Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Romano-Catolica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #111  
Vechi 22.10.2011, 02:43:35
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Vă împărtășesc întru totul punctul de vedere potrivit căruia Sfintele Taine sunt absolut necesare pentru mântuire și, din acest motiv, putem dobândi viața veșnică doar rămânând membrii credincioși ai Bisericii noastre.
Evit să polemizez pe tema mântuirii celor de alte credințe, pentru că doar Dumnezeu cunoaște viitorul fiecărui suflet, iar noi putem emite doar presupuneri în această privință. Îmi amintesc, în acest sens, un dicton patristic deosebit de interesant, pe care voi încerca să-l redau din memorie: "Să nu fericești pe nimeni mai înainte de sfârșitul său și nici să nu te deznădăjduiești de mântuirea cuiva" (Sf. Efrem Sirul). Desigur, aceste cuvinte au fost rostite într-un alt context, dar îmi pare că se potrivesc și în discuția noastră. :) În mod cert, Hristos este unicul Mântuitor, fiind Dumnezeu-Omul și, din acest motiv, Biserica Sa este "corabia mântuirii", în afara căreia...
Gândul pe care am dorit să-l transmit în mesajele anterioare este legat, însă, de viitorul celor care fie nu au auzit niciodată de Evanghelia lui Hristos, fie au primit o educație incorectă, fiind crescuți în familii atee sau de alte credințe. Cu aceștia ce se va întâmpla? Nu știu... și nici cei mai inteligenți teologi ai lumii nu cred că ar putea prezice cu exactitate viitorul rânduit lor de către Dreptul Judecător. Totuși, conștiința îmi spune că... dreptatea și iubirea divină rămân infinit superioare capacității noastre de înțelegere. Noi ne imaginăm că acei păgâni vor merge în iad pentru că n-au avut posibilitatea de a primi Sfintele Taine. Dar dacă Dumnezeu va găsi, pentru mântuirea lor, o soluție pe care noi nici nu ne-am putea-o imagina? Cine s-ar fi gândit, în perioada Vechiului Testament, atunci când până și pronunțarea numelui divin Iahve era considerată drept o blasfemie, că Dumnezeu Însuși va deveni Om și - cutremurător - Se va lăsa ucis pentru salvarea omenirii? Cine s-ar fi gândit chiar și-n vremea vieții pământești a Mântuitorului, chiar și după Înălțarea Sa la cer, că păgânii politeiști, adversari ai poporului ales, vor primi Evanghelia chiar înaintea celor ce aveau pe atunci certitudinea mântuirii?
"Nebănuite sunt căile Domnului"...

În privința mântuirii creștinilor din celelalte confesiuni, îmi amintesc un punct de vedere deosebit de interesant al unui profesor de teologie, potrivit căruia între eterodocșii de astăzi și ereticii din perioada Bisericii primare există o diferență fundamentală: primii s-au născut în acele credințe și rămân consecvenți convingerilor lor în mod sincer, iar ereticii din primele veacuri ale erei creștine se separau în mod conștient de Biserica lui Hristos, doar pentru că voiau ei să întemeieze alte grupări religioase... Știu că Biserica noastră consideră valid Botezul practicat de celelalte confesiuni, dacă este săvârșit în numele Sfintei Treimi. De exemplu, dacă un catolic se convertește la Ortodoxie, Botezul său este acceptat și i se face doar Taina Mirungerii. S-ar putea să mă înșel... Totuși, informația despre validitatea Botezului eterodox săvârșit în numele Sf. Treimi o am de la un profesor de teologie. Deci, logic ar fi să fie o informație corectă.

