Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

În Molitfelnic (ediţie 1937), iată care este rânduiala primirii la credinţa ortodoxă a luteranilor, calvinilor, baptiştilor.

Pe scurt: mirungere, fără repetarea botezului. Altă explicaţie de bun-simţ nu poate fi decât cea din citatul precedent, respectiv pentru a nu se repeta (cred că e limpede că nu poate fi repetat decât ceea ce există).

Aşadar, tot pe cale logică, dacă opinia mea e neortodoxă, atunci nici cele pe care le-am citat nu sunt; şi reciproc.

Acelasi cuvant din invatatura ortodoxa, pe care il respingi pentru ca logica ta nu il accepta: iconomie.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Bine, dar ţi-am dat vreo două trimiteri nu la mine, ci la învăţătura Bisericii.
P.S. Cu sigurantă stii mai multe decât mine, mai ales în sensul de informatie cu privire la cele ce tin de învătătura Bisericii, catehism etc. Dar directiile pe care ai mers tu cu cercetarea ta sunt altele decât cele pe care am mers eu. Probabil fiecare am căutat si asteptăm de la credintă altceva.

Singura problema e ca nu exista doua directii, doua cai. Una e buna si cealalta gresita. Eu intotdeauna am scris doar ce spune invatatura ortodoxa, nu scriu niciodata ceva ce nu sunt sigur, iar daca am nelamuriri citesc mai multe surse inainte sa scriu.

[catalin2]

În prealabil postat de suslik

Catalin,
Te rog mult, vreau un raspuns pe larg la ce ti-am scris.
Multumesc mult.

O sa iti raspund doar daca te intereseaza raspunsul.

[CristianR]

Într-adevăr, iată că și Wikisource (nu știu care este, totusi sursa) îti dă dreptate: „Aceste Taine n-ar avea valoare sacramentală în sine, dar recunoscute ÂŤprin iconomieÂť de Biserica Ortodoxă, ele se umplu de substanţă sacramentală. ”
Spune, adică, exact ceea ce eu pot accepta. De ce, n-am timp să dezvolt acum. Oricum, pe tine nu te-ar interesa, pentru că am mai făcut-o si altă dată.
Totusi, pe scurt, totul porneste de la modul în care întelegem felul în care Dumnezeu dă harul.

Încă ceva: Ceea ce mă salvează totusi, chiar dacă nu în ochii tăi, e faptul că, asa cum am mai spus, felul în care înteleg chestiunile dogmatice este, si el, reprezentat în Biserică, la diversi sfinti sau teologi.

[catalin2]

În prealabil postat de Lancelot

partea a doua a raspunsului tau nu este o certitudine, presupun ca ti-a fost frica sa raspunzi mai clar.
deci "infrangerea inimii" tine de fiecare om in parte, fie el crestin, ateu, mahomedan, budist, etc.
ceea ce spunea antim ivireanu acum 300 de ani stiau toti teologii crestini, stiu si cei de azi la fel de bine, stia si bartolomeu anania, exact acesta este motivul pentru care aduce in discutie ceva aproape antagonic crestinismului, islamul. am citit despre o soapta a lui dumitru staniloaie in urechea unui amic francez. cei doi calatoreau cu trenul, pe canapeaua din fata lor un tanar si o tanara stateau imbratisati, in fiecare privire pe care si-o aruncau se vedea iubirea, staniloaie ii spune francezului: "vezi, prietene, si acesti doi tineri se roaga, in felul lor!"

cati dintre noi vor fi mantuiti si vor reveni pe pamant alaturi de Hristos? o infima parte din omenire si stiti ceva? e posibil ca majoritatea sa nu fie crestini! pentru ca mersul la spovedanie nu inseamna nimic fara "infrangerea inimii", absolut nimic.

Infrangerea inimii e doar una din practicile crestine. Urmata de Spovedanie si Impartasanie, dupa cum vezi. In invatatura noastra harul mantuieste, har adus de Hristos si dat noua prin Sfintele Taine. Este nevoie de har, dreapta credinta si faptele credintei. Infangerea inimii e una din faptele credintei.

[suslik]

În prealabil postat de catalin2

O sa iti raspund doar daca te intereseaza raspunsul.

Da, ma intereseaza.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Într-adevăr, iată că și Wikisource (nu știu care este, totusi sursa) îti dă dreptate: „Aceste Taine n-ar avea valoare sacramentală în sine, dar recunoscute ÂŤprin iconomieÂť de Biserica Ortodoxă, ele se umplu de substanţă sacramentală. ”
Spune, adică, exact ceea ce eu pot accepta. De ce, n-am timp să dezvolt acum. Oricum, pe tine nu te-ar interesa, pentru că am mai făcut-o si altă dată.
Totusi, pe scurt, totul porneste de la modul în care întelegem felul în care Dumnezeu dă harul.

Încă ceva: Ceea ce mă salvează totusi, chiar dacă nu în ochii tăi, e faptul că, asa cum am mai spus, felul în care înteleg chestiunile dogmatice este, si el, reprezentat în Biserică, la diversi sfinti sau teologi.

Nu salveaza pe cineva faptul ca el crede in arianism pentru ca si Arie si preoti si chiar episcopi au crezut in el. Sau in apocatastaza pentru ca un sfant l-a afirmat, din nestiinta. Asa cum spuneam, una e nestiinta si una e stiinta si impotrivirea adevarului.
Cum ai citit in articol, aceasta e intelegerea si practica Bisericii inca din perioada apostolica. Niciun sfant nu a sustinut asta, a aparut in sec. XX in ortodoxie din protestantism. E o invatatura logica in protestatisnm, dar transpusa in ortodoxie devine fara logica si in contradictie cu toata invatatura ortodoxa.

[catalin2]

În prealabil postat de suslik

Da, ma intereseaza.

O sa incerc sa raspund maine, acum nu mai am timp deloc.

[CristianR]

Uite, vezi? Ăsta e cusurul tău. Eu ţi-am spus că îmi formez opiniile pe baze ortodoxe, chiar dacă altele decât ale tale, dar nu eretice.
Slavă Domnului că găsim în Ortodoxie teologi destui.

[simpllu]

Zâmbeşte! Şi nu uita la ce concluzie ai ajuns. :)