In jurul vostru sunt oameni credinciosi?

Sunteti inconjurati de oameni credinciosi?
Eu, din oamenii printre care ma invart mai des, nu am unul din care sa curga invatatura ortodoxa si inspre mine, care sa simt ca pune inca o caramida inspre a ma apropia de Dumnezeu. Uneori ma simt obosita, obosita pentru ca tare frumos banuiesc ca este sa privesti cu ochii, sa auzi cu urechile si sa simti cum se zideste in viata ta de zi cu zi inca o mica invatatura. Intr-adevar, nu e necesar sa spuna lucruri care tin de credinta oamenii in mod deschis ca sa inveti, se pot citi printre randuri cand Il cautam pe Dumnezeu, dar totusi simt oboseala uneori.

Va am pe voi si Biserica.

Voi cum stati?

Doamne ajuta!

[Marcel_Ionut]

Sigur ca am, in primul rand parintele meu duhovnic care ma ajutat mereu, apoi tinerii care merg la aceeasi biserica cu mine, si inca multi, prietenii din alte orase care i-am cunoscut pe site-ul ortodoxia tinerilor, nana mea si bunica mea, si voi de pe acest forum cu intrebarile si raspunsurile voastre, si mai am cartile care mereu mi-au mai raspuns la cate o framantare, ele au fost ibaza mea la inceputul intrarii in biserica :D Traiasca cartile duhovnicesti :))

O da, Biserica si parintele duhovnic ma mai tin in viata si pe mine. Dar ma refeream la viata sociala, cea in care omul isi petrece o mare parte de vreme - locul de munca, familia, cunostintele etc.

Doamne ajuta!

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

O da, Biserica si parintele duhovnic ma mai tin in viata si pe mine. Dar ma refeream la viata sociala, cea in care omul isi petrece o mare parte de vreme - locul de munca, familia, cunostintele etc.

Doamne ajuta!

Te cred, daca esti din Bacau, ca si mine te-as putea ajuta dar daca nu intreaba si tu ceilalti useri din acelasi oras cu tine sa te ajute poate legi prietenii cine stie :P

[Raoul]

Prietenii mei nu prea au nicio treaba cu Biserica si ortodoxia. Poate doar mici exceptii, extrem de mici. Asta e.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Sunteti inconjurati de oameni credinciosi?
Eu, din oamenii printre care ma invart mai des, nu am unul din care sa curga invatatura ortodoxa si inspre mine, care sa simt ca pune inca o caramida inspre a ma apropia de Dumnezeu. Uneori ma simt obosita, obosita pentru ca tare frumos banuiesc ca este sa privesti cu ochii, sa auzi cu urechile si sa simti cum se zideste in viata ta de zi cu zi inca o mica invatatura. Intr-adevar, nu e necesar sa spuna lucruri care tin de credinta oamenii in mod deschis ca sa inveti, se pot citi printre randuri cand Il cautam pe Dumnezeu, dar totusi simt oboseala uneori.

Va am pe voi si Biserica.

Voi cum stati?

Doamne ajuta!

Doar sotul meu este credincios, in rest nu sunt inconjurata de oameni credinciosi, nici la lucru nici in familie.

[Solveig]

Eu sunt privilegiata la acest capitol. Sotul meu este credincios, nasii nostri, cei mai multi dintre prieteni sunt credinciosi si mergem la aceeasi biserica. In timp, am rarit intalnirile si discutiile cu persoanele necredincioase si m-am apropiat mai mult de cei cu care am simtit ca pot sa vorbesc aceeasi limba..

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Sunteti inconjurati de oameni credinciosi?
Eu, din oamenii printre care ma invart mai des, nu am unul din care sa curga invatatura ortodoxa si inspre mine, care sa simt ca pune inca o caramida inspre a ma apropia de Dumnezeu. Uneori ma simt obosita, obosita pentru ca tare frumos banuiesc ca este sa privesti cu ochii, sa auzi cu urechile si sa simti cum se zideste in viata ta de zi cu zi inca o mica invatatura. Intr-adevar, nu e necesar sa spuna lucruri care tin de credinta oamenii in mod deschis ca sa inveti, se pot citi printre randuri cand Il cautam pe Dumnezeu, dar totusi simt oboseala uneori.

Va am pe voi si Biserica.

Voi cum stati?

Doamne ajuta!

...Complicat lucru!... O sa incep cu o pilda pe care Dumnezeu a oranduit s-o aud de mai multe ori in timpuri diferite, cand pe "Trinitas", cand pe "Romania Actualitati"... Probabil stia El de ce. Se spune ca intr-un oras a ajuns un vizitator si curios, s-a apropiat de un intelept si l-a intrebat cum sunt oamenii pe-acolo. Inteleptul i-a raspuns printr-o intrebare: "Dar prin locurile de unde vii tu, cum sunt oamenii?" "Pai sunt rai si egoisti, pizmasi si rautaciosi!" Inteleptul l-a privit cu tristete si i-a raspuns: "Din pacate si pe-aici tot asa sunt!". Mai tarziu, un alt om care vizita acel oras, se apropie de intelept si il intreba acelasi lucru: "Fii bun, omule si spune-mi, cum sunt pe-aici oamenii?" "Dar prin locurile tale, cum sunt?" "Doamne, nici n-am plecat bine de acolo ca deja imi e dor de ei. Sunt buni si saritori, mereu cu o vorba inteleapta pe buze si o privire calda!". Inteleptul isi lumina privirea si zambi larg: "Pai ai nimerit foarte bine, ca si pe-aici tot asa sunt!". Dupa ce strainul se indeparta, un om care intamplator trebaluia in preajma inteleptului si care ascultase ambele raspunsuri, il intreba: "Pai cum se face ca intre cele doua intrebari identice, ai raspuns atat de diferit?" "Lumea este la fel peste tot: asa cum o vedem noi!"
Acum sa nu-mi fie luata in nume de rau pilda aceasta. Poate ca nu se potriveste chiar intocmai cu cazul de fata, dar poate fi un... inceput. Vorbind pe concret, ce este lumea, daca nu noi insine? Oare ce reprezentam noi pentru cei din jurul nostru? Care e reactia celui de pe strada, atunci cand isi intersecteaza privirea cu a noastra? Se incrunta? Este indiferent? Se lumineaza la fata? Care este gandul nostru intr-o biserica, la vederea unor persoane de un caracter (candva) indoielnic? Ne dezgusta? Suntem indiferenti? Ne este mila de ei?
Din experienta spun, pentru aceasta dorinta, e nevoie de multa, multa rabdare. La un moment dat, vom vedea bunatatea lui Dumnezeu in tot ce misca in jurul nostru si cu atat mai mult in oamenii de langa noi!

[eliza-georgiana]

La fel ar putea servi ca exemplu si parabola lingurilor de lemn:

Un om sfant , adancit intr-o discutie tainica cu Dumnezeu , a indraznit sa ceara : "Doamne, as vrea stiu cum arata raiul si iadul !" Si a fost condus pe un coridor lung pana cand au ajuns in dreptul a doua usi.

Domnul a deschis una din ele si i-a facut semn omului sfant sa se uite inauntru .In mijlocul unei camere uriase , era asezata o imensa masa rotunda pe care se odihnea o oala gigantica cu o mancare atat de delicioasa incat aromele ei i-au lasat gura apa omului nostru.

Oamenii raspanditi in jurul mesei era slabanogi si suferinzi, parand sa fie infometati la culme. Tineau in maini niste linguri avand cozi foarte lungi, cu care puteau ajunge la vasul cu mancare , dar pe care le era imposibil sa si le aduca la gura. Omul cel sfant s-a cutremurat la vederea suferintelor si nenorocirii lor. Dumnezeu i-a zis "Acum ai vazut iadul".


Apoi, au mers in dreptul celei de-a doua usi. Dupa ce a deschis-o , omul a vazut o priveliste aproape identica cu cea din prima camera. Exista si acolo o imensa masa rotunda avand in centru o oala gigantica cu o mancare care i-a facut o pofta la fel de mare omului cel sfant. Oamenii din a doua camera tineau in maini acelasi fel de linguri cu cozile lungi , dar , spre deosebire de cei dintai , ei erau grasuti , veseli si vorbareti.

Omul cel sfant a spus : "Doamne, nu inteleg". "Este simplu" , i-a raspuns Dumnezeu, "trebuie doar sa te uiti cu atentie!! Vezi tu, oamenii de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, ducandu-si la gura unii altora lingurile lor. Acesta este raiul !"

adica toti depindem unul de altul, pentru Binele comun: Mantuirea!!

[iustin10]

E greu de definit un om credincios. Oare lui i-ar conveni sa fie considerat vastfel? Nu ar considera-o o lauda nejustificata ? Si cum sa ii definim?
Prin invataurile care ei ni le spun ,propui tu . Un criteriu bun
Dar eu nu am intalnit inca un astfel de om in viata de zi cu zi,chiar si preot de ar fi.Poate doar asa,sa aminteasca din cand in cand cate ceva.
Atunci? Ca stim ca ei merg la slujba sau ca tin post? Dar cu ce ne ajuta pe noi , mantuirea lor ?
Singurul criteriu care mai ramine , sunt faptele,care prin acestea sa se vada credinta.
Faptele acestora ne afecteaza direct, ne inalta sau ne coboara,ne aduc multumire sau mahnire.
Oamnei despre care stim ca sunt credinciosi,si sunt si atenti la modul de comportare cu ceilalti ,si au pt fiecare ceva de daruit,am intalnit
Acesti oameni sunt ca niste faclii ,care ii bucura pe ceilalti,.Credinta lor se vede din caracterul lor, si nu din numarul de slujbe la care au participat. Ei aduc bucurie tuturor ,si sunt o binecuvantare pt toti.
Slavit fie Dumnezeu, ca a insemnat cu uleiul bucuriei,si a trimis in lume,printre noi,astfel de oameni.
Dar si cei considerati necredinciosi,despre care nu avem date ca ar fi credinciosi(desi poate ei sunt,cine stie) dar se comporta in acelasi fel cald,si plin de atentie pt fiecare ,si acestia ne aduc la fel de aproape de Dumnezeu.
Credinta se masoara prin fapte ,iar pt a ajunge la fapte ,trebuie credinta.