Doamne ajută!
Observ că mai sunt multe mesaje deosebit de interesante la acest topic, pe care încă nu le-am citit. De aceea, voi reveni mâine, pentru a putea citi cu atenție ce s-a mai scris. Altfel, ar fi foarte posibil să exprim idei despre care s-a mai discutat. :)

O noapte binecuvântată tuturor!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #112  
Vechi 22.10.2011, 04:55:46
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Gândul pe care am dorit să-l transmit în mesajele anterioare este legat, însă, de viitorul celor care fie nu au auzit niciodată de Evanghelia lui Hristos, fie au primit o educație incorectă, fiind crescuți în familii atee sau de alte credințe. Cu aceștia ce se va întâmpla?
Părerea mea personală este că, dacă vor duce vieți drepte (în conformitate cu morala naturală sădită în inima lor), vor merge într-un Limb al Drepților, împreună cu copiii nebotezați. Acolo vor fi feriți de suferințele infernale și se vor putea bucura chiar de fericirea naturală, de care ne putem bucura și pe pământ. Dar, de mântuit, nu vor fi mântuiți, adică nu se vor putea bucura de viziunea beatifică. Ei, care nu L-au cunoscut pe Cristos, probabil că nu vor percepe inexistența viziunii beatifice ca pe o lipsă. Nu li se va părea că au pierdut nimic. Dar noi, bineștiind fericirea supranaturală a contemplării veșnice a Lui, știm și cât de mult vor pierde dacă vor rămânea în această stare. Dacă ne pare rău pentru un copilaș care moare la 4 ani, deși el moare fericit jucându-se, dar ne pare rău și zicem "acesta nu a apucat să cunoască frumusețea vieții", cu atât mai mult ne pare rău de cei care, deși nu vor suferi, vor fi lipsiți de fericirea supranaturală a intimității veșnice cu Lumina cea Neînserată.

Citat:
Dar dacă Dumnezeu va găsi, pentru mântuirea lor, o soluție pe care noi nici nu ne-am putea-o imagina?
De putut, se poate. Desigur că Dumnezeu, Care poate orice, poate și să mântuiască pe un necredincios fără a recurge la Sfintele Taine ale Lui. Numai că Biserica nu poate predica asta. Biserica este legată să predice aceea ce i s-a descoperit și nu mai mult decât i s-a descoperit, nici altceva decât i s-a descoperit. Or, în privința unor posibilități alternative de mântuire, nu i s-a descoperit nimic. Ce știe de sus, aia propovăduiește, și anume că Sfintele Taine sunt necesare mântuirii. Nu logica, nici lucruri care vin din cugetul predicatorului. De aceea, privind mântuirea nebotezaților, putem avea speranță, dar nu certitudinea absolută pe care numai credința revelată o oferă. Cu alte cuvinte, un copil care moare la o oră după ce a fost botezat, merge absolut sigur în Paradis. Unul care moare înainte de a fi botezat nu știm, de fapt, unde merge. Nu e tot aia, de aceea, pentru ca să se mântuiască cu siguranță și nu cu speranță, trebuie să botezăm copiii și de aceea trebuie să ajutăm la convertirea oamenilor.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 22.10.2011 at 04:59:42.
Reply With Quote
  #113  
Vechi 22.10.2011, 10:24:10
Savonarola Savonarola is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.08.2011
Locație: Bizanțul de dupa Bizanț
Religia: Ortodox
Mesaje: 341
Implicit

Asta este părerea dvs personală, nu și cea a bisericii romane, pe care de fapt o contraziceți cât puteți pentru că este evident că interesele actuale ale papiștilor sunt altele decât ale papiștilor de ev mediu. Doctrina, nu părerea personală, a bisericii romane este aceea că în afara bisericii nu există iertare a păcatelor, și evident nici a păcatului originar, nu doar a celorlalte păcate, și că aceia care mor în păcatul originar merg drept în iad după moarte. ASTA este doctrina romană, latinească, iar nu părerea dvs personală, care este în evidentă contradicție cu doctrina bisericii romane.
Reply With Quote
  #114  
Vechi 22.10.2011, 10:45:30
Erethorn Erethorn is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.12.2009
Locație: Timisoara
Religia: Catolic
Mesaje: 2.079
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Savonarola Vezi mesajul
Asta este părerea dvs personală, nu și cea a bisericii romane, pe care de fapt o contraziceți cât puteți pentru că este evident că interesele actuale ale papiștilor sunt altele decât ale papiștilor de ev mediu. Doctrina, nu părerea personală, a bisericii romane este aceea că în afara bisericii nu există iertare a păcatelor, și evident nici a păcatului originar, nu doar a celorlalte păcate, și că aceia care mor în păcatul originar merg drept în iad după moarte. ASTA este doctrina romană, latinească, iar nu părerea dvs personală, care este în evidentă contradicție cu doctrina bisericii romane.
Dupa cum am mai aratat si se vede ca refuzati sa intelegeti, dogma (nu doctrina) la care faceti referire trebuie interpretata in lumina eclesiologica, adica plecand de la intrebarea: Cine face parte si in ce fel face parte din Biserica ? Se poate sterge pacatul originar, sau orice alt pacat, prin intermediul Bisericii, in lipsa apartenentei formale la Biserica, daca exista motive intemeiate cum ar fi ignoranta neculpabila ?

