Pentru tine, pentru mine!...

[Jane Says]

Am o intrebare.
Madularele Bisericii - adica aceia care se duc la Biserica, se spovedesc, se impartasesc si isi fac canoanele de rugaciune (care oricum includ pomelnice pentru toti viii si adormitiii, paraclisul Maicii Domnului si eventual catisme din psaltire) nu sunt automat in comuniune si nu fac ei deja parte dintr-un grup care deja se roaga pentru toate ale lor, ale tarii, ale lumii, ale viilor si mortiilor?
Cand un crestin ortodox isi face canonul de rugaciune, nu este el deja in "grup" si cu mireni si cu monahi care se roaga la randul lor in acelasi duh si pentru aceleasi lucruri? Nu inmulteste el deja talantul de la botez, cu binecuvantarea Bisericii si fiind impreuna (nevazut, ci in duh) cu ceilalti?

Nu am nimic impotriva ideii acesteia cu grupul insa nu o inteleg, pentru ca "grupul" exista deja si e compus din cei pe care i-am descris mai sus si oricine a deschis in viata lui o carte de rugaciuni stie ca ele nu sunt doar pentru mantuirea lui si doar pentru bunul mers al casei lui.

În prealabil postat de Jane Says

Cand un crestin ortodox isi face canonul de rugaciune, nu este el deja in "grup" si cu mireni si cu monahi care se roaga la randul lor in acelasi duh si pentru aceleasi lucruri? Nu inmulteste el deja talantul de la botez, cu binecuvantarea Bisericii si fiind impreuna (nevazut, ci in duh) cu ceilalti?

Nu am nimic impotriva ideii acesteia cu grupul insa nu o inteleg, pentru ca "grupul" exista deja si e compus din cei pe care i-am descris mai sus si oricine a deschis in viata lui o carte de rugaciuni stie ca ele nu sunt doar pentru mantuirea lui si doar pentru bunul mers al casei lui.

Ar trebui poate sa-ti raspund: "Ferice de tine care faci toate cate spui ca le faci si ca nu tie (sau celor ca tine) ii este adresata invitatia spre rugaciune, ci celorlalti." Dar nu vreau sa fie inteleasa ca o ironie si nu cred ca se cade sa "tulburam apele", numai fiindca gestul unora nu e pe intelesul nostru, sau mesajul cuiva nu "cade" tocmai bine celor care au ales sa se implice.
Nu stiu despre ce "canon" vorbesti. Faptul ca mergi regulat la biserica, nu stiu daca poate fi numit neaparat canon si poate nici indatorire, ci o chemare fireasca spre Cel ce ne promite viata vesnica. Pomelnicele obisnuite, la fel; le dam pentru ca ne pasa de noi si-ai nostri, de cei ce sunt, cei ce-au fost sau cei ce vor (de)veni.
Totusi, pentru perioada posturilor, nu e un secret ca e nevoie de mai multa rugacine si smerenie. Sunt perioadele in care sufletele noastre au ocazia sa se mai curate de incarcaturile pacatelor de fiecare zi. Nimeni nu e fara de pacat si fiecare gand al nostru, fiecare privire, fiecare gest, poate fi o mica povara de care bine-ar fi sa ne putem debarasa. Eu, aici, nu vorbesc de canonul dat de parintele-duhovnic pentru pacatele noastre, ci de o rugaciune voluntara, pentru aproapele nostru pe care nu-l cunoastem si care eventual ne-a facut mult rau prin slabiciunile lui...
Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu raspunsul meu! Daca totusi am facut-o, imi cer iertare!

[Jane Says]

Iertare, intelesesem eu gresit.

[Mtcrysty17]

vreau si eu sa incerc. in ultima vreme mi-am pierdut nadejdea. Dumnezeu nu ma mai asculta. imi e teama sa mai rog. daca ii cer ceva, primesc exact pe dos. imi e teama de El.

[raisa2006]

Doresc sa ma alatur si eu grupului.

M-am luat cu altele si am uitat sa multumesc din suflet celor care ni s-au alaturat. Ma simt coplesit, desi... nu pentru mine o faceti... Dumnezeu sa va lumineze pasii spre desavarsire!

