Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 13.02.2014, 23:48:42
IULIAN496 IULIAN496 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.07.2013
Locație: Hunedoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 108
Implicit

Da dar depinde si de la cine primeste sfatul de suflet.
Reply With Quote
  #32  
Vechi 14.02.2014, 00:39:14
Miha-anca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de IULIAN496 Vezi mesajul
Da dar depinde si de la cine primeste sfatul de suflet.
Si de la cine ar trebui sa primeasca sfaturi? Crezi ca e bine sa sadesti neincrederea, ca sa fie ascultati cei, care doar isi pierd timpul pe aici, facand bascalie de toti si de toate...
P.S. Cum se face ca desi esti logat, nu apari in lista celor logati?!?
http://www.crestinortodox.ro/forum/
Am vrut sa-ti raspund la mesajul privat, si iarasi.. apar tot felul de ID-uri cu IULIAN, dar nici unul IULIAN496...
Imi pare cunoscut stilul tau concis... sau doar mi se pare... Stii, eu am "obsesia" clonelor.

Last edited by Miha-anca; 14.02.2014 at 00:46:33.
Reply With Quote
  #33  
Vechi 14.02.2014, 09:00:35
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Miha-anca Vezi mesajul
Adica nu trebuie sa fii sigur, ca te sfatuieste bine si in concordanta cu invatatura Bisericii?!?
Încrederea pe care o am în duhovnic vine tocmai de la încrederea și credința-n Dumnezeu, eu asta spus și nu înțelegi.
Citat:
Daca nu ai habar de invatatura Bisericii, probabil ca nu iti pui intrebari... totusi cu timpul afli ca se mai fac greseli si ai vrea sa le eviti, nu?!? caci mantuirea depinde de duhovnic, daca e bun si stie sa te indrepte cum trebuie.
Chestia cu "duhovnic bun" sau "duhovnic rău" cred că vine mai mult din mândria noastră nemăsurată care ne face să credem că putem cântări bunătatea sau răutatea duhovnicească a cuiva.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #34  
Vechi 14.02.2014, 09:10:09
IULIAN496 IULIAN496 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.07.2013
Locație: Hunedoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 108
Implicit

Nu, acesta este contul meu care l-am facut prima data.
Reply With Quote
  #35  
Vechi 14.02.2014, 13:09:29
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Citat:
În prealabil postat de DragosP Vezi mesajul
Chestia cu "duhovnic bun" sau "duhovnic rău" cred că vine mai mult din mândria noastră nemăsurată care ne face să credem că putem cântări bunătatea sau răutatea duhovnicească a cuiva.
Nu cred ca vine din mandrie, ci din necunoasterea lui Dumnezeu datorata departarii noastre de Dumnezeu, datorata nu numai pacatelor noastre (care se iarta periodic la spovedanie) dar mai ales datorata absentei adevaratei pocainte (a adevaratei metanoia), a adevaratei schimbari a modului nostru de raportare fata de Dumnezeu si fata de lume (care face ca noi sa pacatuim iar, sa fim intr-o perpetua stare de pacat, de departare de Dumnezeu).

Cand in inima sa omul alege cu adevarat sa il caute pe Dumnezeu, alege schimbarea pozitiei sale intr-una in care sa isi doreasca din toata inima sa il cunoasca pe Dumnezeu, il cauta pe Dumnezeu din tot sufletul, cu toata fiinta sa, cu toata ardoarea, atunci Dumnezeu face toate pentru om, si micsoreaza El intr-o clipita distanta dintre om si El, si trimite omului Darurile Sale, care il lumineaza pe om dandu-i intelegere, crediinta si pocainta (caci adevarata metanoie este, cred, un Dar de la Dumnezeu pe care omul trebuie sa il pastreze, sa il doreasca astfel incat sa se straduie sa lucreze in aceeasi directie in care vrea Dumnezeu).

De aceea, daca un om il cauta pe Dumnezeu (doreste cu toata fiinta sa sa il cunoasca), atunci, Dumnezeu va vorbi prin gura oricarui duhovnic si va face pe orice duhovnic sa fie cel mai bun, si Insusi Dumnezeu va indruma pasii credinciosului catre cel mai bun duhovnic posibil pt acela!
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.

