Inselatoriile dnei E.G. White-Minciuna Alba

[Iustin32]

Doamna E.G. White, profet, lider şi fondator principal al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, a pretins că e inspirată de Dumnezeu, la fel ca profeţii Bibliei. Definindu-şi poziţia, ea afirmă: "In vremurile de demult Dumnezeu vorbea oamenilor prin gura prorocilor şi apostolilor. In zilele noastre, El le vorbeşte prin mărturiile Duhului Său" ("Mărturii pentru Biserică," Vol. IV., p. 148; Vol. V., p. 661; Nr. 88, p. 189) cu alte cuvinte, prin scrierile sale.
A pretins că fiecare rand pe care l-a scris, fie in articole, scrisori, mărturii sau cărţi, i-a fost dictat de Duhul Sfant şi trebuie să fie prin urmare infailibil. Oamenii ei acceptă şi apără cu putere aceste pretenţii. Scrierile ei sunt citite in bisericile lor, invăţate in şcolile lor şi predicate de pastorii lor la fel ca Sfanta Scriptură. Biserica lor stă sau se prăbuşeşte odată cu ceea ce-a pretins ea. Ei recunosc liber acest lucru. E delegată de oamenii ei ca Mahomed de mahomedani, Joseph Smith de mormoni, Ann Lee de Quakeri şi doamna Eddy de adepţii Ştiinţei Creştine.
Prin urmare, aceste pretenţii reprezintă obiectul unei investigaţii indreptăţite, faţă de care adepţii ei, care i-au criticat fără rezerve pe alţii care au pretins a fi inspiraţi divin, nu pot aduce obiecţii pertinente. Ei au publicat mai multe cărţi despre viaţa şi lucrarea ei, in care s-au adunat şi-au construit un sistem intreg ce pledează in favoarea ei. Citind aceste cărţi nu ţi-ai da niciodată seama că Ellen White ar fi făcut vreodată o greşeală, ar fi plagiat, inşelat, sau ar fi scris lucruri ce se presupuneau a fi inspirate dar care au trebuit să fie ascunse. Atunci cand redă viaţa oamenilor inspiraţi, Dumnezeu nu le ascunde eşecurile şi nu inchide ochii la greşelile şi defectele lor.
Prin urmare, publicul are dreptul să cunoască şi cealaltă faţă a vieţii doamnei White.
Poate că scriitorul acestor randuri e cel mai nimerit să ofere informaţii referitoare la acea etapă din viaţa ei, deoarece a făcut parte din adepţii ei aproape chiar de la inceputul organizaţiei lor, acum aproape şaizeci de ani, cand erau in număr de numai cinci mii. Autorul acestei cărţi are toate scrierile doamnei White din acea perioadă. Unele din cele mai distrugătoare dintre acestea au fost ascunse. Nici publicul, nici proprii lor oameni, cu excepţia catorva oficialităţi, nu cunosc aceste "revelaţii" timpurii. Relaţia apropiată a acestui autor cu doamna White i-a dat ocazia de-a o cunoaşte şi observa aşa cum n-ar fi putut s-o facă cineva care n-ar fi avut o astfel de relaţie cu ea.
De ce-am crezut odată in inspiraţia doamnei White?
Am acceptat odată pretenţia doamnei White de a fi inspirată din acelaşi motiv pentru care o accepta şi majoritatea adepţilor ei. Mai intai am acceptat Sabatul, apoi alte puncte din statutul de credinţă, pană ce-am ajuns să cred tot.
Odată ce eram printre ei şi de-al lor, am descoperit că toţi susţineau cu putere că doamna White e inspirată de Dumnezeu. Am presupus că ei ştiau mai bine şi i-am crezut pe cuvant şi asta fac toţi cei ce se convertesc, oricat ar incerca ei să nege.
Curand, mi-am dat seama că revelaţiile ei erau atat de legate de intreaga istorie şi credinţă a bisericii ei, incat nu mai eram in stare să le separ, la fel cum n-ar fi fost in stare un mormon să nu creadă in Joseph Smith, sau un adept al Ştiinţei Creştine in doamna Eddy. Credeam in celelalte doctrine cu atata convingere că inghiţeam ce-mi spuneau despre viziuni şi toate celelalte lucruri, şi asta fac toţi ceilalţi.
Cand am inceput să am indoieli in privinţa viziunilor, mi-am dat seama că presiunea era atat de puternică că-mi era teamă să le exprim sau chiar să mi le admit mie insumi. Toată lumea imi spunea că aceste indoieli vin de la Satan şi că mă vor face să resping adevărul şi mă vor distruge. Aşa că n-am indrăznit să le păstrez sau să cercetez problema; şi la fel se intamplă cu toţi ceilalţi.
