autism-Ajutati-ma sa inteleg lumea!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de speranta

Copii nostrii sunt asa cum sunt...dar noi ca parinti trebuie sa rezistam...
ca mama e mult mai greu de suportat...cautam ajutor, protectie... o explicatie,o vorba buna...
starea noastra psihica se poate degrada pentru ca tot greul noi il vedem,vedem ceea ce uneori nu credeam ca poate exista,vedem cum copilul se modifica comportamental in fata ochilor nostri si nu putem face nimic...
Dumnezeu sa ne miluiasca...
un singur lucru ma linisteste pentru ca am primit o explicatie de la un parinte(preot)...mi-a zis ca in Imparatia lui Dumnezeu fetita mea nu va mai fi asa...va fi desavarsita, ptr ca i s-a dat mucenicia acestei boli in aceasta lume, pentru ca noi sa ne mantuim...sa ne intorcem fata catre Dumnezeu,sa devenim mai buni, totul e spre binele nostru...
acum ma uit la ea si zambesc...(inca nu am inebunit)
Dumnezeu sa ajute.

Mi-au dat lacrimile citindu-va gandurile...
Nu cred ca poate nimeni indrazni a va considera nebuna intelegand nemasurata suferinta prin care treceti. Copilul, in boala lui, poate nici nu constientizeaza boala ca pe o suferinta, nu se stie ce univers este in mintea lui. Suferinta cea grea este insa a dumneavostra, dumneavoastra muceniciti aspru pentru ca duceti cu atata dragoste crucea!

Domnul sa va aibe in Sfanta paza Lui !

[speranta]

Bogdaproste.

[editroman]

Draga mea,filmuletul m-a intristat,pt.ca si viata mea este exact ca actiunea filmuletului,plina de suferinta.Chiar discutam zilele trecute cu sotul meu:noi nu am fost fericiti niciodata,de cand ne-am casatorit am avut parte doar de necazuri.Am avut probleme de sanatate care mi-au pus viata in pericol,am avut parte de lipsuri financiare,si suferinta cea mai mare,problema copilasului nostru.Incercam sa facem tot posibilul pt.el,ne doboara gandul ca nu stim ce se va intampla cand nu o sa mai putem avea noi grija de el.

[speranta]

stii e un lucru bun ... sa ne aflam gandurile...
e trist... pentru ca dupa cum te exprimi esti tare trista ...eu vreau doar sa te simti mai bine, ajutorul de la Dumnezeu o sa vina sa ai nadejde...as vrea ca oamenii sa te poata ajuta mai mult...stii mi-ar placea sa stiu ca ai o tristete asa cu zambetul pe buze mie mi se pare ca e o tristete sanatoasa...eu asa o aplic.
sanatatea ...din pricina sanatati tale sa nu fii trista ,toate astea asa se intamla, este o zicala "la omul sarac, nici boii nu trag"...dar sufletul e cel mai important sa nu-l lasi sa moara "spiritual" sa il ai tot timpul plin de viata,sa-l ai tot timpul alaturi de Iisus Hristos, sa Il cauti, sa Il afli,ca El ne invata numai de bine...viata e frumoasa atunci cand iubesti, cand daruiesti iubire...ocupate mult de suflet...si ai sa vezi ca trupul chiar de se imbolnaveste el simte si se face mai repede bine...sa lupti pe toate fronturile...
uite am gasit un fimulet facut de parintele Savatie Bastovoi...imi e draga invataura de acolo...dar greu de aplicat in situatia noastra din punct de vedere material...dar macar sufletul sa vada sa se bucure ca exista sau a existat situatii in care oamenii se ajuta...te imbratisez.
http://savatie.wordpress.com/2009/07.../#comment-9822

[Florin-Ionut]

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ist#post124942

[editroman]

am vazut desenele fetitei tale..sunt absolut superbe!Nu te-ai gandit sa faci o expozitie ca sa strangi niste bani pt. terapie?E pacat sa se iroseasca asa un talent.Poate prin artterapie isi va putea croi un viitor..