Conciliul Vatican II a raspuns formal acestei intrebari, exprimand o idee care este aproape la fel de veche ca si Biserica. Nu numai c nu exista contradictie, dar s-a facut un pas mare spre atenuarea unor percepute, imaginate, contradictii.
Reply With Quote
  #115  
Vechi 22.10.2011, 10:50:21
Savonarola Savonarola is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.08.2011
Locație: Bizanțul de dupa Bizanț
Religia: Ortodox
Mesaje: 341
Implicit

Tu nu ai explicat absolut nimic, faci doar propagandă ieftină, pentru ignoranți. Și asta pentru simplul fapt că nu ești catolic, ci sectant al sectei Vatican II.
Reply With Quote
  #116  
Vechi 22.10.2011, 10:59:50
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Savonarola Vezi mesajul
Tu nu ai explicat absolut nimic, faci doar propagandă ieftină, pentru ignoranți.
Cu asta sunt de acord.
Cât privește mântuirea sau nu a "ignoranților neculpabili" vă recomand să-l citiți cel puțin pe marele duhovnic Cleopa. O să găsiți acolo niște informații interesante, ortodoxe și universale.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #117  
Vechi 22.10.2011, 11:08:54
Erethorn Erethorn is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.12.2009
Locație: Timisoara
Religia: Catolic
Mesaje: 2.079
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Savonarola Vezi mesajul
Tu nu ai explicat absolut nimic, faci doar propagandă ieftină, pentru ignoranți. Și asta pentru simplul fapt că nu ești catolic, ci sectant al sectei Vatican II.
Trebuie sa recunosc ca aceasta combinatie - ultraortodox si sedevacantist in aceeasi persoana - nu am mai intalnit-o. Mare e gradina Domnului.

Pentru domnul DragosP: Eu am formulat niste argumente foarte clare. Daca alegeti sa le bagati sub pres, fara a contraargumenta, cu calificativul "propaganda ieftina", e alegerea dumneavoastra. Nu stiu insa cata credibilitate va vor aduce asemenea conduita in ochii preopinentilor.
Reply With Quote
  #118  
Vechi 22.10.2011, 11:19:55
Savonarola Savonarola is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.08.2011
Locație: Bizanțul de dupa Bizanț
Religia: Ortodox
Mesaje: 341
Implicit

Citat:
În prealabil postat de DragosP Vezi mesajul
Cât privește mântuirea sau nu a "ignoranților neculpabili" vă recomand să-l citiți cel puțin pe marele duhovnic Cleopa. O să găsiți acolo niște informații interesante, ortodoxe și universale.
Îmi cer scuze că trebuie să fac din nou aceeași precizare metodologică pe care am făcut-o mai devreme, inclusiv pentru laurastitfer (precizare pe care evident domnișoara a escaladat-o, pentru că, nu-i așa, astea sunt vremurile). Aici nu se pune problema acestei doctrine neapărat din punct de vedere ortodox, ci din punctul de vedere a cum vede catolicismul problema. Cum văd unii ortodocși problema s-a discutat și se poate discuta pe un alt fir de discuție. Încercarea unor diversioniști de a abate discuția în altă parte se datorează dorinței de a ascunde adevărul, și anume acela că actuala credință a unora dintre papistași este alta decât credința papistașilor de acum câteva sute de ani, și dorinței de a ascunde evidența că infailibilitatea papală nu se verifică în practică, că papii "infailibili" se contrazic de fapt între ei.

Last edited by Savonarola; 22.10.2011 at 11:43:05.
Reply With Quote
  #119  
Vechi 22.10.2011, 12:43:04
Savonarola Savonarola is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.08.2011
Locație: Bizanțul de dupa Bizanț
Religia: Ortodox
Mesaje: 341
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Erethorn Vezi mesajul
Dupa cum am mai aratat si se vede ca refuzati sa intelegeti, dogma (nu doctrina) la care faceti referire trebuie interpretata in lumina eclesiologica, adica plecand de la intrebarea: Cine face parte si in ce fel face parte din Biserica ? Se poate sterge pacatul originar, sau orice alt pacat, prin intermediul Bisericii, in lipsa apartenentei formale la Biserica, daca exista motive intemeiate cum ar fi ignoranta neculpabila ?
Până acum nu ați arătat de fapt nimic ci doar faptul că sunteți pe o poziție diferită și contrarie raportat la doctrinele latinești de acum câteva sute de ani. Nu ați răspuns cu nici cel mai mic argument nu mie, ci doctrinelor pronunțate de foști papi ai bisericii romane, cum sunt Inocențiu III, Clement V, Bonifaciu VIII, Eugeniu IV. Nu mie trebuie să îmi aduceți argumente ci foștilor papi trebuie să le demonstrați că în pronunțările lor "infailibile" de fapt s-au înșelat așa cum susțineți în corul vaticaniștilor II. La toate argumentele care s-au adus, dvs la fel ca și Dragomir nu ați adus de fapt nici un argument sustenabil, ci doar o gargară continuă pe linia melodică impusă de Vatican II.
Reply With Quote
  #120  
Vechi 22.10.2011, 12:48:37
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de nutucutu Vezi mesajul
In afara de "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi biserica mea..." Isus, la inaltare, i-a spus lui Petru si numai lui Petru, chiar daca erau si ceilalti ucenici de fata, iar asta nu o data ci de trei ori: "Paste oile mele". Mai avem si acest verset asupra caruia trebuie sa meditam.
Nu putem vorbi despre adevăr dacă îl construim pe ipoteze eronate. Istoria formării Bisericii ar trebui să vă preocupe pe mai mult. Un text pe care l-am mai postat si pe un alt topic (papalitatea) ar trebui să vă dea de gândit când susțineți Biserica Catolică și legătura ei cu Sf Apostol Petru...Biserica s-a format după pogorârea Duhului Sfânt:

"În ziua pogorârii Duhului Sfânt, Petru, care mai înainte tremura din toate fibrele neputinței omenești, acum propovăduia pe Iisus în Ierusalim, în public, cu un curaj extraordinar Fapte (2,14-41; 3,4-26). După cuvântul răscolitor de conștiințe a lui Petru, se botează 3.000 de inși. Aceasta este socotită ziua întemeierii Bisericii, prima societate creștină. Aceasta este și prima predică creștină și este interesantă fiindcă cuprinde numai elementele fundamentale ale unui simbol de credință: Învierea Mântuitorului, Înălțarea la cer, Trimiterea Sfântului Duh, precum și concluzia practică – cu caracter de Taină – a Botezului.
Iată o predică apostolică, în elemente și rezultate. Suflarea Duhului Sfânt a topit granițele de limbă dintre neamuri și diferența dintre clase. Propietatea particulară se schimbă în propietate colectivă benevolă, primul comunism este creștin, intemeiat pe iubirea de oameni și pe faptul că toți oamenii sunt fii aceluiași Tată, Dumnezeu.
Iată primele rezultate ale propovădurii Apostolului Petru. O activitate prctică, oragnizatorică, transformatoare a bazelor de până aici ale societății.
Declarația publică a lui Petru, în Templul din Ierusalim, că Iisus este Sfânt și Drept și că El este Autorul vieții, determină pe mai marii templului sa-i tragă la răspundere pe el și pe Ioan.
În fața autorităților iudaice – negativiste, Petru face apel la rațiunea situației: „Judecați și voi de este drept înaintea lui Dumnezeu, să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu? Noi nu putem să nu spunem ce am văzut și am auzit” (Fapte 4, 19-20).
Iată principiul apostolic al ierarhiei ascultătorilor. Nici o agresiune, nici o tensiune, nici o intimidare. Apostolii erau ferm convinși de existența Duhului Sfânt, fapt ce le dă curajul propovăduirii pe față a lui Iisus, o propovăduire pozitivă a creștinismului. La împotrivirile de tot felul ei erau pe deplin liniștiți că biruința ultimă este a lui Dumnezeu, pe care Îl propovăduiesc ei, de aceea nu se prindeau în dialectică (contradictoriu) cu împotrivitorii.
Mai târziu, Sfântul Apostol Pavel va da asigurarea că în ce privește ierahia ascultătorilor chiar și potrivnicii se supun lui Dumnezeu, deși fără să creadă, deci obiectul predicii este propovăduirea simplă a lui Iisus Histos, Care singur transformă societatea din interiorul ei, încât nu este nevoie de luptă exterioară, ceea ce ar angaja creștinismul într-o mulțime de conflicte inutile și păgubitoare.
Sinediul îndată ia măsuri, arestează Apostolii. Apostolii reafirmă aceeași rațiune simplă a lucrurilor, că ei ascultă mai mult de Dumnezeu, decât de oameni.
Gamaliel, un rabin ponderat din Sinedriu, oprește Tribunalul Templului de a-i judeca pripit și condamna la moarte. Apostolii au luat deci bătaie de joarde și au fost puși în libertate, cu interzicerea de a mai propovădui pe Iisus. Sfatul cesta anticreștin, firește, Apostolii nu l-au putut asculta. Deci, în primele întâlniri ale Apostolilor cu scietatea s-a văzut că creștinii repetă, în mare, viața lui Iisus.
Suferința pentru Iisus – Sfântul Apostol Pavel va zice: „necazurile pentru Evanghelie” – încep să fie înțelese ca o binecuvântare. Iată cum, din primele zile ale creștinsmului, Duhul Sfânt odrăslește în propovăduitori săi, Apostolii, duhul jertfei de sine. Moartea cu care îi amenințau potrivnicii, nu mai este o temere, din simplul motiv că moartea a fost biruită de învierea lui Iisus.
Așa a plecat creștinismul la câștigarea lumii: silit și călit de încercări, printre potrivnici, printre amenințări, dar niciodată acestea nu l-au covârșit. Dumnezeu putea ca să le oprească, dar nu le-a oprit, pentru că acestea ar fi oprit creștinismul. Focul iubirii divine, de dragul Adevărului, între potrivnici se aprinde și se menține. Acesta-i paradoxul: creștinismul reînvie în raport direct proporțional cu încercările de a-l stinge.
Tot în primele zile ale Bisericii s-a impus și caracterul creștinismului ca religie universală – ecumenică – și nu mai mult națională. El exprimă în elementele (și în limbă) fiecărui neam aparte, deși natura sa este mai presus de toate neamurile. Această lărgire a creștinismului peste granițele neamurilor i se descoperea lui Petru. În felul acesta, creștinismul apare în istorie ca o nouă energie a păcii între popoare. Pacea este o idee specific creștină și se condiționează de obârștia ei divină.
Cu această lărgire a Revelației între toate neamurile – potrivit misiunii apostolice de la Înălțare – va avea să ostenească al doilea Apostol al creștinismului, Apostolul Pavel.
Providența – alt element fundamental al creștinismului: conducerea văzută a celor nevăzute – s-a făcut strălucitor înțeleasă prin convertirea unui mare vrăjmaș a lui Iisus cu numele de Saul din Tars.
Cine se putea prinde mai bine (în luptă) cu păgânii și cu toată cultura elenă, decât unul ce fusese vrăjmaș de militant împotriva noi religii. Saul cunoștea creștinismul, însă ca potrivnic, ca un încredințat cu autoritatea de a-l nimici. Dar socotelile lui Dumnezeu sunt mai presus decât socotelile omului. Vrăjmășia neamurilor trebuia biruită de un vrăjmaș de moarte al creștinilor, convertit în „Apostolul neamurilor”. Iar ca o ironie a situației – ca să nu zic a Providenței – această convertire a lumii greco-atine s-a făcut sub protecția cezarului, pe care Pavel a invocat-o ca cetățean roman (Fapte 22,25) îpotriva conaționalilor săi iudei, care s-au întărit cu jurământul și cu greva foamei (Fapte 23, 12) ca să-l omoare pe Pavel (unii sunt de părere că Pavel a sfârșit asasinat de iudeii aceștia din Roma).
În fața Areopagului Atenei, Providența n-a trimis un ins întâmplător, ci un om pregătit. Saul era cel mai bun elev al lui Gamaliel – cel mai învățat rabin al iudaismului, și totodată bine instruit în cultura elenă a timpului. Convertirea lui Saul n-a fost convertire din nimic ci convertirea unui instruit de la o ideologie veche la o concepție nouă.
Iar la Roma, Providența a trimis pe Apostolul Pavel un cetățean roman, care va avea să precizeze poziția creștinilor față de împrejurările ostile create de conaționalii săi iudei.
Creștinismul, la obârșia sa, a fost protejat de stăpânirea romană împotriva prigoanei iudaice. Acest fapt a determinat stăpânirea să facă deosebirea între iudaism și creștinism. Mai pe urmă iudeii, care erau răspândiți în tot imperiul roman, au asmuțit stăpânirea romană îpotriva creștinilor, scornindu-le vina că aceștia uneltesc împotriva statului, împotriva Cezarului, reeditând pretutindeni amenințările din curtea lui Pilat. Cu aceste sforării ale vicleșugului și urii, iudeii căutau să antreneze autoritatea romană în planurile lor antireștine. Mincinoasa lor prietenie cu Cezarul însă le-a atras expulzarea lor din Roma, la anul 50-52.
În această atmosferă deopotrivă ostilă atât iudeilor cât și creștinilor, fiindcă se închinau Împăratului altei împărății și nu împăratului roman, Pavel, iudeu și ceștin, Cere să fie judecat tocmai de Cezarul, potrivit dreptului roman și cetățeniei sale romane. Astfel, în primăvara anului 61, după multe peripeții pe mare, sub escortă, ajunge la Roma. Aici este menținut sub stare de arest, în lanțuri, deși „Adevărul nu știe de lanțuri”, tot ca o Providență. Căci, de n-ar fi fost păzit de autoritatea romană, cei 40 de iudei, care-i juraseră moartea, l-ar fi omorât, zădărnicindu-i misiunea. Arestul său de doi ani a fost ușor, mai mult un domiciliu forțat, căci avea voie să primească pe creștinii comunității din Roma și să scrie pastoralele sale în Orient.
În altă ordine de idei, petrecerea lui Pavel în Roma clatină serios ipoteza episcopatului de 25 de ani a lui Petru la Roma. Existența lui Petru nu este pomenită în nici o epistolă paulină trimisă în Răsărit, ceea ce este absolut inadmisibil pentru un apostol ca Pavel, dacă Peru ar fi existat cu adevărat la Roma.
Faptul că Pavel scrie „din lanțuri”, că mai apoi avea să guste și cea de-a doua captivitate sub Nero, este foarte grăitoare pentru poziția clasică a creștinismului față de Cezar, ca reprezentant al autorității lumii acesteia.
Apostolul Pavel tâlcuiește autoritatea lumii acesteia ca provenită din autoritatea lui Dumnezeu, și cine se împotrivește stăpânirii, lui Dumnezeu se împotrivește. Reacționismul este un păcat, este o atitudine fals religioasă. Din acest motiv, creștinii trebuie să dea ascultare Cezarului, să se roage pentru el, și să-și plătească dajdia. Supunerea față de stăpânire este din rațiuni divine: din iubire universală de oameni și nu din oportunism sau frică...
Între concepția romană despre lume și om și concepția creștină erau deosebiri ireductibile. Totuși predica Sfântului Pavel nu este agresivă. Acesta este și un normativ și imperativ apostolic: neagresivitatea...
Creștinismul nu are temelie omenească – vreun apostol – ci divinitatea Întemeietorului confirmată definitiv de Sfânta Sa Înviere. Pe învierea lui Iisus, pe faptul că Iisus are o realitate vie, unică, și în categoriile lumi acesteia cât și în afara ei, se motivează toată zdroaba apostolică a lui Pavel și cei 40.000 km pe care i-a făcut în condițiile de atunci pentru Hristos, sensul și destinul vieții sale."

Last edited by ovidiu b.; 22.10.2011 at 12:51:17.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare