua spiritual, ca din nestiutor sa devina prin experiente un stiutor, din netraitor sau nesimtitor (ignorant) in traitor sau simtitor al lui Dumnezeu si al lumii Sale spirituale…da, e un mix de munca sustinuta de cautare de adevar, de imprejurari, de dorinta de a cunoaste si de fenomene care te lasa sa le cunosti si te trezesc din adormirea spirituala si care toate se intampla la un anumit timp al tau, poate cand esti pregatit sa le primesti, ca sa urci mai sus spre a deveni om spiritual si spiritualizat continu de Domnul, sa devii deci un Om prin iubirea Lui.
Mai inainte de a trece la alte experiente traite de mine la Posaga in acea vreme, trebuie sa spun ca nu ma mira atitudinea ostila a unor persoane fata de parintele Ioan si o spun transant si simplu, acestea gresesc foarte mult! Cel putin, cat il cunoasteam pe parintele Ioan in acea vreme acesta nu era de nici un fel o persoana rea sau rea intentionata, cu toate acestea insa trebuie inteles un lucru din capul locului, ignorantii, smecherii, escrococii, nesimtitii, prefacutii, intr-un cuvant neseriosii in ale credintei in Domnul Iisus, primeau exact ceea ce meritau, nici o explicatie de la parintele Ioan cu privire la ce ii “interesau” de fatada si de curiozitatea de <hai sa vedem ce ne zice popa sau daca ne ghiceste cutare sau cutare chestie>. Preotul isi facea treaba spre a ajuta oamenii si celor carcotasi si rutaciosi le displacea faptul ca si-o face nemteste cum s-ar zice. Ora de rugaciune era ora de rugaciune, postul era post, spovedania era spovedanie continuata in curatenie, da punea foarte mare accent pe purificarea omului prin faptele sale de credinta: rugaciune, post, matanii, lasarea de alcool, de tigari, de curvie, slavirea Lui Dumnezeu si venerarea Maicii Domnului, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, intr-un cuvant, omul trebuia sa-si aduca aportul cu harnicie la propria sa mantuire daca vroia sa primeasca atentia cuvenita (stiti cu totii de vorba lui Iisus: “nu aruncati cele sfinte la porci”, adica la oamenii ignoranti de Dumnezeu si de sfintire), intrun cuvant la “impacarea cu Dumnezeu”. Multi carcotasi daca vedeau ca nu li se ghiceste nu stiu ce sau daca “popa” le respingea cererile de rugaciune de a face rau cuiva, acestia deveneau niste mincinosi autentici si chiar dusmani mai apoi ai preotului Ioan.Toate acestea le-am aflat stand acolo in Posaga…si vai, multa barfa rea sau extrem de rea si fara temei era la adresa preotului Ioan, dar si la adresa femeilor care erau sub ascultare de manastire si care locuiau in chirie prin sat. Eu insumi am asistat, din pacate, la barfe create chiar de unele femei care erau venite in Posaga pentru vindecare de duhuri necurate, si eu, novice in ale credintei, vazand la orice femeie evlavie sau religiozitate credeam ca e o persoana cu totul buna, insa nu era asa, persoanele care sufereau de posesie demonica, in prezenta rugaciunii cuiva, la anumite momente nestiute cand erau posedate, incepeau sa manifeste un mix de evlavie si religiozitate prefacuta cu o intentie buna in aparenta, dar extrem de rea in esenta. De pilda o femeie de tipul acesta ii spunea alteia: A zis parintele sa faci aia sau aia! si de fapt parintele nu ii poruncise nimic (de ex: sa faca curat in biserica, sa mearga la nu stiu cine din sat dupa lapte) si toata acesta prefacatorie era pentru urmatoarele motive: cea care se ruga sa lase rugaciunea (canonul de rugaciune sau ascultarea) si un altul ca sa semene intriga, sa o enerveze pe cea care se ruga si aceea, la nervi, sa se supere pe preot ca o incarca cu tot felul de lucruri cand ea vrea sa-si faca rugaciunea. Si sa stiti ca in cateva randuri au si iesit niste certuri urate din aceasta cauza care numai imagine pozitiva nu faceau.
Voi reveni.