Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[I.Calin]

În prealabil postat de ioanacluj

Ceea ce vroiam sa va intreb e daca voi considerati ca trecutul unui om nu poate fi iertat? si
Ce pot sa fac, la cine sa o trimit ca sa inteleaga ca trebuie sa-mi respecte decizia asa cum este ea buna sau rea (nu stiu la ce preot merge care in loc sa o linisteasca mai rau o invrajbeste)

Poate fi iertat trecutul celuilalt, evident... Dar al nostru propriu mai greu. Fără spovedanie, canon și împărtășanie (potrivit canonului săvârșit) nu există iertare de sine. Mântuitorul ne iartă la spovedanie din primul moment, dar noi? Faptul că recunoaștem că suntem bolnavi de păcat, ne-am și vindecat? Faptul că un alcoolic își recunoaște boala, adică alcoolismul, este vindecat? Nu are cumva nevoie de o perioadă de tratament? Așa și cu sufletul nostru: recunoașterea păcatului este doar primul pas, ceea ce urmează este mai important: vindecarea, terapia sufletului, canonul.

A propos, de relațiile tale din trecut. Acestea nu trebuie să te determine să iei vreo hotărâre pripită, doar pentru că și tu ai greșit și el a greșit și din acest motiv, aveți multe lucruri în comun. Să aveți în comun râvna pentru mântuire și nu vreo iluzorie împlinire prin mijloace omenești. Și atunci nu numai că va fi iertat, dar și tu îl vei ierta cu adevărat! Oricât ai nega acum asta spunând că-l înțelegi sau mai știu eu ce.

El este în legătură cu biserica? Tu ești? Nu există vreo viață cu adevărat împlinită și căsătorie fericită decât întru Hristos! Nu te amăgi.. Pentru că, altfel, vei îngroșa doar turma celor care regretă după un an sau doi nu numai momentul încheierii căsătoriei, ci și laptele supt de la mama lor. Mila și compasiunea nu sunt sentimente de natură să înlocuiască dragostea, oricât de bătrân ai fi.

Doamne ajută!

P.S. 1. Și fuga-fuguța la duhovnic și spovedanie! Cu el alături... Dacă nu vrea sau încearcă să te convingă că "aceste lucruri nu sunt așa importante", "că ceea ce contează cu adevărat este numai cum se comportă el sau tu sau relațiile voastre", "că nimeni nu te poate face să faci ceva dacă tu simți într-un anumit fel" etc. și etc., deci, dacă nu vrea, opinia mea este să-ți vezi de mântuire și singură, fiindcă alături de el nu-ți va fi ușor.

2. Și draga mea, uneori, e mai bine să ascultăm și de părinți. Sunt destui care regretă, deși nu o recunosc și mai ales cu privire la un moment așa de important ca și căsătoria. Asta în cazul în care nu dorești căsătorii multiple...

Să ne lumineze Cel de Sus!

[ioanacluj]

În prealabil postat de guardian knight

cred ca mama ta are mare dreptate si ar fi bine sa o asculti !!!

individul e ceea ce se numeste un recidivist, un vietas !
adica un om fara frane, care daca a fost in stare de talharie e in stare si de crima !

vezi sa nu ai probleme si tu, candva...

desigur, ca nu e el un extraterestru, gena crimei o avem si noi, oamenii obisnuiti,insa noi mai avem ceva pe langa asta care ne ajuta f mult, autocontrolul, infranarea, rusinea !

sunt niste chestii de metabolism cerebral, mult prea complicate,ca sa le explic, si nici nu e rostul,insa sunt validate dpvd psihiatric si neurologic !

cine nu asculta de parinti,pana la urma o sfarseste rau !

