Monahism

[SoraL]

Pana cand Doamne ma vei uita pana in sfarsit?
Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine?
Pana cand voi pune ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit?
Dumnezeule,Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata.
Dumnezeul meu, striga-voi ziua si nu vei auzi si noaptea si nu te vei gandi la mine.
Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu.
Pentru ce m-ai lepadat, Dumnezeule pana in sfarsit?

[NiCcoleta]

Iarta-ma SoraL

Pentru necazul saracilor si suspinul nenorocitilor acum Ma voi scula, zice Domnul;le voi aduce lor mintuirea si le voi vorbi pe fata.

Vazut-am mai inti pe Domnul inaintea mea pururea,ca de-a deapta mea este ,ca sa nu ma clatin.

Fericiti cei ce pling ca aceea se vor mingiia.

Tu stii SoraL si eu stiu si toti stim ca Dumnezeu nu ne uita niciodata,se face doar ca ne uita ,sa vada ce facem noi fara El!

[Maricica]

Nu vreau sa spun decat atat. Serge Moscovicz: "succesul e un lung sir de esecuri". Daca tu chiar vrei sa mergi la o manastire, mai incearca, pana la urma vei reusi. Si Dumnezeu ne interzice sa deznadajduim.

[Gabriela-Ionela]

Important pentru mine nu e locul manastirii ci modul cum voi implini si daca voi implini viata ingereasca. Nu e deajuns sa fii doar intre zidurile unei mamastiri.

[Elena-Maria123]

În prealabil postat de SoraL

Iertati-ma
Asa am zis si eu la inceput ca unde voi vedea cu ochii ... si prima manastire... am rezistat 1 zi . A doua 1 saptamana dupa care m-am intors in societate. Mi-a cam trecut ideea de a pleca dupa cum vad ochii mei. Mi-a murit si curajul de-a mai incerca. Acum nu mai astept decat sa treaca viata asta asa searbada de orice lumina.
Cum spunea un Sfant Parinte "sa va faceti manastire in sufletele voastre"... Asa ma stradui si eu sa pun prima caramida la manastirea sufletului meu. Dar cu cat ma stradui mai mult parca un Sfant Spiridon imi desface caramida si raman doar pamant...Pune Doamne foc in inima mea, apa la radacina iubirii mele si transforma pamantul in zidirea ta. Iubite-voi Doamne ... nu ma uita...

SoraL,
Nu stiu daca vei citi acest mesaj (n-a mai scris nimeni in acest topic de mult timp).
Si totusi iti scriu. Ceva din inima mea ma indeamna ss-o fac si daca inima striga cu toata puterea, atunci trebuie sa o ascult..
Referitor la ceea ce s-a scris , "m-as duce oriunde as vedea cu ochii", e ceva de inteles; cand dorul pentru a-ti dedica viata Domnului incepe sa mistuie suufletul si toata fiinta ta, ai fugi nebuneste in toate directiile si ai lasa ratiunea la o parte. Cu toate astea, stau si ma gandesc la cunoscutele "Epistole" ale Cuviosului Paisie Aghioratul, in care scria ca atunci cand te decizi pentru viata monahala, trebuie sa ai mare grija in a alege manastirea. Spunea chiar ca trebuie tinut cont si de anumite lucruri exterioare, aparent neimportante, cum ar fi clima, spre exemplu. Fiecare manastire are tipicul ei, unele mai aspre, altele mai putin aspre...Ceea ce conteaza insa este focul care trebuie sa arda in tine, care sa-ti spuna neincetat ca acela e rostul vietii tale, ca vrei si esti gata in orice clipa sa renunti la tot si la toti pentru a fi mireasa lui Hristos!
Nu deznadajdui, dar nici nu aastepta prea mult fiindca aceasta flacara s-ar putea sa lumineze si sa arda tot mai putin...nu o lasa sa se stinga!Vrasmasul face orice ca sa-i indeparteze pe oameni de la calea cea buna. Nu mai vorbesc de cate mestesuguri se foloseste pentru a-l izgoni din manastire pe cel care a venit sa se afieroseasca lui Dumnezeu...
Vorbeste mai mult cu duhovnicul, roaga-te Domnului ca sa-ti vorbeasca prin gura acestuia si sa te indrume!Sunt mai mult ca sigura ca ai duhovnic; daca nu ai,roaga-te, cauta-l! Domnul nu te va lasa
Poate ai si impedimente exterioare, nu numai launtrice. In privinta acelora nu are rost sa-ti faci griji. Cred ca cea mai mare parte a monahilor si a monahiilor au avut candva astfel de obstacole. Cand trebuie sa plece copilul la manastire, chiar si cei mai credinciosi si evlaviosi parinti se clatina, diavolul le aduce un pustiu in adancul inimii, le intuneca mintea, ii face sa sufere...dar si Domnul lucreaza, asta e ceea ce nu ar trebui sa uitam niciodata!
Ma doare mult suferinta celorlalti. Ma apasa, o simt ca si cum ar fi a mea. Uneori chiar este si a mea; in fond, fie ca ravnim pentru viata monahala saau pentru cea de familie, tot crestini suntem, cu acelasi etern dor catre patria cereasca...
Am scris abia putin din ce ma indemna inima si mi-a trecut prin minte ca un fulger ca...poate deja esti acolo unde insetezi de atata timp...
Oricum ar fi, Domnul sa-ti ajute si sa te mantuiasca!

(Ii rog pe toti cei de pe forum sa ma ierte daca am gresit cu ceva. Am revarsat doar cateva picaturi din ceea ce sufletul ma indemna sa spun. Mi-e greu sa tac atunci cand vad oameni atat de indurerati si ma gandesc ca si eu am fost odata tot asa: o fiinta Fara nici un sens, ratacind intr-o viata pe care nu o intelegea...)

Odata am vrut sa devin calugar ortodox si as fi ales o zona mediteraneeana- M-tele athos, Meteora, etc. Am apreciat linistea si viata simpla, austera a acelor oameni ai rugaciunii.
Ortodoxia isi face manastirile pe munte, in padure, etc in general in locuri f izolate. catolicismul si le face in localitati, etc. Ortodoxia este mistica detasata oarecum de preocuparile curente ale oamenilor, pe cand catolicismul e caritabil si de aceea casiga f mult teren si va reabsorbi in curand ortodoxia, ca si protestantismul dealtfel...

Isus ne e modelul si El nu S-a izolat de lume in vreo manastire... Nici nu erau pe vremea Lui. Cand a fost ispitit de satana in pustie dupa 40 de zile de post, s-a dovedit ca ispitele cele mai puternice pot veni si-n pustie departe de oameni.
Crestinii lupta impotriva duhurilor necurate ale ingerilor cazuti, care nu isi limiteaza activitatea doar la aglomeratii urbane...

Ma adresez cam tuturor celor care au scris in acest topic...inclusiv admin-ului
Este adevarat ca nu conteaza locul (manastirea)...este inaltator sa nazuiesti spre acest drum...este frumos sa doresti,sa simti...dar e tragic sa te duci...
Daca SoraL a rezistat numai o zi si ii e teama sa mai incerce...eu am rezistat mult mai mult...dar lumea ingerilor la care visam este mult prea departe...
Chiar imi permit sa dau un sfat celor care au ganduri in acest sens...inainte de a va hotari unde sa va stabiliti lasati cartile si ceea ce stiti sau visati voi ca ar fi...mergeti si traiti cateva zile in acele locuri ,fiti naturali,fara false smerenii si patrundeti in adancul locului...este greu sa rezisti intre oameni...fugind de fapt de oameni
Pleci din lume,dintre oameni cu gandul ca mergi la Hristos...si dupa putin timp realizezi ca mai rau te-ai afundat intre oameni si in griji ale lumii...desi nu este decat o mica comunitate...de care trebuie sa faci cica "ascultare"...sunt dezamagita...asta este...prefer lumea in care traiesc acum...e mult mai bine orientata spre Hristos.
Iertati-ma...nu vreau sa scriu mai mult decat este cazul...efectiv doresc sa respect cerintele acestui Forum...
Sper insa sa luati aminte inainte de a face un pas...

[irina_elena]

Nu am stat niciodata mai mult timp intr-o manastire insa din cate am vizitat, Prislop este cea care m-a impresionat cel mai mult si chiar indraznesc sa spun ca m-a schimbat putin...La parintele Arsenie... Sa avem binecuvantarea lui.

[Darius]

Iacov, nici o grija ortodoxismul nu va fi "absorbit" de catolicism in nici un caz. va absorbi doar acele persoane in care credinta este incerta.
legat de faptul ca Iisus a propovaduit in lume si nu a stat izolat asta e cu totul altceva. a stat retras pana cand I-a venit timpul sa comunice ce avea de comunicat.
este posibil pe cineva mai slab in credinta sa il smintesti.
sfintii parinti sunt cei care s-au retras in singuratate departe de lume, iar apoi s-au intors in lume sa impartaseasca din darurile harului Sfantului Duh pe care ei PRIN NEVOINTA SI RUGACIUNE l-au primit. nu vroiam sa spun nimic de catolici, dar ei sunt aproape de lume modificandu-si canoanele si chiar dogmatica pentru a placea lumii. daca eu sunt crestin ortodox sunt pentru ca nu vreau sa fac rabat de la greutatea mantuirii. ma duc la biserica sa il ador pe Dumnezeu nu sa ma simt bine ca mai marii bisericii mi-au scurtat slujba si mi-au pus scaune sa stau frumos jos. credinta inseamna nevointa.
Dumnezeu sa ne lumineze.

[ory]

Clausemi,iar ma intalnesc cu deznadejdea ta,sau mai bine o numesc "revenirea ta la realitate".Cu siguranta te-a dezamagit acel mediu calugaresc la care dorinta de a-l cunoaste te-a supus,si este evident ca ai ramas cu un gust amar,dar asa cum ai constatat,acolo unde sunt oameni exista si rautate,fatarnicie si nepasare,aparenta credinta este doar un paravan al instinctelor care oricum le invadeaza fiinta.Nu-i invinuiesc nici pe cei care te-au dezamagit,la randul lor sunt victimele lipsei de educatie,dar mai ales ai celor care i-au acceptat "la o varsta frageda,probabil" sa umple un sens atat de exigent ca monahicismului.De spus ar fi enorm de multe,dar observ ca am deviat oricum,de la intelesul acestui topic,sau nu l-am dezbatut deloc.SA AUZIM DE BINE,SPER CA TE-AI REINCADRAT CU SUCCES IN SOCIETATE,si din experiente ai devenit f.puternic.