Chipuri de mame crestine

[Ekaterina]

Daruirea si dragostea mamei sunt de neinlocuit, ele sunt decisive pentru viitorul copilului, dar mai mult decat acestea, mama descopera in sufletul copilului credinta si i-L face cunoscut pe Dumnezeu. De la Sfinti invatam sa ne pretuim mamele si sa le aratam recunostinta, iar de la mamele Sfintilor invatam cum sa ne crestem si sa ne educam copiii.

Un exemplu pentru mamele crestine este Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin. Iata ce spune acesta despre mama sa: Ea mi-a dat viata in trupul sau, ca sa ajung la lumina timpului, si mi-a dat viata in inima sa, ca sa ma nasc pentru lumina vesnica.

Sfanta Monica s-a nascut intr-o familie crestina. S-a casatorit cu un functionar pagan, cunoscut ca fiind manios si cam imoral. Despre Sfanta Monica stim ca avea o fire blanda si rabdatoare, aceste calitati ajutand-o sa fie indragita atat de sot -acesta s-a convertit pe patul de moarte- cat si de socrii. A avut trei copii pentru care s-a rugat intreaga viata. Nu avea odihna fiind ingrijorata pentru fiul ei Augustin ce traia in desfranare si era atras de secta maniheiana. Timp de noua ani Sfanta Monica s-a rugat neincetat cu lacrimi pentru fiul sau, de aceea i s-a spus de catre un episcop caruia ii ceruse ajutorul: Du-te pe drumul tau ca nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi sa ramana pierdut.

Sfantul Ambrozie a ramas impresionat de viata si nevointele Sfantei Monica, felicitandu-l pe Augustin ca are o asa mama. Sfanta Monica a murit la varsta de 56 de ani. Moastele sale se gasesc la Roma.

[glykys]

Mama sfantului Andrei Saguna, Anastasia Saguna, despre care am mai scris pe topicul "Sa ne cunoastem sfintii romani":

"Ieri am gasit o brosura despre mama Sf. Andrei Saguna, "Anastasia Saguna - povestea unei mame credincioase - din care am aflat mult mai multe lucruri despre el, dincolo de aspectele sociale si culturale pe care le-am auzit, mai mult sau mai putin, la orele de istorie. Cartea e putin romantata, dar vorbeste despre lupta, incercari, jertfa si marturisire.


Sa fac un rezumat: Anastasiu Saguna (pe numele de mirean) a fost al treilea copil si ultimul din familia unor vechi negustori aromani, provenind din familii evlavioase, Anastasia si Naum. Numai ca nasterea sa, in 1806, in Miscolt (Ungaria), a fost prilej de bucurie doar pentru mama sa evlavioasa, nu si pentru tatal care trebuia sa mai hraneasca inca o gura. Situatia financiara a familiei devine extrem de precara, asa ca tatal, om slab, se lasa invoit de arhiepiscopul romano-catolic sa treaca la catolicism impreuna cu cei trei copii ai sai minori, pentru a obtine unele avantaje materiale. In carte sunt descrise cu lux de amanunte demersurile pe care le-a facut mama Anastasia, ajutata de tatal ei, Mihail, pentru a-si creste copiii in dreapta credinta, toate memoriile, luptele cu autoritatile, fuga cu ei la Pesta... Impresionanta pilda de verticalitate si de marturisire publica a credintei ortodoxe in fata tuturor organelor competente, de la Sfatul Tarii pana la imparat! In cele din urma, nu are castig de cauza oficial, copiii fiind educati in religia catolica, dar influenta sa materna a fost decisiva: pe rand, la implinirea varstei de 18 ani, dupa petitii si lupte repetate cu autoritatile, cei trei copii se dezic oficial de catolicism si imbratiseaza din nou credinta ortodoxa, marturisind-o in fata forurilor publice."


In aceasta galerie de personaje, o alta figura care m-a impresionat a fost mama parintelui Cleopa, care a dat nastere la 10 copii si care nu doar ca a plans vazandu-si nu stiu cati fii luand drumul manastirii, dar a trait sa vada si cum noua copii din cei zece i-au murit, rand pe rand, pana in varsta de 30 de ani. S-a calugarit si ea, devenind maica Agafia:

"Ana Ilie, mama Părintelui Cleopa, s-a născut la 10 octombrie 1876 din părinti agricultori si buni crestini. În anul 1902 se căsătoreste cu Alexandru, cu care naste zece copii. Dintre acestia, cinci copii - patru băieti si o fată - au intrat în viata monahală.