Corect dintr-un anumit punct de vedere: poate fi instare si de crima, oricine poate fi. Cine imi garanteaza ca unul care nu a facut nimic nu este instare de crima? Stiu teoriile legate de natura noastra criminala (suntem vanatori prin definitie), dar educatia si religia ne pot cizela. Toate intrebarile de genul " daca recidiveaza" mi le-am pus si eu. Dupa 2 ani am ajuns la concluzia ca nu pot trai gandindu-ma la drobul de sare.

Si pt philalex:de orice pot fi acuzata mai putin de fapul ca sunt visatoare.

[ioanacluj]

...dar sigur s-a pocăit omul?.. sau s-a dat pe margine până vor da o altă spargere ca-ntre amici, poate ei fi chiar tu victima, Doamne fereşte, şi până atunci se foloseşte de naivitatea ta şi te flatează în fel şi chip?

Merge la Biserică? Merge la muncă? Are din ce să trăiască? S-a cuminţit? Sau e un nevos care bate pe oricine şi face scandal...

Sunt multe necunoscute... iar căsdătoria e ceva curat şi nu un paravan după care s-a dat liber la sex...

Deci nu te juca stimabilă cu viaţa ta... căci în viaţa asta trebuie să te mântuieşti şi nu alte chestii... şi vei da socoteală şi pentru el... ţine minte!

Bea tărie? Fumează? Înjură? Jignește? Domină și șantajează, amenință, insultă?

Cum a învățat în pușcărie să fie un om mai bun?

Femeile sunt ușor de cucerit căci sunt slabe dacă sunt flatate și mângâiate trupește... ele cedează și apoi dragostea vătămâtoare le distruge...

Căutați dragostea de Dumnezeu căci aia de sine vatămă... și nu o să ajungeți decât niște nefericiți...

Dar cu puțină credință puteți trece peste mamona și tatona... și de toți vrăjmașii care nu cred în marea dragoste curată.[/quote]

Bea tarie- rar, dar bea si e vesel daca bea. Fumeaza - incercam sa ne lasam amandoi.

Nu injura niciodata, De jignit nu jigneste chiar pe nimeni nici macar daca este provocat. Nu domina, nu santajeaza, nu insulta. In puscarie, dupa ce s-a impacat cu ce a facut s-a ocupat de bilioteca si a incercat sa ajute pe cine a putut. Am informatii de la cei care l-au supravegheat care i-au devenit prieteni si care il primesc cu drag in casa lor. Inclusiv preotul de acolo il suna si am vorbit si cu el.

[ioanacluj]

În prealabil postat de MariS_

Draga Ioana,
am inteles din ce-ai scris ca prietenul tau e fost politist, adica nu e un borfas oarecare;
am mai inteles ca a incercat sa se sinucida, adica banuiesc ca i-a parut rau de ceea ce a facut;
am mai inteles ca te-a scos dintr-o depresie urata cand erai sa faci si tu un gest necugetat;
apropo, mama ta i-a multumit pentru faptul ca te-a scos din depresie si a fost langa tine in acele situatii delicate, cand, Doamne fereste, ar fi putut sa te piarda?
Nu-ti dau sfaturi pentru ca la 34, respectiv, 38 de ani sunteti deja maturi, dar te rog sa-l saluti din partea mea si sa-i spui ca atunci cand mai are ganduri negre sa intre pe forum si sa-l caute pe mosu MariS, ala cu patentu' de scos ganduri negre. Spune-i ca-s pacatos rau, am spart multe inimi nevinovate la viata mea, e drept ca n-am facut puscarie pentru asta desi meritam, da' patentu' meu nu da gres. Sa creada in Domnul, ca la Dumnezeu totul e posibil.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc pentru raspuns si bunavointe :). Mama nu vede decat ca odorul ei se coboara la nivelul acesta.
Chiar pot s-o inteleg din anumite puncte de vedere. Pot sa inteleg durerea unei mame, dar nu pot sa inteleg de ce a devenit asa de vehementa incat sa ameninte.

[vsovivi]

În prealabil postat de ioanacluj

Bea tarie- rar, dar bea si e vesel daca bea. Fumeaza - incercam sa ne lasam amandoi.

