Confuzia dogmei catolice si ecumenismul ortodox

[catalin2]

Ca am lamurit-o cu dogma catolica si cu faptul ca azi unii catolici spun ca era gresita in evul mediu si acum e cea corecta, sa scriu si ce spune ortodoxia si Biserica dintotdeauna, pentru ca vad ca mai citesc si useri ortodocsi si sa nu creada cumva ce mai scrie cineva pe aici.
Discutia despre acest lucru oricum era fara sens, nimeni nu-si schimba conceptiile gresite si s-a discutat despre asta cu cateva luni in urma.
Sfantul Igantie ne da tot raspunsul: http://www.impantokratoros.gr/despre_erezie.ro.aspx
Si pentru ca link-urile nu se citesc de obicei, dau si fragmentele:
"Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!... Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor."

"Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?"

"Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!... Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!"

[catalin2]

Si dreapta invatatura despre acest subiect, mantuirea altora, extrasa din spusele sfantului Igantie, prin care se arata ca cei ce cred ca doar faptele mantuiesc pe cineva nu au inteles crestinismul:

"Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. "Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad" zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.

Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!... Nu!... Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!

Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" – zice Sfantul Apostol Pavel – "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus". Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. [COLOR=#993300]Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; [/COLOR]ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc adesea inchinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; in inchinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el ii face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu.

Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine intrinsa hula impotriva Duhului Sfant: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu.

Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (...) studiati in scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie inteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai inainte sa bata ceasul, ceasul de spaima in care va trebui sa va prezentati la judecata in fata lui Dumnezeu, agonisiti-va indreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului."

[Mihai36]

Sfintul Ignatie spune bine ceea ce spune si la fel si scriptura unde o seama de preoti sint vinovati in ochii lui Dumnezeu ca au judecat neamurile cu partinire tocmai pentru ca au uitat Primul Legamint.
Insa Sfintul Ignatie nu afirma faptul ca pe crestini sau pe oricine altcineva ii mintuie credinta in Iisus chiar daca acest lucru este scris biblic tocmai pentru ca simpla credinta in Dumnezeu (IIsus este Dumnezeu) nu asigura mintuirea deplina nici oamenilor nici demolilor care si ei la fel cred in Dumnezeu si in Iisus.
Atunci mintuirea despre care vorbeste Sfintul si mintuirea biblica pe care o luam in considerare sint doua salvari diferite caci salvari pot fi multe pe parcursul drumului.

Atunci in ce fel Iisus este salvarea tuturor si Calea si Viata si Adevarul?
Iisus fiind Dumnezeu este la fel de salvare si viata etc in aceeasi masura ca Dumnezeu , nici nu mai era nevoie de alt nume din aceasta privinta insa avind in vedere Yom Kipur si stadiul spiritualitatii lipsite de doctrina iertarii era necesar acest pas inainte mai cu seama pentru cei care aveau nevoie -IIsus a venit pentru ultimii oameni -
Insa mai este una spect si anume ca Iisus atunci cind locuieste in noi -in realitate locuieste mereu insa in masuri diferite- El manifesta in noi toate calitatile din cele 6 sau chiar 7 ceruri ale imparatiei din noi (hainele spirituale) chiar 7 fiindca cerul al 7 lea este patronat de El in forma care va veni adica ca Judecator si pastor al tuturor intro singura turma unificata.

Salvarea si iertarea umanitatii realizata de Iisus nu aduce automat desavirsirea deplina si nici promisiunea ei asigurata pt toti insa este necesara avind in vedere ca prin ea rasa umana a mai facut un pas inainte in ceea ce priveste capacitatea interioara de a ierta si de a fi iertat plus inca multe alte elemente cu exceptia principiului Judecatii (dreptatii divine) dar si al unitatii de care inca ducem lipsa fie ca vb de unitate in simtire , mentalitate , in cunoastere sau actiune.
Exista si o legatura de esenta si cu deschiderea harului , inchiderea lui peste putina vreme si redeschiderea definitiva in vremea Judecatii dar ceeace trebuie inteles in lumina cuvintelor Sfintului Ignatie este ca nu trebuie trasata o granita a partinirii si a judecatii limitate intre crestini si restul fie ei credinciosi fie necredinciosi caci credinta nu este un merit ci un dar care poate fi primit oricind iar daca un om de oriunde este binecuvintat cu desavirsirea deplina atunci cu siguranta ca nu doar ca il va recunoaste pe Iisus dar il si cunoaste deplin prin intermediul trairii interioare in conditiile in care Dumnezeu poate binecuvinta pe cei pe care ii iubeste si fara intermedierea Sfintelor Taine rostite de preoti.

Desigur eroarea porneste de la cuvintele lui Iisus interpretate in afara contextului cele prin care spunea sa propovaduim evanghelia (vestea cea buna) si sa botezam in numele Lui iar cei care vor refiza vor fi osinditi.

Insa osindirea asta nu este ceva ce tine de Judecata de apoi adica ceva definitiv ci este o pierdere si o intirziere spirituala in condituiile in care ei aveau nevoie de invatatura crestina in lipsa alteia de aceeasi valoare.

La urma urmei cu ce sint ei de vina daca nu primesc de la Dumnezeu darul credintei in acel moment ci mai tirziu probabil?

iar credinta respectiva in El nu este cea care da aceeasi salvare (mintuire) echivalenta cu desavirsirea deplina ci doar una de parcurs salvindu-ne de alte invataturi gresite sau de lipsa oricaror invataturi precum si avind in vedere contextul istoric de respingeea lui alaturi de farisei .

Apoi mintuirea la care face referire Iisus este cea data de botezul cel cu duh de care beveficiaza in primul rind cei care sint unsi preoti apoi mirenii care traiesc in perioadele cind harul este deschis si apoi calugarii botezati cit si in mod exceptional unii dintre mireni care sint de o profunzime spirituala rara.
Iar botezul nu este primit in acest univers doar in numele lui Iisus ci si in numele lui Dumnezeu care il contine si pe Iisus dar si in numele nazuintei spre desavirsirea caracterului.
caci cum spune Primul legamint exista o singura credinta (nu religie) , un singur Dumnezeu si un singur botez care acopera toti oamenii si toate semintiile pamintului.

Apoi judecata strimba mai porneste de la versetul din Psalmi care spune ca toate inchinarile sint la demoni insa acest lucru trebuie verificat si cintarit avind in vedere contextul respectiv caci daca am fi un evreu am avea tendinta sa spunem ca si crestinismul este o inchinare rea.

verificarea la fata locului trebuie facuta tinind seama de mai multi factori adica nu luam doar o mostra si punem stampila caci e posibil ca acea mostra sa fie un esantion nereprezentativ.
iar verificarea in lipsa darului deosebirii ca dar al duhului sfint de a ne oferi adevarul dincoloo de aparente sa fie facuta avind in vedere roadele caci se stie ca orice inchinare gresita aduce cu sine pacatul, departarea de Lege cit si deasemenea ne face sa fim nesimtitori adica fara rusine , fara respect si fara compasiune.

Apoi contextul referitor la inchinarile la idoli este unul care nu se refera in mod sigur la toate inchinarile din lume din toate continentele cunoscute sau necunoscute lor ci se adreseaza evreilor care erau contemporani in acele locuri cu forme de inchinare despre care stim ca astazi nu mai exista.

Deci asta nu inseamna automat ca daca o doctrina are mai mult de 3 nume ale ipostasurilor lui Dumnezeu automat este la idoli sau politeista avind in vedere posibilitatea ca aceste nume sa se refere la tronuri si instante care in traditia crestina inca nu li s-a dat nume, desigur cu exceptia Arhanghelilor. Nici macar cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu nu au nume cunoscute in traditia crestina ci ele sint numite dupa cite o calitate mai reperezentativa. Insa si la ei ca si la noi cele 7 se afla in componenta unui ipostas mai mare (aici Duhul Sfint) ele aflindiuse in relatie cu cite unul dintre cele 7 ceruri ale imparatiei din noi.
Senificativ este si faptul ca aceste calitati dupa care au fost numite cele 7 Duhuri in filocalii (intelepciune, cunoastere, putere, curaj, vorbire, iertare, desavirsire) se regasesc in aceeasi ordine intre calitatile pe care le guverneaza si le confera cele 7 aspecte divine orientale corespunzatoare celor 7 chakre principale.
Comfuzia a plecat de la definitia cuvintului deva care nu inseamna doar Zeu sau Dumnezeu dar si inger, putere , ipostas. deci avind in vedere ca Dumnezeu in componenta uhului Sfint are f multe puteri , mii de puteri aceste toate miliarde de puteri poasta aceasi denumire generica zeu uar partea intunecata a creatiei care e indeparteaza de cele morale si de zei poarta numele generic de asura iar intre devasi si asurasi este o permanenta lupta pe trenul de lupta care este mai cu seama in interiorul fintei omenesti iar victoria finala este cistigata intotdeauna de zei aducind fericire si sfintenie oamenilor.

Se pune intrebarea - oare daca si alte traditii religioase contin parti din acelasi mare adevar oare de ce parintii bisericii nu au stiut sau nu au spus despre aceste lucruri - probabil fiindca ei au fost preocupati in primul rind cu teologizarea si organizarea poprei doctrine lasind cercetarea tuturor lucrurilor cu pastrarea a ceea ceeste bun pentru alte dati , dati care nu au mai venit dar care pot veni avind in vedere ca abia in zilele noastre citi-va arhierei romani au recunoscut ca fiind crestinesti simbolurile si tablourile zugravite despre lume si univers in lucrarea Tao Te King scrisa de Lao Tz cu 600 de ani i.e.n. pe care au inceput sa o studieze alaturi de alte lucrari cu mintea si cu ochii lor.

[Mihai36]

Apoi mai este un raspuns si anume ca daca Iisus reprezinta Eonul cerului al saselea , cel al iertarii atunci abia in forma revenita la a doua Sa venire cuprinde - mai bine spus manifesta si revarsa- puterile celui de-al 7 cer cel care tine de desavirsire, Judecata si unitate deplina fie ea pe pamint sau in cer .
Deci realizarea unei singure doctrine, a unei singure politici drepte pe intreg pamintul nu pot veni daca nu este revarsata si puterea unitatii de simtire , de gindire si de actiune.
Iar pentru asta trebuie exercitata si puterea de a face dreptate prin Judecata inlaturind intelepteste toate extremele.
Deci vom putea inceta sa judecam incepinsa iertam cu adevarat abia dupa ce iertarii i se va alatura si unitatea bazata pe o cunoastere sporita a realitatilor spirituale .