Am văzut că toţi aceia care-şi exprimau indoielile referitoare la viziuni erau imediat numiţi "rebeli," erau "in intuneric", "conduşi de Satan," "necredincioşi," etc.
Neavand o altă credinţă intr-o altă doctrină sau in alţi oameni, nu ştiam ce să fac sau unde să mă duc. Aşa că am incercat să cred in viziuni şi să trec mai departe aşa cum fac mii de oameni, cand de fapt ei nu incetează să se indoiască nici o clipă. Acest lucru ii face să practice inşelătoria şi să pretindă in public că ei cred lucruri pe care nu le cred in inima lor, sau in cel mai bun caz asupra cărora au indoieli. Vezi cazul lui Uriah Smith din capitolul care vorbeşte despre punctul său de vedere.
Cam in urmă cu patruzeci de ani, in perioada de inceput a lucrării mele, cand credeam cu multă convingere in doctrinele bisericii adventiste, am scris un articol puternic in apărarea doamnei. In toţi anii care au urmat, nici unul din apărătorii ei n-a mai scris ceva atat de convingător. O dovadă e faptul că l-au copiat in apărarea ei, omiţandu-mi numele. De asemenea, citează acest articol in scrierile lor impotriva mea, spunand că acesta contrazice ceea ce afirm acum. Nu-i acuz, ci răspunsul meu este: "Inţeleptul se răzgandeşte adesea, dar nebunul niciodată."
Atunci cand am scris in apărarea doamnei White, in urmă cu patruzeci de ani, nu văzusem nici o copie a primelor ei viziuni incluse in "Un cuvant către mica turmă," 1847, şi in Adevărul prezent, 1849 şi 1850; nici pamfletele liderului Bates de la aceeaşi dată. Fuseseră ascunse atat de bine că nici măcar nu ştiam de existenţa lor. Acestea conţin cea mai distrugătoare dovadă impotriva inspiraţiei ei. Acestea au ajuns in mainile mele mult mai tarziu. Cu trecerea anilor, se strangeau şi alte dovezi, pană cand a trebuit să-mi schimb părerea.
In primii ani de activitate in parlament, domnul Gladstone, marele politician al Angliei, ţinea discursuri lungi in care apăra partidul de care aparţinea. Mai tarziu, şi-a schimbat punctul de vedere şi s-a alăturat opoziţiei. Atunci, un membru al fostului său partid s-a ridicat şi a citit unul din discursurile domnului Gladstone ce condamna cu vehemenţă vederile pe care acesta le pleda acum cu putere. La sfarşit, toate privirile erau aţintite asupra lui Gladstone. Ce putea spune? S-a ridicat incet şi-a spus: "Asta s-a intamplat demult şi au avut loc multe lucruri de atunci." Atat. Camera l-a aclamat din toată inima. Ii răspunsese eficient adversarului său. La fel răspund şi eu adventiştilor: "Asta s-a intamplat demult şi au avut loc multe lucruri de atunci."
Faptele prezentate in această carte oferă unele din motivele pentru care am renunţat la credinţa in pretenţiile doamnei White de a fi inspirată. Faptele sunt indisputabile, prin urmare, concluziile bazate pe ele trebuie să fie, chiar prin natura lor inevitabile.
Pentru a duce la indeplinire această sarcină, autorul, cunoscand slăbiciunile firii umane, a folosit un limbaj bland şi a arătat atata indulgenţă cat i-au permis faptele in acest caz. Dar, cunoscand greşelile şi inşelătoriile care au fost legate de doamna White şi de lucrarea ei, autorul a simţit că e datoria lui faţă de creştini să spună lucrurilor pe nume.
Autorul.
Poziţia mea in prezent
De cand am ieşit din mişcarea adventistă, in urmă cu vreo treizeci de ani, au continuat să spună că mi-a părut rău c-am plecat, c-am incercat să revin, mi-am renegat cartea şi-am mărturisit că sunt pierdut acum. Nimic din toate acestea nu e adevărat. Mă aştept să spună că m-am pocăit pe pat de moarte. Fac toate astea pentru a impiedica impactul cărţilor mele. Reafirm acum tot ce-am scris in cărţile şi tratatele mele impotriva acelei doctrine.
Mai mulţi pastori adventişti mi-au dat un ajutor preţios la scrierea acestor pagini. Odată, au crezut in inspiraţia divină a doamnei White, dar dovezile clare i-au forţat să renunţe la credinţa in visele ei.
D.M. Canright,