Last edited by adam000; 14.02.2014 at 13:19:26.
Reply With Quote
  #36  
Vechi 14.02.2014, 14:08:42
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Miha-anca, vazand dialogul dintre tine si DragosP, imi vine in minte un citat dintr-o carte a parintelui Rafail Noica, un citat f drag mie, ce m-a luminat atat de mult cand l-am citit incat mi-a ramas in suflet cu mult drag ca fiind un sfat foarte ziditor, ca ceva pretios. O adevarata nestemata. Am cautat citatul si am descoperit ca l-a dat deja VladCat, aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...19&postcount=1

Am sa mai postez inca o data si aici citatul dat de VladCat din cartea parintelui Rafail Noica:

Citat:
În prealabil postat de VladCat Vezi mesajul
Noi nu ne ducem la duhovnic așa cum merg învățații și înțelepții lumii acesteia la un om mai înțelept, la un om mai cu experiență ca să facem ucenicie. O spune deja proorocia din Vechiul Testament că vor fi învățați de Dumnezeu. Și așa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învățăm să ne lăsăm învățați de Dumnezeu Însuși. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot să-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învălmășeala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde știu care este de la Dumnezeu sau dacă măcar unul este de la Dumnezeu?
Duhovnicia trebuie înțeleasă și făcută așa: te duci la duhovnic cu un gând ori ca să te spovedești, ori să întrebi ceva duhovnicesc. Nu întrebi despre lucrurile de toate zilele, ca de exemplu să speli pe jos, în loc să mături în chilie, căci nu e important din punct de vedere duhovnicesc. Acestea sunt numai un exercițiu, o disciplină necesară pentru a învăța ascultarea adevărată. Și așa începe ascultarea adevarată. Ceri Domnului «Doamne, spune-mi ce trebuie să fac în viața mea. Mă văd păcătos, dar de unde să încep? Spune-i părintelui meu cuvânt pentru mântuirea mea!» Și faceți asta în duhul Părinților din Pateric, care se duceau la un bătrân și cereau un cuvânt de mântuire. Căutau ascultare, căutau cuvânt de la Dumnezeu. Uneori poate nici nu aveau ce să-l întrebe. Îi cereau numai un cuvânt, fără să spună despre ce. Dar cel care se ducea la avva, se ducea cu rugăciune către Dumnezeu: «Doamne, Tu spune-mi un cuvânt».
Și avva sau duhovnicul, nu ca un filosof care a învățat multe lucruri și este foarte înțelept omeneste, căuta, la rându-i, cu rugăciune către Dumnezeu: «Doamne, dă-mi un cuvânt pentru poporul Tău. Nu mă lăsa în deschiderea gurii mele să smintesc pe fratele meu. Nu mă lăsa să spun un cuvânt care nu este de folos sau, mai groaznic, unul care să dăuneze mântuirii sufletului celui care vine către mine în numele Tău.» Și caută nu atât în minte, ci în inimă să găsească un cuvânt pe care îl simte inima lui că este ziditor.
Fac aici o mică paranteză ca să spun un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov, care cunoștea cu duhul nu numai viața ta, ceea ce se întâmpla în familie, în viața prietenilor, ci și ce aveau să facă ceilalți. Și un om, uimit, îl întreba pe Sfântul Serafim: «Părinte bun, cum știi toate lucrurile din viața mea și pe toți oamenii aceștia pe nume?» Și el i-a răspuns :«Eu nu știu nimic; eu doar mă rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care știe, iar eu, rugându-mă, îți spun primul gând, primul cuvânt care vine în inima mea și care știu că este de la Dumnezeu».
Deci, eu nu știu ce să fac, părintele meu nu știe ce să fac, dar eu lui Dumnezeu îi cer și părintele Îi cere, de asemenea, lui Dumnezeu. Și atunci se întâmplă taina aceasta - și aceasta este ascultarea - că, îndreptându-ne către Dumnezeu, prin părintele duhovnic, cum spunea Părintele Sofronie, facem din duhovnicul nostru un prooroc. Poate că este deja prooroc, poate că nu, dar ascultarea mea îl face pe părintele meu prooroc. Într-un fel, dacă starea mea de ascultare este adevărată, aceasta îl naște pe părintele duhovnicesc. Eu însumi îl nasc pe părintele meu duhovnicesc. Așa sunt lucrurile la Dumnezeu; de multe ori de-andaratelea!
Zic asta și ca să nu vă smintiți, căci vă poate ispiti cel rău și așa: dar dacă părintele meu n-o să știe asta? Dar dacă nu știu ce sau nu știu cum? Nu vă smintiți de aceasta. Nașteți-vă părintele duhovnicesc prin rugăciune! Căutați de la Dumnezeu! Cereți Domnului: «Doamne, pune în Sfinția Sa cuvântul potrivit!» Și smeriți-vă înaintea părintelui, în numele Domnului și părintele, prin rugăciune, va găsi un cuvânt pe care nu îl știe nici el cum este, cum spunea și Sfântul Serafim de Sarov, dar el, în rugăciunea sa, crede și nădăjduiește că Dumnezeu nu vă va lăsa înșelați, nu vă va lăsa pe drumuri.
Și acum încă un lucru. Înțelesesem că nu trebuie să discuți cu părintele tău sfatul ce ți-l dă, că primul lucru pe care ți-l spune, pe acela să-l faci. Încercam, dar voind să-l fac mai bine, îl întrebam. «Părinte, cum înțelegi asta, cum trebuie făcut?» Și simțeam că se sfarmă totul. Și câteodată părintele se mâhnea de mine și îmi ziceam: «Dar ce-am făcut rău, Doamne? Eu voiam să fac mai bine. Dar cum să înțeleg cuvântul? Cum să fac, dacă nu-l înțeleg mai bine?». Și nu pricepeam atunci că nu este vorba numai să înțeleg mai bine, căci nu mă duceam la un filosof, la un om mai deștept ca mine, mai cu experiență, mai bătrân, ci mă duceam la Dumnezeu. Și că Dumnezeu îmi dă prin gura lui un cuvânt, poate tainic, poate de neînțeles, dar acela e cuvântul pentru mine de la Dumnezeu, nu-i cuvântul duhovnicului.
Nu căuta lămuriri de la duhovnic - și asta nu poate fi înțeles nici ca argument că nu vrei să faci voia ta. Nu-i numai asta. Este firul acela, foarte delicat, mai delicat decât firul de păianjen, dintre tine și Dumnezeu, pe care nu trebuie să-l rupi, să-l întrerupi cu nimic. Fă o metanie și spune-i părintelui: «Binecuvintează, Părinte!» Ți-e teamă că n-o să înțelegi? Cere rugăciunile părintelui. Cere tot ce vrei, dar nu cere de la început prea multe explicații. Acesta este cuvântul pe care împlinindu-l, îl vei înțelege. Pentru că toată viața creștinească este făptuire, nu filosofie. Aceasta este filosofia vieții creștinești. Deci, părintele nu-ți va putea explica cuvântul pentru că nu-i vine de la el și el însuși poate nu-l înțelege. Dumnezeu îl înțelege și tu, cu rugăciunile părintelui, îl vei înțelege, iar dacă nu poți să-l înțelegi, mai târziu poți să întrebi. Dar mai întâi încearcă să-l împlinești.
Cuvântul lui Dumnezeu este puterea care a creat cerurile și pământul. Cuvântul lui Dumnezeu este energia care creează și te creează. Te face pe tine. Sigur că nu îl vei înțelege acum, că îl vei înțelege când te va face ceea ce Dumnezeu vrea să te facă. Păstrarea cuvântului se aseamănă cu pământul care-și ține sămânța ca să nu i-o fure pasărea. Păstrarea cuvântului este păstrarea unei energii tainice în inima ta, în sufletul tău, energie care te va lumina, cum spune Sfântul Ioan în Evanghelie că «viața era lumina oamenilor». Viețuind după Cuvântul lui Dumnezeu Cel dintru început, că acesta este cuvântul pe care îl primești, El te va învia și te va lumina.”
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.

Last edited by adam000; 14.02.2014 at 14:19:45.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare