Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Au un suflet rudimentar dar care nu este nemuritor.

Animalul a fost facut sa vorbeasca dar asta nu inseamna ca are facultati omenesti.

De obiei animalele sunt folosite ca referinta compotamentala vizavi de oameni, dar multi pierd din vedere un lucru: nu au liber arbitru nici discernamat, ceea ce fac fac din instincte si o parte au ramas bune, chiar dupa Cadere.

Stii tu, episodul ala in care tu nu crezi :)

"budhistii" tai fac echipa cu ateii evolutionisti, ei zic ca omul n-a fost creat de Dumnezeu ci a evoluat din piatra seaca :)

Si venind vorba de asta, ti-am mai pus niste intrebari vizavi de natura omului din perspectiva "teologiei" tale dar binenteles, le-ai ocolit.

Anatomia actiunii animalelor este similara cu cea a oamenilor,
partial instinctuala - automatisme, reflexe la niveluri bazale ale mintii si
partial decizionala - apeleaza la rationamente bazate pe un anumit tip de conceptualitate (un vocabular rudimentar - functie de specie) care implica memorizare, operatii de evaluare si capacitate de predictie.

Sunt numeroase studii realizate in acest sens care demonstreaza ca animalele rationeaza (dispun de un limbaj, opereaza cu acesta si anticipeaza evenimente) - adica au capacitate decizionala care evolueaza functie de parametrii mediului. Au un liber arbitru. Insa sistemul lor nervos nu are capacitatea de a intelege concepte cu un nivel mai inalt de abstractizare - cum ar fi cele ce tin de "morala" - bine, rau, Dumnezeu, vesnic, infinit...

Aceasta nu inseamna automat ca nu au suflet.

Aceasta nu inseamna ca unele nu simt cand fac rau si cand fac bine - chiar daca la nivelul unui bebelus care invata sa se raporteze fata de persoana mamei.

Sufletul reprezinta capacitatea de a cunoaste si a simti.

Daca cineva crede ca omul are un suflet care supravietuieste mortii fizice atunci acesta nu are niciun argument plauzibil care sa sustina ca animalul nu ar avea unul - avand in vedere ca si unul si celalalt cunoaste si simte.

Un ateu este mai logic din acest punct de vedere,
nici omul nu are suflet, pentru ca nu poate percepe un suflet in afara corpului si nici animalul nu are suflet din acelasi motiv.


Daca animalul nu are suflet ce conteaza daca magarita lui Balaam ar fi fost sau nu omorata de Dumnezeu? De ce sa fie crutat un animal? Modul cum magarita raspunde lui Balaam este uimitor - un rationament cu nivel inalt de abstractizare.

Mintea animalului poate fi intr-o clipita inaltata la nivele profunde de conceptualizare asa cum si omul beneficiaza de acestea exclusiv prin pronie divina.

Sa nu uitam ca nimic nu ne apartine intrinsec, nici macar capacitatea de a rosti un singur cuvant.

------

Sa intelegem din formularea ta ca in crestinism exista doua tipuri de suflet?

Unele muritoare si altele nemuritoare?

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

in crestinism exista doua tipuri de suflet?

Unele muritoare si altele nemuritoare?

Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune apele de vietati, fiinţe cu viata în ele şi pasari sa zboare pe pamant, pe întinsul tariei cerului!" Şi a fost asa.

Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant, si tot pamantul".

Animalele nu au chipul si asemanarea cu Dumnezeu.Sa iubesti animalele e semnul unui suflet sensibil ,dar sa le pui pe aceeasi treapta cu omul,e semnul unui suflet naiv.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

Animalele nu au chipul si asemanarea cu Dumnezeu.

Sa iubesti animalele e semnul unui suflet sensibil ,dar sa le pui pe aceeasi treapta cu omul,e semnul unui suflet naiv.

Negatia de mai sus este o inferenta bazata pe succesiunea evenimentelor genezei si omisiunea exprimarii explicite a unei asemanari cu Dumnezeu in cazul animalelor.

Aceasta nu inseamna ca asemanarea lipseste cu desavarsire.

Explicitarea biblica (conversatia decizionala inter-Persoane Treimice) poate foarte bine insemna ca asemanarea este mult mai evidenta in cazul omului - pentru animale fiind semnificativ estompata.

Insa, pentru o analiza atenta se impune clarificarea termenilor.

Ce inseamna, de fapt, CHIP si ce inseamna ASEMANARE?

Ar fi fost valida afirmatia "dupa CHIP dar nu dupa ASEMANAREA NOASTRA"? (pentru a sesiza daca avem sau nu o redundanta in exprimare)

Naivitatea presupune lipsa intelegerii unor cauzalitati - este o vulnerabilitate - incapacitatea de a lua deciziile necesare pentru a evita producerea unor efecte negative.

Daca omul crede ca animalul are un suflet si il trateaza ca atare, cu dragoste si respect, unde este vulnerabilitatea?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

...
Si venind vorba de asta, ti-am mai pus niste intrebari vizavi de natura omului din perspectiva "teologiei" tale dar binenteles, le-ai ocolit.

Cred ca toate postarile mele au abordat direct si indirect aceasta tematica.

Pentru a intelege punctul meu de vedere (reprezinta pur si simplu o validare a celui budist - nu o nascocire proprie) este esentiala intelegerea termenului de "vacuitate" asa cum este explicat in expozitia Caii de Mijloc a lui Nagarjuna (in care este respinsa atat extrema nihilista cat si cea existentialista).

Intelegerea acestui principiu esential (vacuitatea fenomenelor) deschide portile unei exprimari spirituale foarte variate, o multitudine de aplicatii spirituale fiecare cu beneficiile ei particulare.

Este ca formula relativitatii lui Einstein cu consecinte multiple si aplicatii extrem de diverse.

Un adevar esential se regaseste in toata diversitatea existentiala, in fiecare cuanta de realitate.

Nu este usor de sesizat intelesul vacuitatii. Necesita studiu, reflectie, verificare practica in viata de zi cu zi. Insa fiecare mic efort in acest sens reprezinta un pas urias catre Adevar.

[florin.oltean75]

Mahayana - Despre Bodhisattva

Una din cele mai uzitate practici in budismul tibetan este Tonglen (Taking - Giving).

Taking - adica luarea suferintelor si pacatelor tuturor fiintelor asupra practicantului (usurarea tuturor sufletelor)

Giving - rugaciunea de daruire a unor fericiri sublime (sfinte, ceresti) tuturor fiintelor, fara exceptie.


Este o practica dificila, practic inabordabila, fara intelegerea vacuitatii fenomenelor.

[florin.oltean75]

Mahayana - Despre Bodhisattva

Cineva punea urmatoarea intrebare: Ce este mai valoroasa, o gramada de diamante sau o gramada de oase?

Raspunsul: Depinde de cine le priveste - un om sau un catel.

Din punct de vedere al unui Bodhisattva cel mai valoros lucru este vederea propriilor pacate.

Identificarea pacatelor sunt asemuite cu nectare nepretuite pentru ca ofera posibilitea eradicarii acestora.

Insa fata de un hinaianist, un Bodhisattva are o perceptie speciala asupra acestora.

Pacatele pe care le vede la ceilalti le considera ca fiind, de fapt, pacatele lui proprii. Ceilalti sunt intelesi ca oglinzi care reflecta ceea ce se afla deja in interiorul lui.

[florin.oltean75]

Mahayana - Despre Bodhisattva

Cum se raporteaza un Bodhisattva la ceilalti oameni, fata de toata faptura?

Sunt patru moduri:
-iertarea tuturora
-perceperea bunatatii tuturor fapturilor
-constientizarea responsabilitatii pe care o are fata de toate fapturile
-asumarea acestei responsabilitati si actiunea efectiva.

Iertarea tuturora
Ne aflam in greseala si neputinta cu totii pentru ca, de fapt, suntem in necunostinta de Dumnezeu. Fundamental "nu stim ce facem". Aceasta necunostinta ne afecteaza pe toti, nu conteaza de ce rasa suntem, religie, filosofie sau ce optiuni ideologice avem. Necunostinta de Dumnezeu hraneste instinctiv compulsiunea apucarii, ne face instabili in virtute, repede schimbatori. Cine face fapte bune astazi maine poate cadea in mare greseala, iar cine este acum pacatos, peste trei ore se poate cai din toata inima. Asa ca nu este intelept sa impartim oamenii in drepti si pacatosi.

Iertam greselile tuturora pentru ca omul este de fapt bolnav, sufera de necunostinta Adevarului. Omul cand se lacomeste la aceasta lume, foamea lui de fapt este o foame Dumnezeu, dar inca nu realizeaza aceasta.

Iertam si pe cunoscut si pe necunoscut, iertam mai ales pe cei care ne-au ranit intr-un anumit fel. Este o iertare universala, in care privim cu un ochi egal, nu cu preferinte.

Perceperea bunatatii tuturor fapturilor
Toate fapturile in adancul lor sunt bune, niciuna nu este rea – pentru ca toate rasar din Adancul Bunatatii. Tot ceea ce experimentam bun in aceasta lume, toata fericirea noastra - vine de fapt prin bunatatea celorlalti. De cele mai multe ori suntem inclinati sa credem ca ni se cuvine de drept, dar daca analizam cu atentie vom constata ca si cea mai mica bucurie isi are drept cauza in bunatatea celorlalti. Chiar si trupul pe care-l avem se datoreaza bunatatii mamei de a ne purta in pantece si de a ne naste. Existenta tuturor trupurilor atarna de bunatatea tuturor mamelor.
Nu exista fericire, cat de mica, pe care o experimentam si care sa nu depinda intr-un anumit fel de bunatatea celorlalte fiinte.

Constientizarea responsabilitatii pe care o are fata de toate fapturile
Toata existenta este un singur Trup. Cu totii existam intr-o stransa interdependenta. Daca o parte sufera, atunci tot Trupul sufera. Toate fapturile suntem o mare familie. Este bine sa intelegem ca am ajuns sa intelegem menirea noastra spirituala prin sacrificiul multor fapturi - mama noastra care ne-a nascut iar multi altii care se sacrifica si rabda pentru noi in felurite moduri. De exemplu, numai hrana care sta zilnic in fata noastra este rodul muncii atator oameni. Am putea obiecta si rationa ca beneficiem automat de rodul muncii altora - insa aceasta viziune este lipsita de vederea ca nimic bun in aceasta lume nu se poate face fara scanteia de bunatate din inima fapturii. Fara bunatatea si sacrificiul celorlalti nu am putea manca niciun colt de paine mucegaita. Suntem ca cineva in care s-a investit foarte mult pentru a salva o comunitate dintr-o mare primejdie. Intr-un fel, avem un mandat in acest sens de la toata Familia. De actiunile noastre atarna salvarea multora.
Un Bodhisattva simte aceasta responsabilitate cu fiecare fibra a fiintei sale.


Actiunea efectiva
Un Bodhisattva actioneaza pe toate palierele:
-extern (prin exprimare in lumea exterioara)
-intern (prin actiuni mentale)
-secret (prin purificarea energiilor interne)
avand la baza motivatia bodhicittei. In general, angajeaza simultan cele sase paramita (generozitatea, disciplina morala, rabdarea, efortul, concentrarea si intelepciunea) in orice tip de actiune avand credinta ferma ca orice actiune individuala are repercursiuni la nivel global. Apeland la intelepciunea vacuitatii uneste cu usurinta singularitatea cu pluralitatea, transcende miscarea si nemiscarea, inceputul si sfarsitul fiecarei instante existentiale.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Din punct de vedere al unui Bodhisattva cel mai valoros lucru este vederea propriilor pacate.

Serios? Ia fa o teologie a pacatului in "budismul" tau.

Pacatele pe care le vede la ceilalti le considera ca fiind, de fapt, pacatele lui proprii. Ceilalti sunt intelesi ca oglinzi care reflecta ceea ce se afla deja in interiorul lui.

Sa inteleg ca daca un "budist" din asta vede pe cineva curving, de fapt si de drept vede pe el insusi curvind, o realitate obiectiva nu exista aici, e asa..mai "apofatica"?

Apoi, daca tot veni vorba, spune-mi si mie, sexul inainte de casatorie de exemplu, ar fi un pacat?
Daca da, de ce?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Taking - adica luarea suferintelor si pacatelor tuturor fiintelor asupra practicantului (usurarea tuturor sufletelor)

Serios, cum faci asta? Invarti niste idei in cap si spui "gata, am facut-o si pe asta?".

Giving - rugaciunea de daruire a unor fericiri sublime (sfinte, ceresti) tuturor fiintelor, fara exceptie.

Si de unde stii ca functioneaza?
Poate e autosugestie.

Este o practica dificila, practic inabordabila, fara intelegerea vacuitatii fenomenelor.

Ba este foarte simpla. Iti imaginezi ca o faci, si atunci pentru tine cel putin, este realitate.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cred ca toate postarile mele au abordat direct si indirect aceasta tematica.

Pentru a intelege punctul meu de vedere (reprezinta pur si simplu o validare a celui budist - nu o nascocire proprie) este esentiala intelegerea termenului de "vacuitate" asa cum este explicat in expozitia Caii de Mijloc a lui Nagarjuna (in care este respinsa atat extrema nihilista cat si cea existentialista).

Intelegerea acestui principiu esential (vacuitatea fenomenelor) deschide portile unei exprimari spirituale foarte variate, o multitudine de aplicatii spirituale fiecare cu beneficiile ei particulare.

Este ca formula relativitatii lui Einstein cu consecinte multiple si aplicatii extrem de diverse.

Un adevar esential se regaseste in toata diversitatea existentiala, in fiecare cuanta de realitate.

Nu este usor de sesizat intelesul vacuitatii. Necesita studiu, reflectie, verificare practica in viata de zi cu zi. Insa fiecare mic efort in acest sens reprezinta un pas urias catre Adevar.

Si uite asa ai spus o gramada de prostii dar un raspuns direct l-ai ocolit total.