Impartasania

[tudor2012]

De ce da nenea popa canon dupa spovedanie(daca da)?
de ce tre sa respecti canonul?
de ce e obligatoriu?
de ce tre sa faci canonu inainte de impartasanie?

[odin]

În prealabil postat de tudor2012

De ce da nenea popa canon dupa spovedanie(daca da)?
de ce tre sa respecti canonul?
de ce e obligatoriu?
de ce tre sa faci canonu inainte de impartasanie?

Tudor, lucrurile stau cam asa...

Spovedania este o Taina prin care se obtine iertarea pacatelor. Una dintre conditiile ca acest lucru sa se intample este ca cel ce se marturiseste sa manifeste parere de rau pentru pacatele savarsite. Implinirea canonului care ti se da este o reflectie a acestei pareri de rau, este o manifestare a faptului ca, constientizezi ca ai gresit. Scopul nu este unul punitiv, nu ti se aplica o pedeapsa (de genul: `Aaa, te-ai imbatat, ia baga, ma, 10 metanii si zi 10 Tatal nostru`), ci are un scop constructiv, de confirmare a unei anumite stari. Pt. ca Spovedania implica si promisiunea de a nu mai repeta pacatele facute. Deci, canonul iti aminteste si de acest lucru.

Nu trebuie sa il respecti... Il respecti, daca vrei... Aminteste-ti insa ca tu initiezi si manifesti dorinta de a-ti fi iertate pacatele.... Daca iti pare rau pt. ele, atunci nu o sa simti o greutate in implinirea canonului, ci un avantaj pt. ca ti se ofera sansa de a face si tu ceva, de a arata ca iti pare rau, de a manifesta un interes aparte pentru acest lucru de care tocmai te-ai bucurat - iertarea pacatelor... te face sa te simti ca contribui intr-un mod fizic la acest sentiment de usurare sufleteasca cauzata de spovedanie.

Canonul este `obligatoriu` tocmai din prisma importantei lui. Importanta este aratata, din pct. meu de vedere, din ceea ce am spus mai sus.

Implinirea canonului mai reprezinta si un reper pt. duhovnic la viitoarea spovedanie, pt. ca reflecta interesul tau pt. acest aspect - iertarea pacatelor. Astfel, daca ti-ai indeplnit canonul, duhovnicul stie ca te-ai preocupat si ca ai facut un prim pas pt. multumire, dar si pt. constientizarea faptului ca ai gresit. daca dimpotriva nu ti-ai indeplinit canonul, asta arata ca interesul tau nu este de fapt unul real, sau esti delasator. Il va ajuta sa iti arate cat de mult constientizezi de fapt ca ai gresit. Daca ai gresit, vei face acel lucruri care iti sunt cu putinta, pt. a manifesta parerea de rau...

Trebuie sa il faci inainte de impartasire, tocmai pt. ca reflecta interesul tau pt. acest lucru si pt. indeplinirea `datoriilor`, venind astfel curat inaintea Sf. trup si Sange. exista practica ca unii duhovnici sa nu dea de fapt dezlegarea decat dupa indeplinirea epitemiei.

daca tu nu iti faci canonul, arata ca de fapt nu prea te intereseaza acest aspect si ca atare tratezi cu superficialitate starea ta reala de pacatosenie... deci nu prea meriti sa te impartasesti. oricum, nu ar trebui...



- manifestare a parerii de rau
- subliniaza constienizarea starii de pacatosenie
- implinirea lui arata dorinta si interesul pe care il ai in vederea Impartasirii

[tudor2012]

Merci odin!

Chestia e ca io am inteles ca este obligatoriu si unii preoti te "leaga" sa nu te impartasesti decat dupa ce faci canonul. sau te "leaga" o perioada de timp fara sa iti dea canon.

si io ma gandeam ca de ce nu te lasa sa te impartasesti numai dupa ce ti-ai indeplinit canonul. Pentru ca in biserica ortodoxa exista muuuulte specimene de asazisi credinciosi. Si unii iau impartasania ca si ceva ce li se cuvine dupa implinirea canonului.
"am facut canonul acuma is indreptatit sa ma impartasesc" - si bine stii si tu ca nu asta e spiritul cu care se merge la impartasanie.

Si de ce te leaga? ca nici asta nu am inteles?

[odin]

În prealabil postat de tudor2012

Merci odin!

Chestia e ca io am inteles ca este obligatoriu si unii preoti te "leaga" sa nu te impartasesti decat dupa ce faci canonul. sau te "leaga" o perioada de timp fara sa iti dea canon.

si io ma gandeam ca de ce nu te lasa sa te impartasesti numai dupa ce ti-ai indeplinit canonul. Pentru ca in biserica ortodoxa exista muuuulte specimene de asazisi credinciosi. Si unii iau impartasania ca si ceva ce li se cuvine dupa implinirea canonului.
"am facut canonul acuma is indreptatit sa ma impartasesc" - si bine stii si tu ca nu asta e spiritul cu care se merge la impartasanie.

Si de ce te leaga? ca nici asta nu am inteles?

Personal imi este destul de necunoscut termenul de `legat`... Mai corect ar fi sa spui ca te opreste sa te impartasesti... de ce? pt. ca vrea sa fie sigur ca esti vrednic, ca meriti sa te apropii de Sf. Trup si Sange. Asta pentru ca ti-ai face singur rau, daca te-ai apropia nevrednic de sf. taine (`osanda isi mananca si bea`). Ziceam in primul topic ca implinirea canonului arata interesul tau si o posibilitatea de manifestare reala, materiala, in plan fizic a parerii de rau... Este semnul pe care tu il faci: `Uite, imi pare rau, nu doar recunoscand, ci si fac ceva in sensul asta.` Si apoi silinta pe care o arati in implinirea canonului arata cat de mult vrei sa te unesti cu Hrisots in Taina Euharistiei...

Eu am zis ca `nu trebuie` tocmai pt. a arata ca esti liber sa hotarasti, daca VREI CU ADEVARAT sa te impartasesti sau nu.

Pe de alta parte, devine si responsabilitatea preotului faptul daca tu te impartasesti sau nu cu vrednicie... si ca atare, iti traseaza niste `trepte` psihologice pt. a realiza in cele din urma singur daca vrei sau nu sa te impartasesti... daca vrei, vei zbura peste acele `trepte`; daca nu, ti se vor parea de netrecut, greoaie si o ingradire...

Este drept ca in cazul canonului, preotul detine un rol esential... Sf. ioan Gura de Aur vorbeste despre asta, comparand preotul cu un chirurg: Daca taie prea mult din rana, risca sa iti faca rau (un canon prea dur te poate face sa deznadajduiesti si sa te departezi de impartasire); daca taie prea putin, nu este limitata toata infectia, si aceasta va reveni (un canon prea mic, te poate face sa privesti superficial propria stare de pacatosenie, dar si impartasirea...).

Unele pacate, chiar daca sunt marturisite cu parere de rau, sunt destul de mari... pt. a te face sa constinetizezi lucrul asta si pt. a arata ca nu oricum nu putem apropia de Sf. Trup si Sange, suntem opriti de la Impartasire. La spovedania viitoare, preotul va avea ocazia sa vada daca ai mai reptat pacatle respective, etc si va reconsidera din nou `situatia`.

In privinta `cuvenitului`, trebuie sa stim ca in nici un ca nu suntem vrednici cu adevarat. Insa in virtutea harului impartasit la Spovedanie prin care ni se iarta pacatele, dar si a iubirii lui hristos, El ne ridica spre aceasta cinste, mai exact harul oferit noua de Sf. Duh ni-L aduce pe Hristos... La fel cum Hristos a trmis pe Sf. Duh pt. a fi cu noi in veac (`dar nu va voi lasa singuri, ci voi trimite la voi pe Mangaietorul`), la fel si Sf. Duh face posibila prezenta lui Hristos in mijlocul nostru prin aceasta Taina - a Euharistiei.

Cu atat mai mare trebuie sa fie recunostinta noastra, tocmai pt. ca de fapt, tot pacatosi suntem si nu meritam... Insa iubirea lui Hristos trece peste aceasta si se face prezent in noi.

[tudor2012]

Cand te spovedesti, tu spui pacatele tale nu preotului, ci Domnului Iisus Hristos, fata de el te confesezi, nu?

Ei si nelamurirea mea este ca de ce trebuie sa facem anumiti pasi inspre impartasanie, in mod obligatoriu (daca nu ii faci nu te impartasesti - in sensul asta) daca preotul asa considera?

Iisus nu a spus nimanui ca sa se duca sa se roage si mai apoi sa vina la El.

Eu zic ca daca preotul ar lasa pe toata lumea dupa ce se spovedeste sa mearga la impartasanie atunci cu mai mare drag ai respecta un canon pe care ti-l impui tu insuti. pentru ca te gandesti: "ui mah ! io am pacatuit atata si omu asta nu mi-o zis decat ca ma iarta! nu mo certat, nu nimic." Dar daca ii da canonul.. il face sa zicem dintr-o anumita obligatie si cand merge la Impartasanie, cum am mai spus anterior, cu un sentiment de victorie:" am facut canonul, acum rasplata ! "

Si asta am vrut sa spun si eu. ca mergem la impartasanie cand suntem pregatiti. Dar cand suntem pregatiti? NICIODATA. iar atunci cand credem ca suntem pregatiti vom fi cel mai nepregatiti. Dar unii merg si pe ideea asta.. a continuei pregatiri.. si in final.. nu se alege nimic. Si e pacat.

Si am mai auzit unele chestii.. legate de opritul de la impartasanie. Am auzit de la preoti calugari si maicute. Cum ca cel care opreste o persoana de la impartasanie nu mai este nici el vrednic de impartasanie. Adica,[virgula] cand se impartaseste preotul respectiv Trupul si Sangele Domnului nu mai au nici un efect asupra lui. Si alte idei despre moarte, unde ajunge fiecare dupa ce moare daca moare in timpul canonului. Nu stiu..

defapt ce vrem? cel putin sa fim in adevar si cel mult sa ramanem acolo! in rest.. nu mai conteaza.

Merci pentru explicatii inca o data!

[odin]

Tu iti spovedesti pacatele lui Iisus, insa exista in acets caz un martor - preotul. El il reprezinta pe Hristos. Chiar daca spovedania ii este adresata lui Hristos, ea este legata de un tert - in cazul asta de preot.

Din pacate, nu se intampla asa cum zici tu: `ui mah ! io am pacatuit atata si omu asta nu mi-o zis decat ca ma iarta! nu mo certat, nu nimic.`... `Cearta` asta are un rol constructiv... Modul in care tu privesti aceasta `cearta` depinde binenteles de tine... daca tu o vezi drept o pedeapsa pt. pacate faci o greseala pt. ca oricum, pedepasa nu este echitabila... Pacatele iti sunt iertate oricum, nu poti face tu nimic (canonul) ca sa le stergi... Insa, indeplinirea canonului arata implicarea ta directa (indirect proportionala oricum cu pacatele tale, nu?). Ideea este sa nu faci canonul din obligatie ci ca o manifestare a recunostintei...

Sa zicem ca cineva iti face un cadou foarte mare... Vine te viziteaza si iti da cadou o masina... Dupa ce lasa cheile de masina vrea sa plece... cu taxiul... Devine o chestie de manifestare a recunostinei faptul ca te oferi sa il duci tu cu masina... Nu te simti (sau nu ar trebui) sa te simti obligat si ca :` Ai, fir-ar, acu` tre sa il duc acasa fiindca mi-a luat masina` ci este un avantaj faptul ca ti se ofera posibilitatea sa il duci acasa... oricum nu este direct proportional cu cadoul, insa te face sa te simti mai bine si arata o anumita stare a ta: `Voi fi mereu recunoscator`...

Teoretic, niciodata nu suntem pregatiti, insa tocmai ca ni se permite sa ne impartasim nu inseamna ca trebuie sa refuzam: `Nu merit` - pt. ca faci o greseala si refuzi iubirea si dorinta lui hristos de a fi `una` cu tine... Si din cauza asta vei fi si mai recunascator, iar canonul ti se va parea cel mai bun lucru cu putinta, pt. ca ti se ofera ocazia de `macar atat sa fac si eu`...Daca tu vezi asta o pedeapsa, atunci insemna ca nu meriti nici practic sa te apropii de impartasanie.

Una dintre cele mai mari responsabilitati ale unui preot este legata de spovedanie. Insa el nu greseste daca te opretse de la Impartasit pe drept, fiindca exact asta este treaba lui...
Sper ca sunt destul de clar si nu creez confuzii... Spor!

[tudor2012]

da, am inteles ! danke shon ink-o data !

[D.C.]

Sfanta Impartasanie este Viata noastra, este Darul dat de Hristos pentru noi. Darul cel mai de pret.

[MARIUS_DANIEL]

În prealabil postat de D.C.

Sfanta Impartasanie este Viata noastra, este Darul dat de Hristos pentru noi. Darul cel mai de pret.

Asa este.Prin jertfa Sa,trupul si sangele Lui,a inlocuit jertfa de sange de animale din VT.Astazi jertfele de sange animal sau chiar uman aduc numai vrajitorii si satanistii.

[D.C.]

DE MULTE ORI PRIVESC CU DURERE FETE TRISTE ALE CREDINCIOSILOR CAND SE IMPARTASESC. si ma intreb de ce? de ce nu simtim Bucuria unirii cu Hristos? de ce oare nu intelegm ca momentul unirii este transformarea, Invierea fiintei noastre. Este momnetul schimbarii vietii noastre. Cum oare nu putem intelege cat de mare este acest DAR?