|
#1
|
||||
|
||||
Cugetul si vorba omului
De multe ori fara sa constientizam, cuvantul ne tradeaza, arata ceea ce nu se vede cu ochiul si se tainuieste cat mai adanc in noi. O carte tare draga mie, pe care o gasesc actuala si folositoare pentru om: Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah.
Cand se clatina ciurul, raman gunoaiele; tot asa si pleava omului in vorbele lui. Vasele olarului le lamureste cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. Cum a fost lucrat pomul, arata rodul lui; asa si cuvantul arata gandul cel din inima omului. Sa nu lauzi pe nimeni inainte de a vorbi cu el, caci cuvantul este piatra de incercare a omului. Citind aceste cuvinte pline de intelepciune, am inteles de ce cuvintele Sfintilor au putere. |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
|
#3
|
||||
|
||||
un topic binevenit - să luăm aminte !
Citat:
Frumos și bine ales citatul din Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul). Cât despre cuvintele sfinților... Da, bine ar fi să luam aminte la ele cu înțelepciune (e trist că unii o fac în batjocură). |
#4
|
|||
|
|||
Cuvintele noastre arata duhul care ne stapaneste, Duhul Domnului sau "duhurile rautatii".
Drept este ca invatam cu adevarat a vorbi, nu dupa primii 2-3 ani din viata, nu dupa ce stapanim un vocabular bogat si regulile gramaticale, ci numai dupa ce avem experienta ascultarii lui Dumnezeu si mai apoi a vorbirii cu El. Asa graiesc Sfintii, nepatimas, ca unii ce sunt impreuna-graitori cu Dumnezeu. Cuvantul lor este ziditor, hraneste. La fel de important este si modul in care ascultam. Putem sa tacem, dar sa ne asemanam fariseilor care, la tot pasul, "incercau sa-L prinda pe Hristos in cuvant". Sa nu fim vicleni, porniti spre a gasi cu orice pret, in cuvintele semenilor, capete de acuzare. |
#5
|
||||
|
||||
Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata
"Din ganduri izvorasc toate, si bine si rau. La fel se implinesc si gandurile noastre. Si astazi vedem, cum tot ceea ce este creat aici pe pamant si in cosmos, este gandul lui Dumnezeu infaptuit in timp si in spatiu. Si noi suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu. Mare dar a primit neamul omenesc, iar noi nu intelegem aceasta. In noi este energie dumnezeiasca, viata dumnezeiasca si noi nu intelegem asta. Si nu intelegem ca prin gandurile noastre ii influentam pe ceilalti. Poate fi un bine mare sau un rau mare: totul depinde de gandurile si de dorintele noastre.
Prin gandurile noastre virtuoase, pasnice, linistite si desavarsit bune, ne influentam si pe noi insine, si raspandim aceasta pace pretutindeni in jur, si in familii, si in societate, si oriunde. Acestea lucreaza nu numai pe pamant, ci si in univers. Asadar, aici suntem lucratori pe tarina Domnului, si infaptuim armonia cereasca, armonia dumnezeiasca, iar acolo pacea si linistea domnesc pretutindeni. Daca ne preocupa ganduri negative, acela ne este un mare rau. Cand in noi este salasluit raul, el se raspandeste si in jur, in familie, in mediul in care ne aflam. Iata, putem fi un bine mare sau un rau mare. Si cat e de bine sa fii om bun, pentru binele tau, omule!" Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata; Staretul Tadei |
#6
|
||||
|
||||
Un topic care ne ajuta sa vedem altfel si Taina Marturisirii. De regula noi marturisim doar faptele savarsite. Cred ca este potrivit sa luam aminte si la gandurile care ne stapanesc si sa le marturisim, ca nu cumva rautatea sa ramana ascunsa in noi si sa devina pentru multa vreme izvor de fapte rele.
|
#7
|
|||
|
|||
Lupta cu gandurile este o lupta dura. Gandurile pot fi de trei feluri: 1)ganduri proprii, firesti, 2)ganduri inspirate de Dumnezeu si 3)ganduri semanate de diavol. Acestea din urma pot deveni seminte ale patimilor, daca nu luptam cu ele.
De aceea, cu prilejul Spovedaniei, gandurile trebuie marturisite. Despre unele ganduri inspirate de necuratul chiar credem ca sunt ale noastre. Sa le punem in situatia de a se rusina de duhovnic si, daca perseveram, atunci vor disparea. ,,A mai zis: nu știe Satana ce patimă învinge sufletul. El seamănă, dar nu știe dacă seceră. Gândurile curviei, ale ponegririi și la fel celelalte patimi. Și când vede sufletul înclinându-se spre o patimă, pe aceea o și hrănește.''(Patericul egiptean) ,,A spus avva Theona: din pricina depărtării cugetului de la privirea lui Dumnezeu, suntem înrobiți de patimile cele trupești.'' ,,A spus avva Macarie: dacă ți se face disprețul ca lauda și sărăcia ca averea, și lipsa ca belșugul, nu vei muri. Că e cu neputință ca cel care crede bine și care lucrează cu evlavie să cadă în necurăția patimilor și în rătăcirea demonilor.'' ,,L-a întrebat avva Anub pe avva Pimen despre gândurile necurate pe care le naște sufletul omului, și despre poftele cele deșarte, iar avva Pimen îi spuse: se va slăvi oare securea fără de cel care taie cu ea? (Isaia 10, 15) Nici tu să nu faci loc, și vor conteni.'' ( Patericul Egiptean) Last edited by antoniap; 15.06.2012 at 16:21:10. |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Cu vremea, incepe sa apara o atentie aparte la atmosfera sufleteasca din jurul faptei pacatoase. Omul incepe sa sesizeze ca un gand si un moment emotional aparte preced fapta, uneori o si urmeaza si o justifica, o indreptateste (sau dimpotriva). Dezvoltam un anumit muschi analitic sau o vedere aparte a camerei intime, a laboratorului deciziilor noastre. Acolo cred ca e o statie importanta a germinarii pacatului si de aceea cred ca e bine si e musai sa fie spovedite gandurile. Chiar si simtirile, dispozitiile premergatoare gandurilor! Intrucat asa se descopera treptat inima, miezul germinativ al pacatului, focarul de infectie. Ramane de gasit duhovnicul dispus sa intre in asa travaliu personal. Practica arata ca in general merge treaba bine cu listuta de pacate si pacatele. Asa si traim, crestinei si crestinele... Dar cred ca nu ne impiedica nimeni, de voim, sa ne spovedim mai complex, ca sa zic asa, mai in adinc. In definitiv, cine ne poate impiedica sa fim, de fapt, sinceri pana la capat? P.S. Si totusi, din ratiuni care tin de intelepciunea Bisericii, anumite limite se impun si aici. Duhovnicii stiu cel mai bine cum sa facem marturisirea. Cat de adinc se face spovedanie cred ca e, in cele din urma, treaba de intimitate intru Hristos cu duhovnicul. Aici am expus cel mult o opinie generala, o preferinta subiectiva, poate prea subiectiva... Ma iertati! Last edited by ioan cezar; 16.06.2012 at 13:58:21. |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
Totusi faptele sunt cele care imi spun, atat mie, cat si celorlalti, ca nu am pus inceput bun pocaintei. Atunci cand gandul si inima nu sunt daruite continuu lui Hristos, ele ni se fac calauzitoare spre pacat. |
#10
|
||||
|
||||
In mintea omului sunt prezente multe ganduri. Ies in fata, adica ajung sa fie fapte cele carora le oferim prioritate. Daca am avea gandul la Dumnezeu precum durerea de dinti dupa cum spunea un parinte, nu am mai avea dezacord intre fapte si cuvinte.
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre ce biserica/manastire e vorba? | mirela.t | Despre Biserica Ortodoxa in general | 667 | 09.05.2014 20:34:01 |
Onestitatea in vorba si in gand | NECTARIE | Generalitati | 0 | 07.01.2011 13:24:56 |
De vorba cu Parintele Gh. Calciu | Pannihis | Mari Duhovnici si predicile lor | 3 | 03.12.2008 18:47:18 |
Vorba sună, fapta tună | Laurentiu | Generalitati | 5 | 14.01.2008 00:20:41 |
Urgent...nu e vorba de bani | pacatoasa | Umanitare | 3 | 29.11.2007 01:17:12 |
|