Nu injura niciodata, De jignit nu jigneste chiar pe nimeni nici macar daca este provocat. Nu domina, nu santajeaza, nu insulta. In puscarie, dupa ce s-a impacat cu ce a facut s-a ocupat de bilioteca si a incercat sa ajute pe cine a putut. Am informatii de la cei care l-au supravegheat care i-au devenit prieteni si care il primesc cu drag in casa lor. Inclusiv preotul de acolo il suna si am vorbit si cu el.

Deci acuma face pe sfinţişorul până primeşte ceea ce pofofteşte... exact aşa ca mine... deci e clar, din lac în puţ, căci acuma se ocupă de lenea cea mai dulce a dulcegăriilor siropoase...

Dacă nu ţine post... e degeaba... căci numai cu post şi cu tainică rugăciune iese afară dracool ăsta al căsniciei deşarte care te-ndeamnă meru aşa: may-ya, mai-ia, hai hai Maya.

[ioanacluj]

În prealabil postat de Anna

De ce ai nevoie de acordul mamei? Daca ai constiinta impacata si esti sigura ca faci bine, ce te mai opreste?

Am nevoie de acordul mamei ca principiu. Am fost foarte unite amandoua. Ma doare sufletul sa o vad plangand, dar in acelasi timp sunt sigura de ceea ce fac. Poate ca incerc prea multe. Pana la urma ma voi casatori cu riscul rupturii de mama mea, dar preferam sa nu fie asa.

Am intrebat pe forum pentru a primi si alte pareri decat cele pe care le am eu sau mama mea.

Vroiam sa vad daca, niste persoane religioase, pot sa ma inteleaga sau chiar fac un asa mare pacat incat nu pot fi inteleasa.

Vroiam sa inteleg de unde vine atata inversunare si poate vroiam sa ma apropiu si de ortodoxism prin voi. Intotdeauna am refuzat apropierea de biserica. Asta nu inseamna ca am refuzat apropierea fata de dumnezeu. Eu am avut probabil ghinionul sa intalnesc doar habotnici in aceasta religie. Am intalnit putini oameni care sa cunoasca si sa respecte cu adevarat invataturile bibliei. Cei mai multi pe care i-am intalnit faceau ca mama mea (si dupa cum imi spunea o matusa) " da-mi doamne ceea ce crezi tu ca e bine pentru mine, dar asa cum vreau eu"

De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......

[georgeval]

În prealabil postat de ioanacluj

Am nevoie de acordul mamei ca principiu. Am fost foarte unite amandoua. Ma doare sufletul sa o vad plangand, dar in acelasi timp sunt sigura de ceea ce fac. Poate ca incerc prea multe. Pana la urma ma voi casatori cu riscul rupturii de mama mea, dar preferam sa nu fie asa.

Am intrebat pe forum pentru a primi si alte pareri decat cele pe care le am eu sau mama mea.

Vroiam sa vad daca, niste persoane religioase, pot sa ma inteleaga sau chiar fac un asa mare pacat incat nu pot fi inteleasa.

Vroiam sa inteleg de unde vine atata inversunare si poate vroiam sa ma apropiu si de ortodoxism prin voi. Intotdeauna am refuzat apropierea de biserica. Asta nu inseamna ca am refuzat apropierea fata de dumnezeu. Eu am avut probabil ghinionul sa intalnesc doar habotnici in aceasta religie. Am intalnit putini oameni care sa cunoasca si sa respecte cu adevarat invataturile bibliei. Cei mai multi pe care i-am intalnit faceau ca mama mea (si dupa cum imi spunea o matusa) " da-mi doamne ceea ce crezi tu ca e bine pentru mine, dar asa cum vreau eu"

De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......