[Iustin32]

Adventiştii de ziua a şaptea o consideră pe doamna White profet şi cred că scrierile ei sunt inspirate. Aduc multe argumente din Biblie pentru a dovedi că trebuie să existe daruri in biserică, la fel cum fac mormonii, Quakerii şi alţii pentru bisericile lor. Fac asta pentru a-şi susţine pretenţia că au darul profeţiei, despre care ei spun că l-a avut doamna White.
Biblia spune: "Feriţi-vă de proorocii mincinoşi" (Mat. 7:15). "Se vor ridica Hristoşi şi prooroci mincinoşi" (Mat. 24:24). "Să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile....căci in lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi" (1 Ioan 4:1).
In fiecare generaţie au existat oameni care au pretins că sunt profeţi. Toţi şi-au găsit adepţi, mai mult sau mai puţin. Tot ce trebuiau să facă era să creadă cu tărie in ei inşişi, să pretindă lucruri extravagante şi aveau imediat adepţi. Mahomed, care s-a ridicat in secolul al VI-lea d.Ch, cu cele două sute de milioane de adepţi in ziua de azi, e un exemplu elocvent. Hai să ne uităm la unii din cei mai influenţi din vremurile noastre.

Swedenborg
Emanuel Swedenborg s-a născut in Stockholm, Suedia, in 1688, şi a murit in 1772. Era apropiat de rege şi familia regală. Avea cel mai curat caracter şi era foarte religios. Caracterul său moral n-are nici o pată.
La cincizeci şi cinci de ani, conform Enciclopediei lui Schaff-Herzog, de unde am extras aceasta scurtă biografie, a inceput să aibă viziuni ale raiului, iadului, ingerilor şi lumii spirituale. Spunea: "Am fost chemat intr-un loc sfant de către insuşi Domnul, care mi-a făcut harul să mi se arate mie, servitorul Său, in anul 1743, cand mi-a deschis ochii in lumea spirituală şi m-a făcut să pot vorbi cu ingerii şi spiritele."
Exact la fel a pretins şi doamna White. A continuat această lucrare timp de treizeci ce ani, timp in care a scris cam treizeci de volume inspirate. A făcut nişte preziceri remarcabile, despre care adepţii lui pretind că s-au implinit intocmai.
El a fondat o nouă biserică bazată pe revelaţiile sale. Acolo se invăţa Biblia cu sfinţenie, şi se bucurau de o trăire sfantă. Biserica a crescut constant, pană şi-a dezvoltat societăţi in toate colţurile lumii. Pe langă multe cărţi, publică şi cateva periodice. Adepţii săi cred in el,tot aşa cum cred şi cei ai doamnei White, şi sunt foarte zeloşi in răspandirea credinţei lor.
Ann Lee şi Quakerii
Quakerii sunt atat de bine cunoscuţi in America că nu-i nevoie să spunem prea multe despre ei. Ann Lee, conducătoarea lor, s-a născut in Anglia, in 1736; a murit in 1784. Ca şi doamna White, "n-a primit nici o educaţie." S-a alăturat unei societăţii ai cărei membri practicau exerciţii religioase remarcabile şi in curand a inceput "să aibă viziuni şi să facă revelaţii," pe care, la fel ca doamna White, le-a numit "mărturii." "De atunci inainte, a pretins că e indrumată de revelaţii şi viziuni" (Enciclopedia Schaff-Herzog, articol "Ann Lee"). A fost acceptată ca lider şi ca "a doua apariţie a lui Hristos." Ca şi doamna White, cerea "un tip ciudat de imbrăcăminte," şi era "impotriva războiului şi a consumului de carne de porc" (Ciclopedia lui Johnson, articolul "Quakeri"). Adepţii ei nu au legături cu alte biserici şi sunt recunoscuţi pentru puritatea şi dedicarea lor. Ca o dovadă a inspiraţiei doamnei White, adventişti citează tonul religios şi inaltele standarde morale ale scrierilor sale. Ei spun că revelaţiile ei sunt ori de la Dumnezeu ori de la Satan. Dacă ar fi de la Satan, ele n-ar invăţa o asemenea sfinţenie şi puritate. Aceeaşi gandire dovedeşte şi că doamna Lee a fost o proorociţă adevărată, căci, din acest punct de vedere, o intrece pe doamna White, intr-atat incat "Shaker" a devenit sinonim cu cinstea.
Doamna Joanna Southcott
Această femeie importantă s-a născut in Anglia in 1750, intr-o familie săracă, şi era complet needucată. A muncit ca servitoare in casă pană la aproape patruzeci de ani. S-a alăturat bisericii metodiste in 1790. In 1792 s-a proclamat proorociţă şi "a publicat numeroase [cam vreo şaizeci] pamflete ce prezentau revelaţiile sale" (Ciclopedia lui Johnson, articolul "Southcott"). Avea aceleaşi transe ca doamna White şi vorbea despre venirea grabnică a lui Hristos. (Vezi Enciclopedia Americana, articolul "Southcott.") A făcut comerţ profitabil prin vanzarea cărţilor sale, la fel ca şi doamna White. Oricat ar părea de ciudat, mulţi lideri şi pastori din Anglia au crezut in ea şi mii de oameni au devenit adepţii ei, pană ce, in doar caţiva ani, numărul lor se ridica la o sută de mii. Credinţa adepţilor ei, spune enciclopedia Americana, "devenise entuziasm."
Credea despre ea că este "mireasa Mielului şi, la şaizeci şi patru de ani, a declarat că e insărcinată cu adevăratul Mesia, al doilea Şilo, pe care urma să-L nască pe 19 octombrie 1814. . . Joanna a murit crezand in propria-i inşelătorie pe 27 decembrie 1814; dar adepţii ei, al căror număr era atunci o sută de mii, au continuat să ţină Sabatul evreiesc pană in 1831" (Enciclopedia Schaff-Herzog). " O examinare post-mortem a arătat că suferea de infamaţii generale" (Ciclopedia lui Johnson). "Moartea a pus capăt atat speranţelor cat şi temerilor ei. Nu aşa s-a intamplat şi cu adepţii ei care, deşi au fost zăpăciţi o vreme din cauza morţii ei, despre care de-abia le venea să creadă că era reală, au aşteptat increzători invierea ei grabnică. Au trăit şi-au murit cu această convingere şi secta ei mai există incă." (Enciclopedia Americana, articolul "Southcott").
Doamna White a pretins că darul ei era "mărturia lui Iisus" menţionată in Apocalipsa 12:17, in timp ce doamna Southcott pretindea că e femeia despre care se vorbeşte in versetele 1 şi 2 ale aceluiaşi capitol. Doamna Southcott a scris "O carte a minunilor," in timp ce doamna White a scris o carte intitulată "Tragedia veacurilor." Adepţii doamnei White pretind că această carte a fost cea mai minunată din acea vreme. Au vandut-o in cantităţi uriaşe, iar doamna White a primit drepturi de autor. Un biograf recent al doamnei Southcott spune despre cărţile ei: "I se părea că afacerea este foarte profitabilă ....şi a inceput să strangă bani din vanzarea profeţiilor sale." Exact la fel a făcut şi doamna White. Doamna Southcott a pretins că e chemată să-i pecetluiască pe cei o sută patruzeci şi patru de mii din Apoc. 7:1-4. Doamna White a pretins că a primit un mesaj să-i pecetluiască pe aceiaşi o sută patruzeci şi patru cu Sabatul. Se pare că s-a luat foarte mult după doamna Southcott in diferite moduri.
Următoarea informaţie din Enciclopedia lui Chambers (articolul "Southcott") se aplică şi doamnei White şi adepţilor ei: "Istoria Joannei Southcott n-are prea multe lucruri uimitoare in ea insăşi dar influenţa pe care ea a exercitat-o asupra altora ar putea fi numită uimitoare iar infatuarea adepţilor ei e greu de inţeles, mai ales dacă ne gandim că unii din ei erau oameni inteligenţi şi educaţi. Probabil, secretul influenţei sale era că biata făptură credea ea insăşi in propriile-i rătăciri. Există foarte puţini oameni pe lume care pot fi atat de uşor robiţi de persoane cu orice fel de convingeri, oricat ar fi de groteşti. Pe patul de moarte Joanna a spus: "Dacă m-am inşelat, aceasta a făcut-o un spirit, bun sau rău." Biata Joanna n-a bănuit niciodată că spiritul care-i juca astfel de rătăciri nu era altul decat al ei."
La fel a fost şi cu doamna White. E uimitor că, avand toate dovezile eşecurilor sale, oameni inteligenţi sunt incă conduşi de ea. Dar cazurile Joannei, al lui Ann Lee şi al altora ne ajută să-l rezolvăm pe acesta. Toţi aceştia au crezut sincer in inspiraţiile lor şi aceasta i-a convins şi pe ceilalţi.
Observaţi aici teribila tenacitate a fanatismului odată pornit. Cand a murit Joanna ne-am fi gandit că toate persoanele cu mintea intreagă au renunţat, dar au explicat cumva moartea ei şi şi-au continuat. La fel au făcut şi adepţii doamnei White. Indiferent de gafele şi eşecurile sale, ei le-au aranjat şi au mers mai departe.

[Iustin32]

Joseph Smith şi mormonii
Acest profet, impreună cu viziunile şi revelaţiile sale, este atat de cunoscut incat n-o să spunem decat cateva lucruri despre el. Smith s-a născut in 1805 şi a murit in 1844, anul in care doamna White incepea să aibă revelaţiile. A ieşit la iveală intr-o mare trezire religioasă, la fel ca şi doamna White in mişcarea adventistă din 1843-4. La fel ca doamna White, era needucat, sărac lipit şi necunoscut. In 1823 a inceput să aibă "viziuni" şi "revelaţii", să vadă şi să vorbească cu ingeri. A doua venire a lui Hristos era aproape, după cum spunea el, de unde şi numele de "Sfinţi ai zilelor din urmă." Misiunea lui era să introducă "noua dispensaţie." Adepţii lui sunt "sfinţii" şi toate celelalte biserici sunt "păgane" sau neamuri. La fel, adepţii doamnei White sunt sfinţii; toate celelalte biserici reprezintă "Babilonul" şi sunt apostate.
Referitor la "daruri" in biserică, mormonii ii intrec cu mult pe adventişti. Pe langă faptul că au un profet, au apostoli care fac multe miracole, după cum afirmă ei cu tărie, au darul limbilor şi pot arăta, după cum pretind ei, că multe preziceri s-au implinit intocmai. Mai au şi o Biblie nouă, o revelaţie nouă şi au inceput o sectă nouă şi nu vor să aibă nimic de-a face cu alţii, ci vor să facă prozeliţi din toată lumea.
Mormonii au inceput in 1831, cu numai cincisprezece ani inaintea adventiştilor de ziua a şaptea; dar acum au un număr de aproape cinci sute de mii, de patru ori mai mare decat al adventiştilor. Numărul lor creşte mult mai repede decat al adventiştilor, care afirmă cu mandrie că inmulţirea lor e o dovadă a faptului că Dumnezeu este cu ei.
Adventiştii de ziua a şaptea pretind că ei trebuie să fie biserica adevărată pentru că au un profet şi sunt persecutaţi; dar şi mormonii au un profet şi au fost persecutaţi de o mie de ori mai mult. Smith şi alţii au fost omoraţi; mulţi au fost biciuiţi, tăvăliţi in smoală şi pene, improşcaţi cu ouă stricate, omoraţi cu pietre, alungaţi de mulţime in afara oraşului şi scoşi in afara legii. Aşa că ei trebuie să fie adevărata biserică! In comparaţie cu ei, adventiştii de ziua a şaptea au suferit puţin. Habar nu au ce inseamnă persecuţia, deşi tot timpul au fost gata să ia o poziţiei de martiri.
Doamna Eddy şi Ştiinţa Creştină
Nu e scopul nostru ca in aceste cateva randuri să discutăm despre caracterul Doamnei Eddy sau al Ştiinţei Creştine, ci dar să arătăm cat de uşor este ca oamenii să fie conduşi de presupuşi profeţi inspiraţi de Dumnezeu, indiferent de ce predică aceştia.
Doamna Eddy s-a născut pe 16 iulie 1821, in New Hampshire şi a murit pe 3 decembrie 1910, langă Boston, in varstă de aproape nouă zeci de ani. Doamna White s-a născut in 1827 şi a murit in 1915, la varsta de aproape optzeci şi opt de ani. Practic, amandouă au trăit aproape in aceeaşi perioadă. Totuşi, sistemele lor religioase sunt exact opuse. In revelaţiile doamnei White, diavolul e un bărbat corpolent in carne şi oase; sfinţii răscumpăraţi au aripi şi zboară ca păsările, locuiesc in case de argint, intr-o lume in care copacii de aur cu ramuri de argint sunt plini de fructe. Totul e foarte literal şi foarte material. In distrugerea finală, Dumnezeu ii torturează pe cei răi pană la limită. Vorbind despre distrugerea celor răi, ea spune: "Am văzut că. . . unii se consumau de multe zile şi cat timp mai rămanea ceva neconsumat din ei, rămanea şi sentimentul suferinţei" ("Scrieri timpurii," p. 154, ed. 1882).
In opinia doamnei Eddy nu există materie; totul e minte, spirit, principiu. Nu există un Dumnezeu personal, diavol, ingeri, păcat, rău, boală iad, pedeapsă veşnică, suflete pierdute, inviere, a doua venire, zi a judecăţii, Iisus e doar un om, unele părţi din Biblie sunt doar mituri şi duc in eroare, iar Dumnezeu nu răspunde niciodată la rugăciuni.
Totuşi, aceste două proorociţe, cu teorii atat de opuse, găsesc adepţi. Ucenicii fiecăreia din ele cred in propriul profet cu devotament egal şi cred că scrierile fiecăreia sunt inspirate şi infailibile. Aceste scrieri sunt Bibliile lor, care spun ce inseamnă Dumnezeul Bibliei.
Ca şi clasă, adepţii Ştiinţei Creştine au o inaltă poziţie morală şi socială. Din acest punct de vedere, ii intrec pe adventişti. Dacă invăţătura purităţii vieţii a dovedit că doamna White e un profet inspirat de Dumnezeu, atunci acelaşi lucru e valabil şi in cazul doamnei Eddy.
Adevărul este că nici una din aceste lidere n-a fost inspirată nici de Dumnezeu, nici de Satan, ci de propriile lor reverii religioase moştenite, modelate de influenţele dominante ce-au apărut in viaţa lor. Nu e nevoie să credem că doamna Eddy nu era cinstită. Era pur şi simplu o exaltată religioasă, cuprinsă de propria ei amăgire, la fel ca şi doamna White. Adventişti aduc succesul lor ca argument al faptului că doamna White era un profet adevărat. Dar adepţii doamnei Eddy au un număr de zece ori mai mare, deşi şi-au inceput lucrarea cu vreo douăzeci de ani mai tarziu.
"Pastorul" Russell
Vorbind despre domnul Russell la puţină vreme după moartea sa, ziarul New York Watchman-Examiner din 9 noiembrie 1916 spune:
"Cand a murit Charles T. Russell, autointitulat 'Pastor' Russell, a trecut in lumea cealaltă un om remarcabil. Ar trebui să-l situăm fără ezitare pe acelaşi loc cu Alexander Dowie şi Joseph Smith, fondatorul mormonismului. Cu un spirit pătrunzător, elocvent şi maestru al dialecticii, a făcut pe şarlatanul cu atata succes incat a adunat o mulţime de adepţi, in multe cazuri inşelandu-i chiar şi pe aleşii Domnului. A construit in jurul lui o mare organizaţie formată din femei şi bărbaţi care se supun conducerii sale la fel cum ascultă mormonii ordinele profetului lor. Şi-a umplut cuferele cu rauri de aur şi a fost folosit intr-o propagandă publicitară mondială. N-avea nici o pregătire şi n-a fost ordinat niciodată pentru lucrare şi totuşi s-a adresat unor mulţimi nenumărate prin intermediul vocii şi-al stiloului său, atrăgand oameni din toate denominaţiile la părerile sale eretice. Acest succes a venit in ciuda faptului că propria lui viaţă era o insulta adusă creştinismului. Se pare că incă e adevărat că oamenilor le palce să fie păcăliţi iar 'Pastorul' Russell a inşelat mulţimi intregi.
"Se anunţă că moartea sa nu va afecta in nici un fel propagarea părerilor sale şi promovarea 'Zorilor Mileniului.' Intr-adevăr, e foarte probabil ca fanatismul care i-a posedat pe mulţi din adepţii săi se va manifesta intr-o nouă propagandă. Deja, mii de femei străbat străzile marilor noastre oraşe şi distribuie literatura lui Russell. Oamenii sunt flămanzi după informaţii despre necunoscut şi despre viitorul misterios. Domnul Russell a profitat de această dorinţă adanca din inima omului, şi , cu un dogmatism inegalabil a oferit cele mai minuţioase şi mai exacte informaţii referitoare la viitorul nedescoperit incă. "
Domnul Russell a stabilit anumite date la care lumea urma să ia sfarşit, ultima fiind in 1914. A spus că in luna octombrie a acelui an se va implini vremea neamurilor. Adepţii săi susţin că e cel mai mare om care a trăit de la apostoli incoace şi că secta lui e singura biserică adevărată. Toate celelalte reprezintă Babilonul. Domnul Russel a trăit in aceeaşi perioadă cu doamna White şi doamna Eddy. Adepţii fiecăruia din ei acceptă că liderul lor e singurul oracol infailibil al lui Dumnezeu. Pot oare toţi să aibă dreptate?

[valentin.viliga]

iar cu asta...

În prealabil postat de Iustin32

Doamna E.G. White, profet, lider şi fondator principal al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, a pretins că e inspirată de Dumnezeu, la fel ca profeţii Bibliei. Definindu-şi poziţia, ea afirmă: "In vremurile de demult Dumnezeu vorbea oamenilor prin gura prorocilor şi apostolilor. In zilele noastre, El le vorbeşte prin mărturiile Duhului Său" ("Mărturii pentru Biserică," Vol. IV., p. 148; Vol. V., p. 661; Nr. 88, p. 189) cu alte cuvinte, prin scrierile sale.

Se pare ca DM Canright a devenit autorul dvs. preferat. Tot ce va doresc este sa nu ajungeti ca el.

Iata ce spune Ellene White, referitor la rolul ei:

"Lasati-o pe soara White la o parte... Nu citati tot timpul cuvintele mele, cata vreme nu puteti asculta ceea ce spune Biblia. Cand veti lua Biblia si va veti hrani cu ea si veti transpune invatatura ei in caracter, atunci veti putea face ceea ce stiti ca este bine, cum sa primiti unele sfaturi de la Dumnezeu. Iata cuvantul inaltat astazi inaintea voastra... Nu repetati mereu ce a spus sora White... ci spuneti: "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel si apoi faceti intocmai ce face Domnul si ce spune El." (Manuscris 41, 1 aprilie 1901,pag. 170)

"Nu o citati pe sora White. Eu nu doresc acest lucru pana cand voi nu va dati seama unde va aflati. Citati Biblia, discutati despre Biblie, este plina de substanta, aplicati-o in viata si atunci o veti cunoaste mai mult decat acum." (Manuscript Testiomonies of EGW, pag. 176)

În prealabil postat de Iustin32

[font=&quot]
Scrierile ei sunt citite in bisericile lor, invăţate in şcolile lor şi predicate de pastorii lor la fel ca Sfanta Scriptură. Biserica lor stă sau se prăbuşeşte odată cu ceea ce-a pretins ea. Ei recunosc liber acest lucru. E delegată de oamenii ei ca Mahomed de mahomedani, Joseph Smith de mormoni, Ann Lee de Quakeri şi doamna Eddy de adepţii Ştiinţei Creştine.

Sunt multi adventisti care nu cunosc sau nu iau in considerare scrierile Ellenei White. Si nun este nici o problema. Ca sa va convingeti intrati pe forumul adventist (nu stiu daca am voie sa postez link-ul) sa vedeti dezbateri pro si contra Ellen White chiar intre adventisti.

Doar am inceput sa spicuiesc din articolele postate de dvs. si m-am saturat de minciuni. Ce vreti sa fac? Sa iau aproape fiecare rand (sunt cam dese minciunile) si sa-l combat?

Ellen White este considerata ca fiind al treilea dintre cei mai tradusi scriitori din istorie si cel mai tradus scriitor american. Prin incercarea dvs. de a o defaima poate ajutati, in mod involuntar, sa devina cel mai citit scriitor din istorie.

[Iustin32]

În prealabil postat de mititelu

Se pare ca DM Canright a devenit autorul dvs. preferat. Tot ce va doresc este sa nu ajungeti ca el.

Iata ce spune Ellene White, referitor la rolul ei:

"Lasati-o pe soara White la o parte... Nu citati tot timpul cuvintele mele, cata vreme nu puteti asculta ceea ce spune Biblia. Cand veti lua Biblia si va veti hrani cu ea si veti transpune invatatura ei in caracter, atunci veti putea face ceea ce stiti ca este bine, cum sa primiti unele sfaturi de la Dumnezeu. Iata cuvantul inaltat astazi inaintea voastra... Nu repetati mereu ce a spus sora White... ci spuneti: "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel si apoi faceti intocmai ce face Domnul si ce spune El." (Manuscris 41, 1 aprilie 1901,pag. 170)

"Nu o citati pe sora White. Eu nu doresc acest lucru pana cand voi nu va dati seama unde va aflati. Citati Biblia, discutati despre Biblie, este plina de substanta, aplicati-o in viata si atunci o veti cunoaste mai mult decat acum." (Manuscript Testiomonies of EGW, pag. 176)




Sunt multi adventisti care nu cunosc sau nu iau in considerare scrierile Ellenei White. Si nun este nici o problema. Ca sa va convingeti intrati pe forumul adventist (nu stiu daca am voie sa postez link-ul) sa vedeti dezbateri pro si contra Ellen White chiar intre adventisti.

Doar am inceput sa spicuiesc din articolele postate de dvs. si m-am saturat de minciuni. Ce vreti sa fac? Sa iau aproape fiecare rand (sunt cam dese minciunile) si sa-l combat?

Ellen White este considerata ca fiind al treilea dintre cei mai tradusi scriitori din istorie si cel mai tradus scriitor american. Prin incercarea dvs. de a o defaima poate ajutati, in mod involuntar, sa devina cel mai citit scriitor din istorie.

Daca ai fi sincer, ai fi inteles cat de important este aflarea ADEVARULUI care nu e decat unul, mai ales adevarul de credinta, ai fi citit toate aceste fapte despre cea fara de care adventismul poate nu ar fi existat. Nu mai cauta sa minimalizezi influienta ei asupra intemeierii adventismului si invataturilor lui caci devii penibil si chiar suspect. Daca ai citi cele doua carti de la aceste doua adrese:http://www.ellenwhite.org/rom/egw17.htm
si http://www.ellenwhite.org/rom/egw16.htm, ai intelege cu cata minciuna si inselatorie au lucrat sotii White la intemeierea sectei adventiste, dar si cat de naivi au fost cei care au luat gandurile si visele EG White drept viziuni de la Dumnezeu care apareau suspect de repede mai ales pentru a confirma o teza sau o initiativa a celor mai capabili dintre membri.
Iar despre citirea si interpretarea Bibliei totul depinde de credinta in invataturile primite caci un adventist invatat sa creada ca sambata e ziua de odihna, chiar daca el zice ca singur a ajuns la aceasta concluzie citind Biblia, nu va ajunge niciodata sa creada ca un penticostal.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Iustin32

Iar despre citirea si interpretarea Bibliei totul depinde de credinta in invataturile primite caci un adventist invatat sa creada ca sambata e ziua de odihna, chiar daca el zice ca singur a ajuns la aceasta concluzie citind Biblia, nu va ajunge niciodata sa creada ca un penticostal.

Sunt multe cazurile in care persoane din alte religii au ajuns sa descopere ca sambata este ziua de odihna citind doar Biblia si e normal ca acestia au ajuns adventisti nemaifiind acceptati in sanul bisericii din care proveneau. Si sunt cazuri notorii in care chiar preoti ortodocsi au ajuns la aceasta credinta, acestia au fost influentati tot de scrierile Ellenei White? Hai sa fim seriosi...

[Iustin32]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Sunt multe cazurile in care persoane din alte religii au ajuns sa descopere ca sambata este ziua de odihna citind doar Biblia si e normal ca acestia au ajuns adventisti nemaifiind acceptati in sanul bisericii din care proveneau. Si sunt cazuri notorii in care chiar preoti ortodocsi au ajuns la aceasta credinta, acestia au fost influentati tot de scrierile Ellenei White? Hai sa fim seriosi...

Toti ereticii din toate timpurile si toate locurile au un numitor comun: mandria de a nu se supune ierarhiei Bisericii, cartind in necunostinta de cauza impotriva invataturilor ei si aducand ca argumente slabiciunile unora din clerici care nu aveau chemare; in acest fel facand o grava confuzie intre Biserica al carei cap Este Hristos si care e infailibila si clerici care ca oameni pot gresi.
E normal si evident ca orice om in care colcaie mandria, care se apuca sa citeasca de capul lui Biblia, fara sa ceara sfatul unui preot instruit anume in invatatura Bisericii si a Bibliei (caci au fost si unii mai nestiutori), va ajunge sa scoata tot felul de invataturi eretice, mai ales ca pe unii ca acestia ii inspira si arhiconii, adica diavolii teologi care cunosc Biblia pe deasupra.
,,Drepte i se par nebunului caile in ochii lui, iar cel intelept asculta de sfat,, spune Intelepcinea lui Iisus Sirah. EG White de sfatul cui a ascultat? Al sotului ei afacerist si al altora interesati de notorietate, deci de niste oameni plini de slabiciuni si patimi ca si ea.
Toata problema la voi pleaca de la ,,sola scriptura,, care Scriptura nu a cazut din cer, ci a aparut in sanul Bisericii care ea e ,,stalp si temelia adevarului,, (1 Tim 3,15), nu Biblia care poate fi talcuita in mii de feluri din care cauza si sunt mii de secte. Nu Biblia a facut Biserica, ci Biserica a facut Biblia si tot ea are si instrumentele pentru a o interpreta. Esti in stare sa pricepi asta?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de mititelu

Ellen White este considerata ca fiind al treilea dintre cei mai tradusi scriitori din istorie si cel mai tradus scriitor american. Prin incercarea dvs. de a o defaima poate ajutati, in mod involuntar, sa devina cel mai citit scriitor din istorie.

Astea sunt porcării care vi le toarnă vouă la adunare. La fel cum Martorii lui Iehova se laudă că publicaţiile lor de propagandă (Turnul de Veghere şi Treziţi-va) sunt traduse în peste 90 de limbi ale globului.
Iar advetiştii nu vor putea să combată vreodată cu argumente viabile faptul că secta lor a fost fondată pe o mare minciună .

[enkidu]

Draga tricesimusquintus , citind Biblia se poate constata ca Domnul Dumnezeu NU a lasat exact sambata ca zi de odihna.
Dumnezeu a lasat ca sa se lucreze 6 zile si una din ele sa se faca odihna, insa NU a pronuntat nici in Decalog si nici in alta parte sa fie fix sambata.
De fapt, singurul care a zis ceva de sambata a fost bietul Moise si asta abia......haaat, in Cartea Iesirii, pe la capitolul 16.

Asa ca....mai scutiti-ne voi adventistii cu fixatia sambetei. Mai incetatiu cu fariseismul, domnilor. Oare atata ati inteles voi din moartea Domnului ?