Feminismul-un rau necesar?

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Dar pentru unele femei cosmar inseamna sa fie batute, inselate sau jignite constant...fiecare considera ce inseamna pentru ea cosmarul...nu stabileste nimeni altcineva acest lucru pentru ea!

Cum adica vocatia femeii este sacrificiul???? Dar a barbatului...barbatul ce obligatie are, nu sa usureze sacrificul femeii???

Andrusca.. pe mine atat m-a preocupat.. ce sunt eu datoare sa fac?
Nici macar la modul general: ce trebuie sa faca femeile sa se mantuiasca.
Mi se pare nefolositor sa judec barbatii. Depinde mantuirea mea de ceea ce face barbatul de langa mine? Nu cred.

[maria-luisa]

În prealabil postat de anna21

Andrusca.. pe mine atat m-a preocupat.. ce sunt eu datoare sa fac?
Nici macar la modul general: ce trebuie sa faca femeile sa se mantuiasca.
Mi se pare nefolositor sa judec barbatii. Depinde mantuirea mea de ceea ce face barbatul de langa mine? Nu cred.

nu intelegi.. nimeni nu judeca barbatul, eu apreciez foarte mult barbatii pt ceea ce sunt, dar "barbatii aceia adevarati", crescuti la minte si spiritual si cu educatie. Nu toti se incadreaza aici. Noi vorbim despre anumite aspecte, care chiar nu are rost sa fie tolerate si acceptate, de dragul sacrificiului, caci daca la mijloc este si un copil, cel care poarta cel mai mult "crucea" e copilul care e martor si victima...

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Ma deranjeaza atitudinea ta atotstiutoare.
Stii ceva despre familia mea? Curge lapte si miere la mine in casa?

Tu nu esti maritata, nu ai copii.. ma uimeste usurinta cu care vorbesti.

Familia este o cruce, cu adevarat. Oricine spune altceva, minte.
De aceea te poti si mantui in cadrul familiei.

Cosmar?
Cosmar este sa ai copiii bolnavi au flamanzi.. Cosmar este sa nu poti face nimic pentru cei care-i iubesti..

Tu ai cunoscut vreodata o femeie puternica?
Sa-ti povestesc eu.. Cand eram in Rom. angajam "la negru" o femeie.. muncea cand putea. Avea trei copii, pe care nu avea cu cine sa-i lase. Ii lua cu ea la lucru. Unul era sugar. Cei mai mari il supravegheau pe cel mic cand ea muncea. Aducea gustare pt. ei clatite si gem.. clatitele erau facute fara ou si fara lapte. Saracie lucie.
Si acum lucrul cu totul extraordinar: nu am auzit-o niciodata sa se planga! Lua toate lucrurile firesc si facea tot ce avea de facut (era f harnica). Nu am mai cunoscut femeie ca ea, am toata admiratia pt ea si in ochii mei valoreaza mai mult decat o mie de feministe.

Vocatia femeilor este sacrificiul. Nu esti in stare sa faci asta.. nu te-ai ridicat la conditia de femeie.
Parerea mea.

Nu vreau sa intru in detalii personale, dar daca nu sunt casatorita si nu am copii nu inseamna ca nu am familie sau ceva experienta de viata in domeniul asta. Si pe mine ma deranjeaza aceeasi atitudine atotstiutoare pe care o ai. Dar ma deranjeaza, chiar ma revolta, si indiferenta (da! indiferenta!) fata de suferinta fizica si psihica pe care il provoaca abuzul multor femei si copiilor lor, raceala cu care spui ca menirea femeii este sa rabde si sa sufere (BTW, menirea femeii, ca a oricarui om, este mantuirea, care greu se obtine traind intr-o frica si tensiune continua, care usor, chiar foarte usor, poate duce in ura fata de cel de langa tine...dar da, cred ca n-ai sa fii de acord cu asta).

Si da, am cunoscut femei puternice.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Nu vreau sa intru in detalii personale, dar daca nu sunt casatorita si nu am copii nu inseamna ca nu am familie sau ceva experienta de viata in domeniul asta. Si pe mine ma deranjeaza aceeasi atitudine atotstiutoare pe care o ai. Dar ma deranjeaza, chiar ma revolta, si indiferenta (da! indiferenta!) fata de suferinta fizica si psihica pe care il provoaca abuzul multor femei si copiilor lor, raceala cu care spui ca menirea femeii este sa rabde si sa sufere (BTW, menirea femeii, ca a oricarui om, este mantuirea, care greu se obtine traind intr-o frica si tensiune continua, care usor, chiar foarte usor, poate duce in ura fata de cel de langa tine...dar da, cred ca n-ai sa fii de acord cu asta).

Si da, am cunoscut femei puternice.

Am spus ca este sacrificiul. Este diferit.
Parerea mea este ca nimeni nu este scutit de suferinta. Si nu este de dorit sa evitam suferinta.
Si oricat de ingamfata ti-as parea.. eu iti vorbesc din experienta personala, nu din carti si auzite. si in familia mea s-a discutat despre divort.. si daca mai sunt inca maritata este doar din cauza ca am avut bucuria sa cunosc crestini care mi-au spus "poarta-ti crucea" la momentul potrivit. Eu nu pot spune azi altceva decat acelasi lucru:
fiecare este dator sa-si poarte crucea, care o fi ea.
Sa spun altceva ar fi o tradare, o lepadare de Hristos.
Si dupa ce incercarea trece.. o sa vezi: crucea nu este grea. Ci noi suntem nevolnici! (ca nu traim nici pentru mancare, bautura, iubire romantica sau afirmarea sinelui!)
Nu promovez violenta in familie.. deloc!
Dar fiecare trebuie sa-si vada in primul rand propriile pacate! Romania este campioana la avorturi, de ex. Cunosc si eu o femeie care sufera in tacere.. poate ca suferinta i-a fost data spre binele ei: sa-si marturiseasca avorturile. Deocamdata sta departe de biserica si nu are liniste. Nu sunt eu in masura sa judec astfel de lucruri.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Aducea gustare pt. ei clatite si gem.. clatitele erau facute fara ou si fara lapte. Saracie lucie.
Si acum lucrul cu totul extraordinar: nu am auzit-o niciodata sa se planga! Lua toate lucrurile firesc si facea tot ce avea de facut (era f harnica). .

Pai si tu ditamai zbirul feminist care taia si spinzura in Romania( din ce povestesti ) nu ti s-a facut mila de ea?. Nu puteai tu sa-i faci niste clatite cu oua si CU lapte?

Ahhh, da, am uitat ca pe atunci tu erai atee convinsa, inca nu semnai condica la crestini..daaa, cum de-am putut sa uit.
Noi devenim milostivi numai cind devenim ortodocsi practicanti, da, da ,da , acum inteleg....

[anna21]

esti off topic..
ai ceva de spus pe subiect? sau esti la fel de oportun ca intotdeauna?
Ca m-am cam saturat sa comentezi despre mine... trebuie sa vad care sunt regulile de utilizare ale forumului..

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de maria-luisa

nu intelegi.. nimeni nu judeca barbatul, eu apreciez foarte mult barbatii pt ceea ce sunt, dar "barbatii aceia adevarati", crescuti la minte si spiritual si cu educatie. Nu toti se incadreaza aici. Noi vorbim despre anumite aspecte, care chiar nu are rost sa fie tolerate si acceptate, de dragul sacrificiului, caci daca la mijloc este si un copil, cel care poarta cel mai mult "crucea" e copilul care e martor si victima...

Mie mi se pare ca "barbatii aceia adevarati" sunt de fapt barbatii ideali, si sunt foarte rari. Ce facem cu restul? Nu mai traim impreuna, nu mai formam familii daca nu ne convine intru-totul profilul lor spiritual sau background-ul educational? Eu shtiu ca atunci cand te casatoresti, daca nu esti foarte idealist, faci o suma de compromisuri. Inevitabil le faci si mai tarziu.. de-a lungul vietii, pentru ca oamenii se schimba (si nu ma refer doar la barbati). Femeia si barbatul pot evolua diferit chiar in cadrul aceluiasi cuplu.

Dar cel de langa tine e aproapele de care ne-a vorbit Mantuitorul. Lasand deoparte ca e chiar mai mult de atat, pentru ca taina cununiei asta stabileste, unirea barbatului cu femeia: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amîndoi un trup (Facerea 2: 24). Daca "nu corespunde" il indepartam? Aruncam cu piatra?

Facea cineva o comparatie reusita .. daca ai un brat bolnav il amputezi sau incerci sa-l vindeci? Daca vezi familia ca pe un tot, si pe partener ca pe aproapele biblic, nu cred ca poti indeparta membrul dureros sau incomod. Ne mantuim prin cei de langa noi.
Oricum, indiferent ce alegi e vorba de suferinta. Ea nu poate fi evitata. Mai ales cand e vorba de copii. Sa cresti cu un tata violent, alcoolic sau afemeiat e destul de greu insa sa cresti fara tata, poate fi mai bine? N-ai auzit vorbindu-se de traumele copiilor ce provin din familii uniparentale? E clar vorba de un dezechilibru acolo, unul emotional in primul rand.

Cat despre ce trebuie sa infrunte o femeie singura care vrea sa creasca un copil sau mai multi nici nu merita sa vorbim. Barbatul, cum e el, are rolul sau. Asa a lasat Dumnezeu si a lasat bine. Pentru ca nimeni nu e de aruncat sau e total inutil. Si daca nu-l poti lua de exemplu atunci el va sluji mereu de contra-exemplu (glumesc desigur).

[andreicozia]

În prealabil postat de Irina-Magdalena

daca ai un brat bolnav il amputezi sau incerci sa-l vindeci?.

Da, Irina, de acord cu tine, insa ce te faci daca infectia CU PUROI s-a intins in asa hal pe tot bratul incit daca NU amputezi risti sa pierzi TOTUL!, chiar si viata ta.

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de andreicozia

Da, Irina, de acord cu tine, insa ce te faci daca infectia CU PUROI s-a intins in asa hal pe tot bratul incit daca NU amputezi risti sa pierzi TOTUL!, chiar si viata ta.

Eu vorbeam despre majoritatea cazurilor, si anume cele in care se poate face cate ceva pentru convientuire. Divortul este o alternativa recenta pentru viata de familie.. Eu zic mai bine sa ne intrebam cum traiau oamenii INAINTE de aceasta "solutie" miraculoasa care ASTAZI pare sa ofere raspuns bun tuturor problemelor noastre in loc s-o "imbratisam" imediat ce apar obstacolele.. adevaratele obstacole intr-un cuplu.

[maria-luisa]

În prealabil postat de anna21

Am spus ca este sacrificiul. Este diferit.
Parerea mea este ca nimeni nu este scutit de suferinta. Si nu este de dorit sa evitam suferinta.
Si oricat de ingamfata ti-as parea.. eu iti vorbesc din experienta personala, nu din carti si auzite. si in familia mea s-a discutat despre divort.. si daca mai sunt inca maritata este doar din cauza ca am avut bucuria sa cunosc crestini care mi-au spus "poarta-ti crucea" la momentul potrivit. Eu nu pot spune azi altceva decat acelasi lucru:
fiecare este dator sa-si poarte crucea, care o fi ea.
Sa spun altceva ar fi o tradare, o lepadare de Hristos.
Si dupa ce incercarea trece.. o sa vezi: crucea nu este grea. Ci noi suntem nevolnici! (ca nu traim nici pentru mancare, bautura, iubire romantica sau afirmarea sinelui!)
Nu promovez violenta in familie.. deloc!
Dar fiecare trebuie sa-si vada in primul rand propriile pacate! Romania este campioana la avorturi, de ex. Cunosc si eu o femeie care sufera in tacere.. poate ca suferinta i-a fost data spre binele ei: sa-si marturiseasca avorturile. Deocamdata sta departe de biserica si nu are liniste. Nu sunt eu in masura sa judec astfel de lucruri.

Toate suferintele si experientele ( bune sau rele) din viata unui om vin dintr-o cauza. Inteleg ce spui si-ti dau dreptate, dintr-un punct de vedere. Poate ca experimentam o anumita suferinta pentru ca si noi am facut candva un rau si am facut pe cineva sa sufere. Exista o vorba: ce semeni, aia aduni. Dar toate iau sfarsit in momentul in care intelegi unde e buba si o repari, fara a mai face rau nici tie, nici celui cu care esti in contact si nici persoanelor implicate la mijloc.
O metoda buna de a schimba ceva este sa renunti la anumite sabloane de gandire care s-au dovedit ca fac rau.