Daca exista iubire este cel mai important. Dincolo de trecut lui nefericit, iubirea poate transforma persoane astfel incat se poate ajunge la o forma de vietuire cum minunat spune Sfantul Apostol Pavel"barbatul necredincios se poate mantui prin femeia credincioasa".

[ioanacluj]

În prealabil postat de Yasmina

Primul lucru pe care nu-l inteleg este de ce ai nevoie de parerile celor de pe forum?Spun asta deoarece tu esti hotarata cu planul tau,ceea care iti creaza necazuri este mama ta care este de alta parere...probabil ca ar trebui sa-i arati mamei tale comentariile de aici de pe forum sa vada cum gandesc altii-desi din pozitia ei de mama,o inteleg perfect(vezi ce scria Melissa).

Este o asumare prea mare ca sa-ti dau eu un sfat daca sa-l iei de barbat sau nu,mai ales cand este de natura virtuala,cateodata ajuta daca cunosti persoanele in cauza,vezi cum interactioneaza,eventual observi schimbarea in bine a unui fost detinut.

Eu,personal nu cred in trecutul niciunuia daca observ ca persoanele si-au invatat lectia,au progresat,s-au cait pentru faptele lor si chiar prin acest mod au devenit credinciosi.Nu pot sa uit ca Iisus a venit nu pentru cei drepti iar intoarcerea fiilor ratacitori creeaza o bucurie de nedrescris in Cer !
Numai bine si alegeri bune,o viata fara probleme!

Multumesc pentru raspuns. Chiar mi-a picat foarte bine.

Nu pot sa-i arat comentariile de pe forum deoarece, asa cum este si omenesc, va alege de aici doar cele care ii sunt favorabile ca si parere.

La fel fac si eu (instinctiv). Dar incerc sa citesc ceea ce se comenteaza ramanand impartiala (este foarte greu sa nu aleg doar ce imi convine).

[kouklakys]

Draga Ioana , decizia este numai si numai a ta .
Ca mama , si eu poate as fi impotriva , dar in sufletul meu ...
Copiii au dreptul de a si trai viata lor ...cu bune ,cu rele decizia le apartine ...
Noi ,ca parinti , le putem da sfaturi ...atat. Decizia este doar a lor ! Ce putem face ? Sa le fim alaturi , la bine si la rau ...
Ca si copil , la fel ...ascultam de parinti dar decidem ce vrem noi....
Acum ceva timp si eu am avut o perioada de cativa ani in care parintii mei nu au inteles "calea mea" si au rupt orice fel de relatii....
Acum , cand ma vad in casa parinteasca , au lacrimi in ochi... Baiatul ales de mine a fost , este si va fi "jumatatea mea"... Au inteles ,in sfarsit,ceea ce eu am simtit ...demult...

Dumnezeu sa te ajute !!

[ioanacluj]

În prealabil postat de vsovivi

Deci acuma face pe sfinţişorul până primeşte ceea ce pofofteşte... exact aşa ca mine... deci e clar, din lac în puţ, căci acuma se ocupă de lenea cea mai dulce a dulcegăriilor siropoase...

Dacă nu ţine post... e degeaba... căci numai cu post şi cu tainică rugăciune iese afară dracool ăsta al căsniciei deşarte care te-ndeamnă meru aşa: may-ya, mai-ia, hai hai Maya.

:)) Incercam sa dau raspunsuri serioase. Nu ma provoca pentru ca imi merge mintea :P. A trecut de partea cu dulcegariile..a ajuns la partea cu promisiuni de familie si de bunastare.

Nu cred in sfintisori, daca l-as simti un moment ca joaca teatru...........as face la fel.

Poate nu-l simt eu si atunci......tot respectul, caci inseamna ca e foarte destept.

daca puneam botul la tot felul de dulcegarii eram de mult casatorita si cu vreo 3 copii.

Am uitat sa precizez ca am lucrat tot timpul intre barbati, deci stiu putin mai mult decat altele de ce sunt instare barbatii (cu bune si cu rele)