Ortodoxia, singura cale de mantuire?

[Misuar]

În prealabil postat de CristianR

Și dacă mulțimea de „Biserici” stârnește confuzie (firesc), nemaiștiind ce să alegi, cu puțină cercetare poți afla care este cea care a păstrat neîntrerupt legătura cu Apostolii, în Duhul Sfânt.

Nu numai multimea "Bisericilor", ci si multimea religiilor necrestine, a filozofiilor.

În prealabil postat de Misuar

Aceasta realitate trezeste niste intrebari. De ce ingaduie Dumnezeu exista unor false religii, falsi profeti, false doctrine? De ce l-ar osandi Dumnezeu pe om pentru o alegere gresita? De cele mai multe ori ( marea lor majoritate), nici macar nu e o alegere. Omul urmeaza religia familiei sale, cu buna credinta si speranta.
Aceasta alegere, capitala pentru om, este facuta de om dupa puterea discernamantului sau, a puterii lui, putere inzestrata de Dumnezeu. De ce nu ii da Dumnezeu putere omului sa faca alegerea corecta?

Ce parere aveti?

Speculez in marginea ingaduintei lui Dumnezeu desi cred ca e pierdere de vreme si, dupa unii, chiar pacat. Prefer sa (imi) spun, mai intai, ca nu stiu de ce ingaduie atatea si atatea. Sa zicem ca din iubire si intelepciune, ambele peste puterea noastra obisnuita de a iubi si pricepe.

Ca tot veni vorba despre teste, adeseori parintii si invatatorii pun copilul/elevul intr-o situatie complexa care permite alegeri. E o strategie didactica buna de a oferi un camp de stimuli si nu doar un singur stimul, lasind copilul/elevul sa faca un proces decizional, sa analizeze, sa compare, sa cantareasca, sa hotarasca. Ajuta la o mai buna lamurire, ajuta la invatare. Una prin descoperire, cu implicatii si cu miza personala. Nu doar copilul se simte implicat firesc in cunoastere dar si invatatorul il cunoaste pe aceasta cale pe copil, ii vede resursele, tendintele, limitele. Urmind ca, in baza acestei lamuriri sa aleaga o noua situatie de stimulare, adecvata copilului si tinzind totodata spre scopurile invatarii.
In mod similar, imi imaginez, procedeaza si Dumnezeu cu omul. Ii da sa incerce si sa aleaga, pentru a se lamuri prin proprie experienta, prin consecintele alegerii.

Osandirea pe care o atribuim lui Dumnezeu este in primul rand, cred, rezultatul alegerilor noastre. Intr-un fel, Dumnezeu semneaza/intareste/definitiveaza ceea ce omul Ii propune. Domnul propune iar omul dispune, urmind ca, intr-un sfarsit Domnul sa spuna doar atat: faca-se voia ta! Aceasta cred ca este o idee plauzibila despre Judecata. Pentru mine are sens aceasta presupunere, atat de mult incat face parte din credinta mea.

Chiar daca omul urmeaza alegerea familiei lui, ca orientare generala, la un moment dat tot se va confrunta cu situatii speciale, foarte personale, in care va lua decizii unice pentru care poarta o raspundere, a lui si doar a lui. Crestinismul e unul dar crestinii sunt multi... In parte se aseamana intre ei, in multe se deosebesc nefiind superpozabili intre ei.
Ca urmare, apare o problema noua si spinoasa: raportarea la celalalt. Problema alteritatii. A celuilalt si a Celuilalt.

Puterea de a alege e in fiecare om, impreuna cu multe alte daruri, cu un context personal, cu mosteniri, cu de toate... Dar nu mereu alegem sa ... alegem cu adevarat personal. E mai comod sa urmam orbeste, pasivi. Ne satisface si nevoia de apartenenta, securizanta.
Iar a ramane statornic intr-o alegere poate fi foarte dureros, inspaimantator. Poate costa viata. Si alegem adeseori sa ne oprim aici, fara a cerceta mai departe... Unii, insa, trec peste aceste frici si piedici. Ei au credinta, dor intens de Dumnezeu, harnicie si ajutor potrivit. Ferice de acestia!

