Steaua Mărilor

[Mihnea Dragomir]

La Matine (Utrenie)

Surge! Iam terris fera bruma cessit,
ridet in pratis decus omne florum,
alma quae Vitae Génitrix fuísti,
surge, María!

Ridică-te ! Pe pământ iarna a plecat,
frumuseţea tuturor florilor se răspândeşte pe câmpuri,
O, tu, care ai fost Maica Vieţii,
Ridică-te, Marie !

Lílium fulgens velut in rubéto,
mortis auctórem teris una, carpens
sóntibus fructum pátribus negátum
árbore vitae.

Cum în tufiş de spini stăluce crinii,
tu singură zdrobeşti pe autorul morţii,
culegând din arborele vieţii
fructul interzis părinţilor noştri vinovaţi.

Arca non putri fabricáta ligno
manna tu servas, fluit unde virtus,
ipsa qua surgent animáta rursus
ossa sepúlcris.

Arcă făcută dintr-un lemn incoruptibil,
ne dai mana, de unde curge virtutea
ce face să iasă din mormintele lor oasele
ele însele redate vieţii.


Prǽsidis mentis dócilis minístra,
haud caro tabo pátitur resólvi;
Spíritus imo sine fine consors
tendit ad astra.

Servă docilă poruncilor sufletului,
Carnea ta nu suferă putrezirea
Ci, mai mult, împărtăşindu-se de soarta spiritului,
se ridică la ceruri.

Surge! Dilécto pete nixa cælum,
sume consértum diadéma stellis,
teque natórum récinens beátam
éxcipe carmen.

Ridică-te ! Sprijinită de mult iubitul tău,
Mergi la cer, ia diadema împodobită cu stele,
Ascultă cântecul copiilor tăi
Care cântă fericirea ta.

Laus sit excélsae Tríadi perénnis,
quae tibi, Virgo, tríbuit corónam,
atque regínam statuítque nostram
próvida matrem. Amen.

Laudă eternă fie Preaînaltei Treimi
Care îţi dă, o, fecioară, cununa,
şi care, din pre-eternitate, te-a instituit
Maică şi Regină a noastră. Amin.