[speranta]

off ...tocmai acum am vazut mesajul...
nu mai pot sa ma agat de acest lucru de a face bani pentru terapie......da mi-ar place si mie ca fetita mea elena sa fie inconjurata numai de specialisti in sensul bun de a ajuta-o, multe ar putea invata caci are capacitate,si ar ajuta-o mult dragostea lor...oamenii binevoitori ar trebui sa existe si fara sa fie platiti cu bani multi...de a fi specialist in autism si de a lucra cu astfel de copii e ceva foarte special ...prea multi bani pe seama copiilor nostrii se cere,specialistii cred ca noi suntem disponibili sa facem orice chiar sa vindem si casa dar nu pot sa aleg lucrul acesta in primul rand ca nimeni nu imi garanteaza vindecarea,ptr ca suntem realisti nu exista .... , iar eu traisc din putinul care il am care ne ajunge doar ca sa traim decent de pe o zi pe alta.
de multe ori visez ca cineva sa se ocupe in mod special de copii cu dizabilitati...visez ca in fiecare oras sa se construiasca o cladire mare cum ar fi "metro", chiar la jumatatea ei,dar utila numai pentru copii cu dezabilitati (non-profit)iar copii fara probleme sa aibe si ei acces de a avea activitati impreuna ....daca fiecare om bogat din aceasta lume ar gandi la aceasta cladire si ar dota-o cu tot ce trebuie eu sunt sigura ca acea cladire va avea continuitate,prin ajutorul oamenilor de rand asa ca la o manastire...dar nimeni nu se gandeste la asta...eu sunt sigura ca va fi si mult voluntariat...caci viata alaturi de acesti copii te ajuta sufleteste...ar fi acolo multa prietenie si intelegere.
si ma gandeam, adica mai visez cu ochii deschisi...ca cladirea sa fie continuitate si pentru copii care au depasit 18 ani...au nevoie de activitate...de a avea unde sa fie primiti intr-un colectiv,caci majoritatea sunt izolati...of cate nu s-ar putea face...si as mai visa ca acea cladire sa fie in preajma unei manastiri...unde se se auda clopotele si slujbele....pentru ajutorul sufletesc al parintilor...in aceste doua cladiri as perinda eu cu mare bucurie cand intr-una cand in alta...
pentru fetita mea...am visat.

[editroman]

Acelasi vis il am si eu..ca intro zi cineva se va gandi si la acesti copii minunati care ar avea si ei dreptul la o viata apropiata de normalitate...din pacate cine are bani nu are si sufletul, sau dorinta de a ajuta si pe cei aflati in dificultate.Eu si sotul meu nu avem locuinta proprietate personala,locuim in chirie,dar daca aveam o vindeam de mult pt. a face terapie cu Adi.Situatia este cu atat mai dificila,cu cat nu avem parte de nici un fel de ajutor,nici material nici moral.Fiecare dintre noi are mama vaduva cu cate o pensie amarata din care te miri cum reusesc sa supravietuiasca.Oricum nu bani asteptam de la ele ci un sprijin afectiv,moral,sau sa vina careva sa stea o ora-doua,odata pe luna,cu copilul, ca noi sa iesim un pic.Cel putin eu sunt foarte stresata,deprimata...Ma simt atat de neputincioasa ...

[speranta]

....aseara eu si fetita mea ne uitam din nou la acel filmulet cu barzele....ne distram bine pe seama acestui filmulet, ne cautam privirile in a aproba bucuria....
si ma gandeam cum as putea sa il intrepretez din punct de vedere duhovnicesc,ce invat eu din acest filmulet...ma gandeam asa: Dumnezeu este unic, a creat omul si toate vietatile de pe acest pamant si le-a lasat sa se inmulteasca....si a creat si crocodilul si leul si ursul si toate animalele acele fioroase care noua omului parca nu ne-ar fi de folos, dupa inima noastra, am vrea sa vedem doar pisici catelusi si toate mici, dragute de mangaiat....dar totusi creatia lui Dumnezeu este variata in domeniul animalelor, toate cu un rost de fapt, toate sunt minuni ale lui Dumnezeu ...si totusi copii cu dizabilitati sunt si ei minuni pentru ca au crescut intr-o burtica de mama ...credem noi ca nu au fost creati ptr noi in mod special? caci ei sunt raspanditi pe tot globul... credem noi ca nu au rostul lor?...eu cred ca Dumnezeu ne-a iubit prea mult...ceea ce am trait alaturi de fetita mea cu bune si rele, nu pot sa spun in cuvinte, nu as fi putut trai niciodata fara ea...ea a contribuit la a ma cunaste pe mine si de a cunoaste pe Dumnezeu ... ea mi-a daruit "lacrimi... de bucurie".
Doamne ajuta!

[speranta]

si totusi intr-unul din mesaje draga mea prietena erai ingrijorata...ca ce vor face ei copii nostrii fara noi cand n-om mai fi...aici e o intrebare greu de raspuns ma doare si pe mine,caci nu as vrea sa "plec" de langa ea ...dar eu cred ca atunci in clipelea acelea Dumnezeu ii va gasi o cale sa supravietuiasca,un suflet bun care sa o ajute...sincer sa iti spus cateodata imi spun ca poate totusi suna putin egoist, as vrea ca daca ajungem in clipele acelea de despartire din aceasta lume, as vrea ca Dumnezeu sa randuiasca sa plecam amandoua odata...