sunt o pacatoasa si nu mai gasesc calea

[irina_a]

ma numesc si irina si am 27 de ani. in mai voi implini 28. nici nu stiu de unde sa incep sa povestesc problemele mele care sunt nimic comparativ cu a altora care duc cumpene grele.
motivul pe care il caut din nou acum pe Dumnezeu (ca asa suntem noi, unii oameni, il cautam doar la necaz) e ca m-am despartit de prietenul meu. am avut cu el o relatie frumoasa si sincera insa finalul a venit neasteptat. el mi-a spus "am 31 de ani si vreau sa ma insor". multa durere in sufletul unei femei cand aude asta. sa vei ca omul pe care il iubesti si caruia ii vrei tot binele din lume te da afara din viata lui. Eu imi doream o familie cu el. Copii. Nu ma mai gandeam sa fiu cu alt barbat si doar gandul asta ma ingrozeste.
am pacatuit cu el si am pacatut s inainte de el. nu am avut o viata curata. lungi perioade de timp am trait in confuzie, in anturaje indoielnice s am facut toate prostiile posibile. multumesc lui Dumnezeu ca nu am ajuns sa fac vreun avort ca daca il mai aveam si pe acela pe suflet innebuneam.
am mai avut si perioade scurte cand m-am ntors la Dumnezeu dar apoi mereu eram distrasa si iarasi uitam. daca in adolescenta eram o tanara care promitea , acum viata mea nu a esit cum ma asteptam. Am terminat cu greu facultatea si am un loc de munca nesigur si prost platit.
in urma cu 5 ani am ma avut un prieten care la fel, aproape de pe o zi pe alta m-a lasat si a inceput o relatie cu altcineva cu care s-a si casatorit in 2 ani si ceva .dupa despartire am avut o perioada incetosata de un an . ma gandeam ca nu imi iau viata pentru ca sunt o lasa si asta ma intrista si mai tare. in perioada aceea m-am mai rugat...pentru linistea mea si atat. greu le-am obtinut dar macar m-a ferit Dumnezeu sa fac alte pacate.
poate credeti ca sunt nebuna dar eu cred ca e ceva in neregula cu mine. nu inteleg de ce fug toti de mine. n ziua cand l-am cunoscut pe alex...mi-a placut f mult de el insa el nu mi-a cerut nr de telefon...cand am ajuns acasa am izbucnit in plans...am plans ore intregi si m-am rugat la Maica Domnului daca e sa fie el pentru mine sa ma caute, daca nu sa ma lase in pace. mai incercasem sa ies la intalniri cu tot felul de persoane si nu imi placea nici unul. toti pareau ca vor altceva..a doua zi m-a sunat.
acum vreau sa ma intorc pe calea Domnului. Am stiut ca e mereu acolo insa m-am gandit ca daca sunt milostiva si efectiv nu fac rau celor din jur nu o sa am de suferit...insa m-am inselat. Mi-a dat iar o cumpana peste care nu stiu cum voi trece. Vreau sa ma spovedesc si sa imi spuna cineva cum sa ma rog. Sa ma indrept. Imi doresc o familie si copii si un sens in viata.
nu stiu ...simt ca tot vitorul meu depinde i mod decisiv de acest moment. Sper sa se intoarca alex la mine si sa facem o familie impreuna. Si el este confuz. Sentimente are pentru mine dar pur si simplu nu ma vede ca pe o posibila nevasta. Si el sufera...si eu. Eu chiar simt ca o sa raman cu el dar mai intai trebuie sa ma intorc catre Dumnezeu....

Va rog nu ma judecati..

[AlinB]

Si totusi de ce nu se vede casatorit cu tine?
El este credincios? Ce vrea de la viata?

Dumnezeu asteapta ceva mai mult de la noi decat "sa nu facem rau altora".
Neglijand starea noastra spirituala ajungem fara sa vrem, mai devreme sau mai tarziu, sa facem rau altora.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de irina_a

Sper sa se intoarca alex la mine si sa facem o familie impreuna. Si el este confuz. Sentimente are pentru mine dar pur si simplu nu ma vede ca pe o posibila nevasta. Si el sufera...si eu. Eu chiar simt ca o sa raman cu el dar mai intai trebuie sa ma intorc catre Dumnezeu....