Iubirea lui Dumnezeu este limanul odihnitor al framantarilor omului. Aceasta iubire conduce sufletul pe un drum care poate si merita sa fie urmat. Dar noi iubim, adeseori, asa cum ni se sugereaza, amestecat... Si ratacim, dureros si pagubos. Multi au dat marturie si vor mai da, se pare!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Misuar

Omul se naste pe aceasta lume fara sa stie nimic. Dupa ce creste un pic, i se spune ca viata aceasta este un test si ca singura lui sansa este sa urmeze singura invatatura adevarata, in cazul nostru Ortodoxia. Altfel, e de rau. De infinit de rau, caci suferinta va fi infinita.
Pe langa religia in care s-a nascut, omul vede ca exista si multe alte religii / filozofii. Multe dintre acestea spun acelasi lucru, ca ele sunt singurele detinatoare ale adevarului, ca altfel omul e condamnat, si ca ar fi bine cat mai repede sa se converteasca.
Asta e situatia reala in care se afla omul. El trebuie sa aleaga, si trebuie sa aleaga corect, altfel nu e bine deloc.
Aceasta realitate trezeste niste intrebari. De ce ingaduie Dumnezeu exista unor false religii, falsi profeti, false doctrine? De ce l-ar osandi Dumnezeu pe om pentru o alegere gresita? De cele mai multe ori ( marea lor majoritate), nici macar nu e o alegere. Omul urmeaza religia familiei sale, cu buna credinta si speranta.
Aceasta alegere, capitala pentru om, este facuta de om dupa puterea discernamantului sau, a puterii lui, putere inzestrata de Dumnezeu. De ce nu ii da Dumnezeu putere omului sa faca alegerea corecta?

Ce parere aveti?

Ce inseamna o "religie adevarata" ?
Ce inseamna o "religie falsa"?

O religie adevarata iti deschide inima catre toate fapturile.

O religie falsa te face sa-i judeci pe ceilalti (cu justificarile de rigoare).

[AlinB]

Ioi, iarasi pseud-oecumenistul nostru care ne vinde gogosi "budhiste" invelite in pagini rupte din Biblie.

Iisus Hristos a facut ascultare, S-a smerit luand chp de prunc ca sa ne poata indumnezei pe noi. De-a lungul timpului, au existat, insa, oameni mandri care au pus interesele lor mai presus decat pe Insusi Dumnezeu. Au cazut in diverse inselari si au facut alte confesiuni din dorinta de a-si da importanta, nu de a ajuta pe cineva sa se mantuiasca. Au denigrat icoane, pe Maica Domnului, sfinte moaste, Sfanta Impartasanie etc, dar au pretentia ca sunt religii credibile care merita atentie. S-au facut pe ei dumnezei, tanjid, probabil, dupa zeii antici...

Dumnezeu, insa, poate face ce vrea cu darurile Sale.

Pe de alta parte, nu dogma ne mantuieste. In iad sunt si ortodocsi, caci haina Botezului trebuie mentinuta curata prin spovedanie si prin pocainta. Nimic necurat nu intra in Imparatia Cerurilor.

Dar care religie ii mai ajuta pe crestinii de rand sa mentina comuniunea cu Hristos cum o face Ortodoxia? Care religie mai are preocuparea de a se ingriji de sufletele celor adormiti asa cum o face Ortodoxia?

Sfantul Antonie a trecut la cele vesnice in anul 356 d. Hr. in desertul de pe malul drept al Nilului. Informatiile pe care le avem despre Sfantul Antonie sunt relatarile Sfantului Atanasie, ucenicul sau. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: "Eu, o! fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga. Ca stiti pe diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci, nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea. Apoi, ca si cum fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul, apoi cu sfintii; ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Misuar

Aceasta realitate trezeste niste intrebari. De ce ingaduie Dumnezeu exista unor false religii, falsi profeti, false doctrine?

Este un aspect particular al chestiunii mai generale: "de ce ingaduie Dumnezeu raul" ? Fiindca din acelasi motiv ingaduie schismele, ereziile, falsele religii, dupa cum ingaduie razboaie, foamete, boli ori seceta.

De ce l-ar osandi Dumnezeu pe om pentru o alegere gresita?

Cea dintai datorie a omului pe Pamant este sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Atata cat se lasa Atoatele cunoscut. Pentru aceasta, omul este chemat sa cerceteze daca nu cumva Dumnezeu a vorbit oamenilor, ce anume le-a spus si ce a facut. Omul poate avea ideea de Dumnezeu unic, inteligent, viu si atotputernic bazandu-se numai pe observatie si intelgenta sa. Cu conditia bunei credinte. Ulterior, de asta data bazandu-se pe sursele credintei, dintre care cea dintai este cuvantul Domnului care e Biblia, omul poate descoperi atat misiunea generala a oamenilor pe pamant, cat si faptul ca Dumnezeu Intrupat a cladit o singura Biserica, pe care o prefigurase si ingrijise timp de milenii inainte prin poporul Sau ales. De asemenea, omul cunoaste criteriile dupa care poate deosebi Biserica autentica, aceea cladita de Cristos, de falsele Biserici.

Toate acestea, insa, cu conditia bunei credinte. Sa nu uitam ca omul e singura faptura vizibila care, daca vrea, ii poate spune "Nu!" lui Dumnezeu.

Prin urmare, nu alegerea gresita o osandeste Domnul. Motivul pentru care cei care se afla in afara Bisericii lui Dumnezeu se expun damnarii perpetue nu este rezultatul unei alegeri care ar fi cumva asa, ca rezultatul unei extrageri loto, ci reaua credinta cu care s-a facut.

De cele mai multe ori ( marea lor majoritate), nici macar nu e o alegere. Omul urmeaza religia familiei sale, cu buna credinta si speranta.

In cazul acesta nu vorbim de alegere gresita, ci de lipsa unei alegeri, lipsa unui demers, a unei cercetari, a unei preocupari, a unui parcurs propriu. Imi aminteste de un banc in care Itic se roaga staruitor, sambata de sambata, sa castige la loto. Dintr-o data se aude o voce ca de tunet: "Bey Itic, dar mai joaca si tu, din cand in cand, trage macar un bilet!". Cea mai buna metoda de a nu castiga la loto este sa nu joci. Dar, cum spuneam mai sus, alegerea asta (curios termen, eu il prefer pe acela de a urma religia decat de a alege religia) nu are caracter aleatoriu, din moment ce Dumnezeu, din inaltul Lui, a facut destule demersuri in creatie si in sufletele noastre ca sa Il urmam asa cum trebuie.

Aceasta alegere, capitala pentru om, este facuta de om dupa puterea discernamantului sau, a puterii lui, putere inzestrata de Dumnezeu. De ce nu ii da Dumnezeu putere omului sa faca alegerea corecta?

Eu cred ca oricare om, odata trecut de varsta intelegerii, are destula putere ca sa Il gaseasca pe Dumnezeu. Daca nu il gaseste, sau daca nu se aseaza in Arca faurita dupa indicatiile Lui si planul Lui, ci in barcute facute de tot felul de oameni, asta nu se poate din cauza lipsei de discernamant. Vorbesc de oameni care au discernamant, ceilalti sunt inocentii Domnului. Nu este necesar sa ai cine stie ce studii de matematica, filosofie sau teologie. "Cautati", "Cereti", "Bateti" spune Dumnezeu, promitand ca vom afla, vom primi, ni se va deschide. "Cercetati Scripturile!" ne mai indeamna Apostolul desemnat special ca sa-i converteasca pe cei ce nu sunt inca in Poporul Sau. Dar noi, neauzind nici chemarea lui Dumnezeu, nici indemnul celor Lui urmatori, nu cautam, nu cerem, nu batem la usa Lui, nu cercetam nimic toata viata. Si suntem scandalizati ca, la capatul ei, Dumnezeu va indrazni sa ne ceara socoteala alegerilor noastre.

[Misuar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este un aspect particular al chestiunii mai generale: "de ce ingaduie Dumnezeu raul" ? Fiindca din acelasi motiv ingaduie schismele, ereziile, falsele religii, dupa cum ingaduie razboaie, foamete, boli ori seceta.

Asa cum am spus mai spus, exemplul cel mai bun e scenariul din Rai, unde Adam si Eva il cunosteau direct pe Dumnezeu, stiau care sunt poruncile direct de la El, si totusi raul exista ( sarpele ) si prin voia lor libera au ales incalcarea poruncilor.
Ori omul de azi, vine pe lume necunoscand nimic ( nici porunci, nici pe Dumnezeu ).

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cea dintai datorie a omului pe Pamant este sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Atata cat se lasa Atoatele cunoscut. Pentru aceasta, omul este chemat sa cerceteze daca nu cumva Dumnezeu a vorbit oamenilor, ce anume le-a spus si ce a facut. Omul poate avea ideea de Dumnezeu unic, inteligent, viu si atotputernic bazandu-se numai pe observatie si intelgenta sa. Cu conditia bunei credinte. Ulterior, de asta data bazandu-se pe sursele credintei, dintre care cea dintai este cuvantul Domnului care e Biblia, omul poate descoperi atat misiunea generala a oamenilor pe pamant, cat si faptul ca Dumnezeu Intrupat a cladit o singura Biserica, pe care o prefigurase si ingrijise timp de milenii inainte prin poporul Sau ales. De asemenea, omul cunoaste criteriile dupa care poate deosebi Biserica autentica, aceea cladita de Cristos, de falsele Biserici.

Intradevar, ideea unui Dumnezeu creator si infinit, unic si viu este intuitiva, probabil insamantata in om.
Dumneavostra vorbiti despre Biblie ca si sursa adevarului, probabil ( dar nu neaparat ) fiind crescut in Europa crestina, eventual intr-o familie de crestini. Dar omul care se naste in China, in India, crescut intr-o alta cultura? Sau amerindienii de pe la 1000, la care Biblia nu ajunsese?
Poate ne spuneti care si care sunt criteriile dupa care omul poate deosebi 100% care e Biserica autentica si de ce considerati ca sunt adevarul ultim.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Toate acestea, insa, cu conditia bunei credinte. Sa nu uitam ca omul e singura faptura vizibila care, daca vrea, ii poate spune "Nu!" lui Dumnezeu.