În prealabil postat de Mtcrysty17

vreau si eu sa incerc. in ultima vreme mi-am pierdut nadejdea. Dumnezeu nu ma mai asculta. imi e teama sa mai rog. daca ii cer ceva, primesc exact pe dos. imi e teama de El.

De ce spui ca Dumnezeu nu te mai asculta? Sa nu mai spui asta si mai ales, sa nu deznadajduiesti.
Stiu ce simti. Am avut ocazia sa vad cu ochii mei pe cineva care, daca incerca sa se roage sau sa intre in biserica, avea de suportat o adevarata tornada de necazuri. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu te asculta, ci ca este un semn ca te primeste, dar nu oricum, ci curatat de vicii si toate cate le-ai facut de-a lungul timpului.
Nu trebuie sa te temi de Dumnezeu, ci de eventualitatea in care, intr-un fel sau altul, nu vei putea sa te achiti aici, pe pamant de incercarile si datoriile pe care ti le-ai facut prin propria ta vointa si slabiciune.
Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu POATE sa te ierte, trebuie sa intelegi ca numai acceptand ce-ti da El, vei reusi sa iesi la lumina, trebuie sa stii ca fara un duhovnic bun care sa te povatuiasca, nu e de-ajuns sa "te luminezi" si mai ales trebuie sa urmezi canonul pe care-l vei primi cu toata seriozitatea si responsabilitatea.
Iata, tocmai am intrat intr-un post care nici nu inseamna mare lucru: e mic si avem la indemana toata gama de fructe si legume proaspete si sanatoase. Cauta-ti urgent duhovnic, spune-i cu rabdare tot, dar TOT ce ai pe suflet, ca sa nu ramana ceva de care sa te rusinezi si care sa te traga dupa aceea mai jos decat esti acum de fapt, dupa care pune-te pe treaba. Daca ai vointa, nici nu-ti inchipui cat e de simplu, oricat te-ar mai sicana gandurile si obiceiurile rele!... Omul poate sa obtina orice daca vrea, iar un barbat cu atat mai mult. Declara razboi diavolului si fii invingator. Dumnezeu te ajuta, dar mai intai trebuie sa vrei sa te indrepti cu toata fiinta ta. Vad ca primul pas deja l-ai facut. De-aici incolo e doar o chestiune de vointa!
Alege Paraclisul Maicii Domnului. Si nu uita: tu esti singurul care te faci vinovat pentru tot ceea ce esti, iar asta nu e un motiv de mandrie, ci de smerenie!
Dumnezeu sa te intelepteasca si sa-ti dea tarie in credinta si rabdare sa treci peste toate cate le vei avea de trecut!

[Mtcrysty17]

Multumesc pentru vorbele de incurajare. dar tot ce a-ti recomandat am facut in postul pastelui: post adevarat, spovedanie, rugaciune neincetata, alaturi de lacrimi, smerenie, mers la slujbe, am invatat toata teologia in cateva luni, am citit, am reusit sa ies dintr-o depresie grava, dar totusi nu ma asculta. pur si simplu imi merge mai rau, ma loveste unde ma doare mai tare, ma face sa sufar tot mai mult, desi nu am facut nici un rau. de aceea uneori ma cert cu El, nu-L mai simt cu mine ca inainte, o singura dorinta am, nu vreau bani, nu vreau nimic material. dar imi da doar lacrimi. mereu ma cert cu El, dar a doua zi o iau de la capat cu rugaciunea. am ajuns chiar sa-i zic ca il urasc. nici sfantul meu nectarie nu ma mai aude. daca il rog ceva tot pe dos imi da. pana si fecioara Maria m-a dezamagit. nu vreau sa credeti ca ma plang. am doar 20 de ani... mai am putina nadejde. speranta mea este inca vie. imi repet obsesiv in minte ce a zis Mantuitorul: cereti si vi se va da, sau daca aveti putina credinta puteti muta muntii din loc. Dumnezeu m-a catadicsit cu un intelect peste masura, care mereu imi da batai de cap si imi "spune" ca biblia nu e adevarata. stiu ca nu fac bine, dar diavolul ma indeamna sa pacatuiesc mereu. cand o sa-mi pierd nadejdea total o sa dispara credinta. o sa raman gol, o sa raman singur intre atatia prieteni, rude, parinti. o sa fiu orfan, nu o sa mai am tata, mama, o sa fiu complet singur, doar eu si unica mea placere, cititul.

[icamilin]

În prealabil postat de Mtcrysty17

.....dar totusi nu ma asculta. pur si simplu imi merge mai rau, ma loveste unde ma doare mai tare, ma face sa sufar tot mai mult, desi nu am facut nici un rau. de aceea uneori ma cert cu El, nu-L mai simt cu mine ca inainte, o singura dorinta am, nu vreau bani, nu vreau nimic material. dar imi da doar lacrimi..... stiu ca nu fac bine, dar diavolul ma indeamna sa pacatuiesc mereu........ o sa fiu complet singur, doar eu si unica mea placere, cititul.

Doamne , cat esti de tanar!!!

Un singur sfat vreau sa-ti dau : supara-te pe diavol! nu-i fa jocul ! e disperat fiindca simte ca te pierde!!! continua-ti rugaciunile, plangi, dar nu deznadajdui, bunul Dumnezeu e langa tine, Maica Domnului te acopera cu Sfantul ei Acoperamant iar Sfantul Nectarie, este unul dintre sfintii grabnic ajutatori cand il strigam, cand ii cerem ajutorul.

În prealabil postat de OmuBun

Ar trebui poate sa-ti raspund: "Ferice de tine care faci toate cate spui ca le faci si ca nu tie (sau celor ca tine) ii este adresata invitatia spre rugaciune, ci celorlalti." Dar nu vreau sa fie inteleasa ca o ironie si nu cred ca se cade sa "tulburam apele", numai fiindca gestul unora nu e pe intelesul nostru, sau mesajul cuiva nu "cade" tocmai bine celor care au ales sa se implice.
Nu stiu despre ce "canon" vorbesti. Faptul ca mergi regulat la biserica, nu stiu daca poate fi numit neaparat canon si poate nici indatorire, ci o chemare fireasca spre Cel ce ne promite viata vesnica. Pomelnicele obisnuite, la fel; le dam pentru ca ne pasa de noi si-ai nostri, de cei ce sunt, cei ce-au fost sau cei ce vor (de)veni.
Totusi, pentru perioada posturilor, nu e un secret ca e nevoie de mai multa rugacine si smerenie. Sunt perioadele in care sufletele noastre au ocazia sa se mai curate de incarcaturile pacatelor de fiecare zi. Nimeni nu e fara de pacat si fiecare gand al nostru, fiecare privire, fiecare gest, poate fi o mica povara de care bine-ar fi sa ne putem debarasa. Eu, aici, nu vorbesc de canonul dat de parintele-duhovnic pentru pacatele noastre, ci de o rugaciune voluntara, pentru aproapele nostru pe care nu-l cunoastem si care eventual ne-a facut mult rau prin slabiciunile lui...
Sper sa nu fi deranjat pe nimeni cu raspunsul meu! Daca totusi am facut-o, imi cer iertare!

canon de rugaciune nu este neaparat canonul stabilit de duhovnic ci, si grupul de rugaciunii pe care le citesti zilnic, pe care ti-le alegi singur, in ordinea si numarul lor, stabilit de tine.

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de icamilin

Doamne , cat esti de tanar!!!

Un singur sfat vreau sa-ti dau : supara-te pe diavol! nu-i fa jocul ! e disperat fiindca simte ca te pierde!!! continua-ti rugaciunile, plangi, dar nu deznadajdui, bunul Dumnezeu e langa tine, Maica Domnului te acopera cu Sfantul ei Acoperamant iar Sfantul Nectarie, este unul dintre sfintii grabnic ajutatori cand il strigam, cand ii cerem ajutorul.

Multumesc mult pentru sfat. multi oameni de pe forum au sarit in ajutorul meu, neconditionat. va multumesc mult. trebuie sa fiu tare, sunt suparat pe diavol, sunt suparat pe toti. nadejdea ma paraseste putin cate putin. inainte petreceam zile si nopti intregi in rugaciune si in discutii cu El. dar nici macar unu la suta din rugaminti nu au fost ascultate. mi-e teama sa nu devin unul din intelectualii aceia atei, suparati iremediabil pe El, care nu-si educa nici copii in spiritul ortodoxiei.