Va rog nu ma judecati..

Bun venit, Irina. Nu te ingrijora; n-o sa te judece nimeni in felul in care sa te simti umilita. Daca totusi vor mai fi si dintre acei, nu pune la suflet fiindca tu fata de ei ai mai multe sanse sa ajungi la lumina! Totusi, daca vrei sa discutam pe tema asta, va trebui sa accepti anumite concluzii care se trag, nu fiindca suntem rautaciosi si rauvoitori, ci fiindca - din spusele tale - cam asa se prezinta lucrurile.
Istorisirea ta imi aminteste de propria viata, cand, tot pe la 30 de ani si tot in relatie cu o fata de 28, m-am pomenit spunandu-i in prima dimineata cand tocmai paraseam garsoniera ei: "Esti o amanta ideala, dar niciodata o sotie!" Pe ea a daramat-o total, si parca s-a ambitionat si mai mult sa fim impreuna (am "trait" aproape un an cu ea). M-am intrebat de mii de ori, de ce i-am spus lucrul acela pe care de fapt nici macar nu-l gandisem, ci doar m-am pomenit spunandu-l. Ar fi fost in stare sa faca orice si tocmai pentru asta, ajunsese sa ma trateze ca pe un bibelou sau sa ma sufoce de atata dragoste. Nu pot sa spun ca era vulgara, ci doar excesiv de posesiva. Iar un barbat, daca vrei sa-l pastrezi, creaza-i iluzia ca e liber sa faca ce vrea el. Atunci iti va fi tot ce doresti tu sa fie pentru tine! Ea, procedand astfel, m-a aruncat in bratele celei mai bune prietene ale ei, care incitata de exagerarile pentru niste calitati imaginare la adresa mea, s-a vazut dintr-o data pe locul doi... Iar eu stiam dintru inceput ca nu asta-i viata pe care mi-o doream. Atunci am tras linie si am spus: "Doamne, eu vreau pe cineva care sa ma ridice din mocirla asta, nu pe cineva pe care s-o scot eu, ca stii ca nu sunt in stare!" Ce s-a intamplat dupa aceea, a fost doar marea mila a lui Dumnezeu.
Tu ai gresit prin stilul tau de a te darui. Nu te supara pe mine, dar banuiesc ca naivitatea ti-a creat iluzii... Tu te-ai daruit fara demnitate, iar acum suferi enorm fiindca te vezi inlocuita. In acelasi timp, aminteste-ti de cate ori "ai explodat" pentru nimicuri, facandu-l sa se intrebe sincer, ce cauta langa tine... Iarta-ma, te rog: nu te cunosc, nu stiu cine esti, dar din ceea ce ai scris, eu cel putin asta inteleg. Daca tu si Alex, va meritati sau nu, e greu de spus, dar de potrivit, el simte ca nu se potriveste cu tine. Iar plecand la drum cu un astfel de compromis, ma tem ca deja putem anticipa ceea ce ar urma sa se intample.
Remuscarile nu ne vin doar de la avorturi. Am cunoscut "fecioara", care avea o indelungata experienta in alte privinte (nu, nu dati cu pietre fiindca am evitat sa fiu si eu printre victime, dar obisnuiam sa discutam indelung, fara insa a reusi s-o conving "sa se trezeasca").
Dupa parerea mea, cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l faci tu este acela de a-ti accepta pierderea, dar mai ales de a face pace cu tine si cu Dumnezeu. Mergand in aceiasi directie in care ai mers pana acum, ma tem ca ajungi intr-un drum infundat. Inca mai ai timp sa te reculegi si sa gasesti suficienta energie in tine, pentru acea persoana care sa te ia asa cum esti si care sa te cunoasca in acel fel in care cei de pana acum, nu te-au cunoscut! Tu ai un suflet bun, esti o bucatareasa remarcabila... ai multe lucruri bune de oferit. Da-le un pret, nu te oferi gratuit celui ce oricum n-ar aprecia!...
Mai scrie-ne!
Doamne-ajuta!

[fallen]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Istorisirea ta imi aminteste de propria viata, cand, tot pe la 30 de ani si tot in relatie cu o fata de 28, m-am pomenit spunandu-i in prima dimineata cand tocmai paraseam garsoniera ei: "Esti o amanta ideala, dar niciodata o sotie!" Pe ea a daramat-o total, si parca s-a ambitionat si mai mult sa fim impreuna (am "trait" aproape un an cu ea). M-am intrebat de mii de ori, de ce i-am spus lucrul acela pe care de fapt nici macar nu-l gandisem, ci doar m-am pomenit spunandu-l. Ar fi fost in stare sa faca orice si tocmai pentru asta, ajunsese sa ma trateze ca pe un bibelou sau sa ma sufoce de atata dragoste. Nu pot sa spun ca era vulgara, ci doar excesiv de posesiva. Iar un barbat, daca vrei sa-l pastrezi, creaza-i iluzia ca e liber sa faca ce vrea el. Atunci iti va fi tot ce doresti tu sa fie pentru tine! Ea, procedand astfel, m-a aruncat in bratele celei mai bune prietene ale ei, care incitata de exagerarile pentru niste calitati imaginare la adresa mea, s-a vazut dintr-o data pe locul doi..!

Amazing (pe romaneste, am ramas muta)! Si cand te gandesti ca atunci cand iti spune un barbat asa ceva, te gandesti ca trebuie sa ai si tu o parte din vina, adica cel putin o doza e imoralitate, care sa-l determine sa creada asta despre tine...Ani de zile dupa asta nu uiti aceasta trauma, cuvintele lui iti rasuna ca un ecou in inima, si te gandesti 'oare ce am facut de ma crede asa o stricata? (ca doar m-am daruit lui din dragoste, nu de placerea procesului tehnologic)". Unde mai pui ca daca il mai primesti in "garsoniera" ta, sau te mai duci in garsoniera lui, o faci doar ca sa ii demonstrezi contrariul, si anume ca esti buna si ca sotie ( ii faci mancare, ii speli vasele, ii faci patul, etc). Si daca cu el tot nu o scoti la capat, trebuie sa continui sa iti demonstrezi tie insati ca poti fii o buna sotie ( dar pt aceasta demonstratie, din pacate e nevoie de neaparat de aprecierea pozitiva a unui barbat). in orice caz, si aceia care mi-au spus-o mie, sau au dat-o de inteles, cu toate ca am inercat sa ii conving, au sfarsit tot prin a se casatori cu altele (desi la vremea cand i-am cunoscut sustineau ca nici ei nu vor sa se casatoreasca), deci afirmatia ca te vreau doar ca amanta nu inseamna neaparat ca nu te vreau pe tine ca sotie, ci ca momentan nu vreau o sotie ci o amanta.
In orice caz cred ca nimeni nu e pe deplin constient ca o asemenea afirmatie facuta in doi peri poate genera o atat de mare trauma...egala ca proportii cam cu aceea pe care o creezi unui barbat daca ii spui ca nu e un bun amant...
Ce strica unul intr-o zi cu o vorba in vant, iti trebuie cativa ani de terapie sustinuta, sau nu o mai dregi o viata intreaga...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Si cand te gandesti ca atunci cand iti spune un barbat asa ceva, te gandesti ca trebuie sa ai si tu o parte din vina, adica cel putin o doza e imoralitate, care sa-l determine sa creada asta despre tine...

Nici nu stiu daca era vorba de acea imoralitate care se foloseste in mod uzual. Desi se intampla ceea ce stie toata lumea ca se intampla, repet, nu era acea vulgaritate, sau desfrau dezlantuit... Eu in acea perioada eram in stare sa recit poezii de dragoste ore in sir, din zeci si zeci de autori... (Acum, incerc sa-mi folosesc memoria pentru psalmi si rugaciuni...) Paream de o naivitate dezarmanta, si cred ca in cele mai multe dintre cazuri... chiar eram. Repet, nu eu am spus acele vorbe; m-am pomenit pur si simplu, spunandu-le, fara sa le gandesc. De ce? Stie Dumnezeu!
De multe ori, noi barbatii suntem acuzati de lucruri la care poate nici nu ne-am gandit. Voi, femeile, faceti fel si fel de conexiuni si, cu energia unui singur creier de femeie inteligenta, probabil se poate genera un curent electric ce ar tine Pentagonul, o saptamana! Daca barbatul se gandeste ca aude un zgomot suspect la motor, in timp ce sotia il intreaba ceva, iar el nu-i raspunde, variantele de raspuns, in acel moment pentru sotie, sunt de cateva zeci de mii! Dar el nu-i raspunde fiindca nici n-a auzit intrebarea!...
Ea, in acele momente, nu era mai pacatoasa decat eram eu. Poate modul cum "m-a sechestrat" chiar din prima clipa, m-a uluit, dar nu ma jenam sa iesim impreuna. Nu ne cunoscusem deloc. Sora mea imi vorbea aproape zilnic despre "domnisoara inginer sef sectie", si m-a facut curios. Iar daca am intrebat cum arata, mi-a raspuns ironic cum ca "ma intind prea sus!" Probabil fiindca ea locuia la etajul IV, iar eu... la parter...
Regret multe lucruri din acea perioada, desi pe-atunci mi se parea firesc sa-mi traiesc viata. Imi pare rau ca am facut-o sa sufere... Dar... eu insumi, eram in cadere libera, si daca nu as fi cerut ajutor "de sus", habar n-am in ce fundatura intram!... Sau... poate dimpotriva... Acum eram... celebru si bogat!...

[Fani71]

Aici, si pe alt topic unde scria Adam00 (parca) despre 'baietii crestini care vrajesc fetele', este foarte interesant, cel putin pentru mine, de observat cata diferenta de mentalitate si de gandire pur si simplu exista intre barbati si femei)- si cate drame s-ar evita daca am sti mai multe despre aceste diferente.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Fani71

Aici, si pe alt topic unde scria Adam00 (parca) despre 'baietii crestini care vrajesc fetele', este foarte interesant, cel putin pentru mine, de observat cata diferenta de mentalitate si de gandire pur si simplu exista intre barbati si femei)- si cate drame s-ar evita daca am sti mai multe despre aceste diferente.

Dar poate n-ai inteles chiar tot. Ai aici TOATE explicatiile: http://www.youtube.com/watch?v=0BxckAMaTDc
Vizionare placuta!!!

[adam000]

În prealabil postat de Fani71

Aici, si pe alt topic unde scria Adam00 (parca) despre 'baietii crestini care vrajesc fetele', este foarte interesant, cel putin pentru mine, de observat cata diferenta de mentalitate si de gandire pur si simplu exista intre barbati si femei)- si cate drame s-ar evita daca am sti mai multe despre aceste diferente.

Nuuu, Fani, nu eu scriam despre 'baietii crestini care vrajesc fetele' !!!

Din contra, eu incercam sa ii explic Miei (ea vorbea despre astfel de baieti), ca poate ca problema consta in felul in care o persoana (in cazul de respectiv o anume tipologie de fata) defineste si interpreteaza un anume comportament al celuilalt din fata sa si ii atribuie diferite semnificatii si intentionalitati presupuse - si de aici sumedenie de posibile neintelegeri sau interpretari gresite (adica exact ce spui si tu).

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Regret multe lucruri din acea perioada, desi pe-atunci mi se parea firesc sa-mi traiesc viata. Imi pare rau ca am facut-o sa sufere... Dar... eu insumi, eram in cadere libera, si daca nu as fi cerut ajutor "de sus", habar n-am in ce fundatura intram!... Sau... poate dimpotriva... Acum eram... celebru si bogat!...