Prin urmare, nu alegerea gresita o osandeste Domnul. Motivul pentru care cei care se afla in afara Bisericii lui Dumnezeu se expun damnarii perpetue nu este rezultatul unei alegeri care ar fi cumva asa, ca rezultatul unei extrageri loto, ci reaua credinta cu care s-a facut.
In cazul acesta nu vorbim de alegere gresita, ci de lipsa unei alegeri, lipsa unui demers, a unei cercetari, a unei preocupari, a unui parcurs propriu. Imi aminteste de un banc in care Itic se roaga staruitor, sambata de sambata, sa castige la loto. Dintr-o data se aude o voce ca de tunet: "Bey Itic, dar mai joaca si tu, din cand in cand, trage macar un bilet!". Cea mai buna metoda de a nu castiga la loto este sa nu joci. Dar, cum spuneam mai sus, alegerea asta (curios termen, eu il prefer pe acela de a urma religia decat de a alege religia) nu are caracter aleatoriu, din moment ce Dumnezeu, din inaltul Lui, a facut destule demersuri in creatie si in sufletele noastre ca sa Il urmam asa cum trebuie.

Poti sa faci cate demersuri vrei, dar fiecare dogma, sau fiecare religie are argumentele ei. De exemplu schisma dintre Biserica Catolica si Ortodoxa. Fiecare are argumentele sale, nu se poate spune despre niciuna ca nu are argumente impotriva celeilalte.
Si atunci omul alegere ceea ce i se pare lui ca are argumentele mai puternice, dar tot tine de predilectia omului. Omul alege cu buna credinta. Daca credeti ca oamenii sunt de alta credinta fiindca vor sa fie osanditi, etc, sau ca vor sa ispiteasca pe Dumnezeu, cred ca gresiti grav.

Oamenii pot fi ademeniți la anumite confesiuni prin ajutoare materiale, de exemplu. Cei care nu au o baza solida din copilarie adera la credinte gresite in mod gratuit. Altii sunt convinsi intr-un mod studiat, prin manipulare, pur si simplu. Unii se trezesc, altii mor asa.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Misuar

Asa cum am spus mai spus, exemplul cel mai bun e scenariul din Rai, unde Adam si Eva il cunosteau direct pe Dumnezeu, stiau care sunt poruncile direct de la El, si totusi raul exista ( sarpele ) si prin voia lor libera au ales incalcarea poruncilor.
Ori omul de azi, vine pe lume necunoscand nimic ( nici porunci, nici pe Dumnezeu ).


Intradevar, ideea unui Dumnezeu creator si infinit, unic si viu este intuitiva, probabil insamantata in om.
Dumneavostra vorbiti despre Biblie ca si sursa adevarului, probabil ( dar nu neaparat ) fiind crescut in Europa crestina, eventual intr-o familie de crestini. Dar omul care se naste in China, in India, crescut intr-o alta cultura? Sau amerindienii de pe la 1000, la care Biblia nu ajunsese?
Poate ne spuneti care si care sunt criteriile dupa care omul poate deosebi 100% care e Biserica autentica si de ce considerati ca sunt adevarul ultim.


Poti sa faci cate demersuri vrei, dar fiecare dogma, sau fiecare religie are argumentele ei. De exemplu schisma dintre Biserica Catolica si Ortodoxa. Fiecare are argumentele sale, nu se poate spune despre niciuna ca nu are argumente impotriva celeilalte.
Si atunci omul alegere ceea ce i se pare lui ca are argumentele mai puternice, dar tot tine de predilectia omului. Omul alege cu buna credinta. Daca credeti ca oamenii sunt de alta credinta fiindca vor sa fie osanditi, etc, sau ca vor sa ispiteasca pe Dumnezeu, cred ca gresiti grav.

Misuar, dovedesti ca ai o gandire matura si curaj in a formula intrebari si rationamente bazate pe observatie.

Este usor sa crezi in ortodoxie atunci cand esti nascut intr-un spatiu ortodox.
Cand toate reperele tale din frageda pruncie sunt pline de simbolistica crestina. Este usor sa condamni pe cineva ca nu se converteste la ortodoxie, fie amerindian, papuas sau orice alta rasa/nationalitate...

--------------
Din pacate, nu este usor a crede ca Dumnezeu se afla dincolo de orice religie.

Aceasta nu inseamna ca prin ortodoxie nu iL gasim pe Dumnezeu. Eu consider ca are toate modalitatile semiotice (inclusiv apofatismul), procesele esentiale spirituale prin care omul poate ajunge la indumnezeire (nu prin el insusi ci prin Dumnezeu care lucreaza in el - "reliance method").