Ana era o femeie simplă, mică de statură, fără carte, dar cu o memorie deosebită. Ea adeseori plângea, căci avea darul lacrimilor. Durerea ei cea mai mare era aceea că aproape toti copiii i-au murit de tineri. Singurul care a supravietuit până la adânci bătrâneti a fost Părintele Cleopa. Trei băieti si o fiică au răposat la mănăstire si ceilalti în satul natal. Cu toate acestea, a fost întărită de Dumnezeu cu darul Său, ca să-si poată duce crucea care i-a fost rânduită de Sus.

Rămânând văduvă în anul 1943, a fost adusă de Părintele Cleopa la mănăstire si apoi tunsă în monahism la Agapia Veche în anul 1947, sub numele de Agafia. După mai bine de douăzeci de ani, în toamna anului 1968, la 15 septembrie, Schimonahia Agafia Ilie se strămută la cele vesnice în vârstă de 92 de ani."


TUNDEREA ÎN MONAHISM A MAMEI PARINTELUI CLEOPA

Nemaiavând pe nimeni acasă, bătrâna mamă Ana Ilie plângea zilnic pentru cei nouă copii mutati de timpuriu la Domnul. Singura ei alinare în sat era biserica si cimitirul. În fiecare sărbătoare era nelipsită de la biserică, iar după slujbă îsi plângea copiii în cimitir.

Ultimul ei sprijin era acum Părintele Cleopa, sta-retul Sihăstriei, care fusese ales de Dumnezeu să slujească Biserica lui Hristos.

Copiii îi muriseră toti de tineri, în afară de Părintele Cleopa, iar sotul ei, Alexandru, se mutase si el la cele vesnice, în anul 1943.

Despre acest moment părintele povestea: ''Când a murit tata, mama îmi trimitea telegramă după telegramă, chemându-mă la înmormântare.

Mai târziu, când ne-am întâlnit, mama m-a întrebat:

- De ce n-ai venit la înmormântarea tatei?

- Eu am venit la mănăstire si nu mai am tată, nici mamă! am răspuns.

- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? întrebă bătrâna printre lacrimi.

- Vino la mănăstire si atunci esti mama mea!''

Într-o toamnă târzie de noiembrie, din anul 1946, Părintele Cleopa si-a adus mama din satul natal, Sulita, la Schitul Sihăstria, pentru a fi închinoviată în obstea Mănăstirii Agapia Veche.

Aici se ruga în biserică ziua si noaptea si se bucura mult pentru fratii tineri veniti să slujească lui Hristos, socotindu-i ca pe proprii ei copii.

În toamna anului 1947, la 21 septembrie, mama Părintelui Cleopa a fost tunsă în monahism pe seama Mănăstirii Agapia Veche, schimbându-i-se numele din Ana în Agafia. Apoi a fost închinoviată în obstea acestei mănăstiri, în primăvara anului 1948, si încredintată unei maici duhovnicesti, numită Olimpiada. Aici s-a nevoit în chip monahicesc peste 20 de ani, rugându-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, împărtindu-si bucuriile si necazurile cu cele trei ucenice ale ei, monahiile Mihaela, Iustina si Iulia.

În fiecare zi Maica Agafia căra lemne la bucătărie, desi era bătrână. Ucenica ei îi zicea: ''Maică Agafie, de ce cari lemne cu spinarea la bucătărie?'' Iar ea răspundea: ''Dar eu să mănânc mâncarea degeaba?''

Când venea câte un sărac la Agapia Veche si maica nu avea bani, lua de la ucenicele ei câte ceva si le spunea: ''Am luat de la voi oleacă, că eu nu am!'' Iar ele îi răspundeau: ''Bine, Maică Agafie, că ai luat''. Ea însă dădea totul la săraci!

Maica Agafia si când era în lume dădea multă milostenie la săraci. Uneori povestea că o ocăra sotul ei si îi zicea: ''Măi femeie, eu degeaba aduc cu căruta, că tu dai totul cu traista!''

Din timp în timp, Maica Agafia trecea muntele si venea la Sihăstria să vorbească cu Părintele Cleopa si să plângă la mormintele fiilor ei din cimitir: rasoforul Vasile si monahul Gherasim. Apoi se întorcea la Agapia Veche, mângâiată de cuvintele părintilor din Sihăstria. "

Din "Viata parintelui Cleopa", online.

[sophia]

"Mai târziu, când ne-am întâlnit, mama m-a întrebat:

- De ce n-ai venit la înmormântarea tatei?

- Eu am venit la mănăstire si nu mai am tată, nici mamă! am răspuns.

- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? întrebă bătrâna printre lacrimi.

- Vino la mănăstire si atunci esti mama mea!''


Sunt socata! Asa trebuie sa faca monahii? Si voi apreciati acest lucru?
Cred ca omul asta nu avea mila si nu a iubit pe nimeni.
Eu stiu ca Iisus spunea sa respectam pe tatal si pe mama noastra.
Saracii parintii lui. Si o mama sa-si piarda toti copiii, este o mare suferinta.

In rest nu comentez. Asa o fi fost in vremurile acelea. Mama nu a putut fi ajutata altfel decat in manastire.

Imi place acest fir si sunt convinsa ca au existat mame deosebite.

Iarasi ma uimeste ca Andrei Saguna a fost canonizat. Cumva nu reusesc sa pun "sfant" in fata numelui sau. Poate pentru ca este totusi apropiat zilelor noastre.
M-ar fi tentat sa fi citit ceva despre el si mama lui.

Mai imi vin in minte niste exemple dar nu am citate la indemana: daca nu ma insel Emilia era mama unui sfant.
Sf. Ioan Gura de Aur scria frumos despre mama lui.
Apoi mame de calugari si preoti - multe trebuie sa fi fost crestine bune. La fel surori de sfinti (ex. Macrina), sau sotii de preoti.

Ce au ele in comun: mame bune, crestine, si-au dat copiii lui Dumnezeu fara putinta de a-i mai avea langa ele, sau vedea.

Nu prea avem astfel de biografii...dar poate ma insel. Mi-ar fi placut sa le citesc.

Exista si multe mame si bunici crestine ale noastre, ale oamenilor obisnuiti.

[glykys]

Cu dedicatie speciala pentru Sophia - Viata Sfintei Macrina de Sf. Grigorie de Nyssa, in traducerea lui Cristi Badilita: http://archive.org/stream/Sfantul_Gr...ge/n0/mode/2up

Brosura pe care am citit-o eu despre mama Sfantului Andrei Saguna - http://www.okazii.ro/recomandate/car...ase-a117770903. Eu am fost recent la Sibiu si acolo, printre altele, l-am descoperit pe acest sfant in catedrala mitropolitana si tare mult ma bucur. Gasesti pe net multe informatii despre el.


Un articol despre mama Sf. Grigorie Teologul, Sfanta Nonna - http://femeiaortodoxa.wordpress.com/...orie-teologul/


Cat despre par. Cleopa, L-a iubit mai mult pe Dumnezeu decat si-a iubit parintii :). Mie mi-e tare drag, nu pentru felul in care i-a vorbit mamei lui, ci pentru toate roadele bune pe care le-a dat .

[sophia]

Multumesc, glykys.

Uite am gasit si eu ceva:

http://tainacasatoriei.wordpress.com...ie-cel-batran/

Pe mama Sf. Ioan Gura de Aur o chema Antusa, dar n-am gasit pe net despre viata ei.
Stiu insa ca in viata lui, scrie ca Antusa s-a sacrificat mult pentru el (crescandu-l vaduva si nerecasatorindu-se)
si dandu-i educatie crestina.

imi vine in minte minunatul exemplu al Sfintei Iuliana cea Milostiva din Lazarevo,mama a 13 copii,dar si mama Parintelui Marcu de la Sihastria (Dumnezeu sa-l odihneasca) despre care am citit ca dormea 2 ore pe noapte,iar restul noptii o petrecea in rugaciune.ziua isi indeplinea indatoririle de sotie si mama.

un alt exemplu foarte frumos de o mama crestina,de data aceasta contemporana,poate fi citit aici:http://www.familiaortodoxa.ro/2011/1...i-acoperamant/

[Ekaterina]

În prealabil postat de sophia

Pe mama Sf. Ioan Gura de Aur o chema Antusa, dar n-am gasit pe net despre viata ei.
Stiu insa ca in viata lui, scrie ca Antusa s-a sacrificat mult pentru el (crescandu-l vaduva si nerecasatorindu-se)
si dandu-i educatie crestina.

Sfanta Antuza, descendenta a unei familii nobiliare din Antiohia, a fost casatorita cu Secundus, unul din generalii armatei imperiale. A ramas vaduva la numai 20 ani, avand in grija 2 copii, o fetita de 2 ani si Ioan care abia se nascuse. Fetita a murit curand de la moartea tatalui ei. Ea a refuzat sa se recasatoreasca si s-a devotat intru-totul educatiei fiului sau, folosindu-se in acest scop de averea mostenita de la parinti si de la sot.

Si-a crescut copilul singura, cu o grija deosebita si cu un devotament pana la sacrificiu. A fost numita "cea mai demna femeie care a purtat vreodata numele de mama". Renumitul retor Libanius, unul din dascalii Sfantului Ioan Gura de Aur, vede in Antuza un model de mama crestina. Afland de la Sfantul Ioan despre mama sa, vaduva de 20 ani nedorind vreodata sa se recasatoreasca, plin de admiratie, indreptandu-se spre cei ce-l ascultau, a exclamat: "O, zeilor! Ce femei minunate au crestinii".