Mare atentie , frate , mare de tot si ti-o spun cu toata seriozitatea , fara nici un pic de rautate , caci dracul desfranarii este cel mai perfid si cel mai josnic in lucrarea sa !
Pai , ce asteapta dracul in general , sa ne credem mult mai tari si mai destepti decat el , sa ne curatim casa sufletului si a trupului , ca el sa vina din nou pe neasteptate , nu singur , ci insotit de o legiune , sa ne rada in nas , sa ne batjocoreasca mult mai rau .
Culai , a spune ca esti invingator , este o mare inselare , si un mare pericol pentru noi .
Insasi tinerea de minte a raului , a pacatului in sine , dauneaza din toate punctele de vedere , caci dulci sunt clipele pacatului trecut , si amare sunt noile infrangeri ce vor veni .
Te lasa dracul sa iei avans , te lasa sa te crezi invingator , te ajuta , te intareste , iti da speranta , te face sa te crezi invincibil , un iubitor de Dumnezeu pana-n maduva oaselor , dar vai cand vine clipa razbunarii lui , a dracului , caci el nu iarta niciodata , si ti-o spune un invingator si un invins !
In fine , de vrei sa iei in considerare cele scrise , bine , de nu , nu te condamn , caci cunosc deja etapele prin care treci ,da crede-ma ca dracul te pandeste , te asteapta si ti-a intins o cursa urata , ce numai el stie s-o puna .
Poat trece ani de la "victorie" , dar intr o clipa totul se poate narui , caci acest drac nenorocit nu suporta sa te crezi invingator , si aici se poate discuta de slava desarta , de mandrie si alte cele ce ne nenorocesc incet , dar sigur .
Victoria asupra raului , frate Culai , se realizeza prin smerenie , multa smerenie , ori noua cam asta ne lipseste , in rest suntem tari si viteji din cale afara !
Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie , frate , mare de tot si ti-o spun cu toata seriozitatea , fara nici un pic de rautate , caci dracul desfranarii este cel mai perfid si cel mai josnic in lucrarea sa !
Pai , ce asteapta dracul in general , sa ne credem mult mai tari si mai destepti decat el , sa ne curatim casa sufletului si a trupului , ca el sa vina din nou pe neasteptate , nu singur , ci insotit de o legiune , sa ne rada in nas , sa ne batjocoreasca mult mai rau .
Culai , a spune ca esti invingator , este o mare inselare , si un mare pericol pentru noi .
Insasi tinerea de minte a raului , a pacatului in sine , dauneaza din toate punctele de vedere , caci dulci sunt clipele pacatului trecut , si amare sunt noile infrangeri ce vor veni .
Te lasa dracul sa iei avans , te lasa sa te crezi invingator , te ajuta , te intareste , iti da speranta , te face sa te crezi invincibil , un iubitor de Dumnezeu pana-n maduva oaselor , dar vai cand vine clipa razbunarii lui , a dracului , caci el nu iarta niciodata , si ti-o spune un invingator si un invins !
In fine , de vrei sa iei in considerare cele scrise , bine , de nu , nu te condamn , caci cunosc deja etapele prin care treci ,da crede-ma ca dracul te pandeste , te asteapta si ti-a intins o cursa urata , ce numai el stie s-o puna .
Poat trece ani de la "victorie" , dar intr o clipa totul se poate narui , caci acest drac nenorocit nu suporta sa te crezi invingator , si aici se poate discuta de slava desarta , de mandrie si alte cele ce ne nenorocesc incet , dar sigur .
Victoria asupra raului , frate Culai , se realizeza prin smerenie , multa smerenie , ori noua cam asta ne lipseste , in rest suntem tari si viteji din cale afara !
Domnul sa fie cu tine si cu noi toti !

Ai dreptate Cristian. Toata viata e o lupta.
Nu stiu ce ai inteles din mesajele mele de pana acum... Nu e o lauda, Cristian, ci mai degraba o taina pe care eu n-am inteles-o nici acum, si cine stie cati ani imi mai trebuiesc sa pricep, desi nu-i exclus sa n-o inteleg nicodata, pe aceasta lume. Pentru ca nu pot sa nu constat ca se intampla un fenomen extrem de ciudat; indiscutabil, atunci duceam o altfel de viata, si totusi simteam ca orice rugaciune imi era ascultata si implinita. Poate fiindca nici nu constientizam prea bine pacatul si mi se parea normal sa primesc ceea ce cer. Acum... nu mai indraznesc sa cer nimic, sau aproape nimic, fiindca realizez ca nu am nici un drept, daca ma raportez la ceea ce sunt si ce fac (adica... nimic!). Chiar si acel: "Faca-se-n voia Ta!", parca ma osandeste, fiindca eu vad in fiecare zi cum "rastalmacesc" acea voie... Sau nici nu mai stiu, daca e voia Lui sau... a mea!...
Acum, privind la cele spuse, stiu ca e mai usor sa-i studiem pe ceilalti decat pe sine!... Dar... daca e spre binele nostru (si TREBUIE sa fie), e bine, Cristian. Multumesc pentru mesaj. Doamne-ajuta!