De ce Biblia?

[andravenache]

Citesc peste tot despre "Sfanta Scriptura" si ... imi vine in minte o intrebare: de ce e sfanta?

Citesc si eu din Biblie, destul de des. Nu am citit-o in intregime, insa am citit destul de mult din ea (as aproxima ca in jur de 60 - 75%). Pot sa spun ca intr-adevar credinta mea se bazeaza pe ceea ce scrie acolo si ca, atunci cand sunt in dubiu daca un lucru e bun sau rau, imi amintesc ce am citit si incerc sa ma bazez pe argumente din aceasta carte.

Si totusi ... cum de Biblia este Cartea? Dar Tora, Coranul, si altele? Si ce inseamna ca e Sfanta? Cine a hotarat asta?
Ati auzit de scrierile apocrife? Ce parere aveti despre ele? Cine a decis care scrieri sunt canonice si care apocrife si dupa ce criterii?

Eu nu stiu ce sa cred ... Stiu ca eu cred in Dumnezeu (in cel descris de Biblie) datorita experientelor mele personale cu El care m-au condus la concluzia ca El este asa cum este descris acolo. Insa nu pot sa nu ma intreb: oare daca m-as fi nascut in China, in India sau in Iran?

Voi ce credeti?

[ioanna]

Inainte de a raspunde la intrebari, as vrea sa te intreb: cunosti legatura dintre Tora si Vechiul Testament?
Iti raspund: Tora este prima parte a VT, primele cinci carti: Facerea, Iesirea, Leviticul,Numerii, Deuteronomul.

Cunosti ce cuprinde Coranul si care e legatura lui cu VT si NT?

[ucenic]

În prealabil postat de andravenache

Citesc peste tot despre "Sfanta Scriptura" si ... imi vine in minte o intrebare: de ce e sfanta?

O consideram sfanta pentru ca in ea gasim Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om.

În prealabil postat de andravenache

Eu nu stiu ce sa cred ... Stiu ca eu cred...Voi ce credeti?

Te-ai astepta ca Domnul Iisus sa vina si sa-ti spuna: "Putin credincioaso!"?

Draga Andra, care este marturia ta de credinta?

[ioanna]

În prealabil postat de andravenache

Si totusi ... cum de Biblia este Cartea? Dar Tora, Coranul, si altele? Si ce inseamna ca e Sfanta?

Scrierile confucianiste sunt tratate de etica, scrierile budiste sunt cautari filosofice in scopul desavarsirii omului, scrierile sintoiste sunt colectii de povestiri mitologice, scrierile iudeo-crestine sunt descoperiri dumnezeiesti si sunt Sfinte pentru ca ne vorbesc despre relatia vie si personala dintre Dumnezeu si oameni, despre istoria acestei relatii, Biblia avand pasaje pentru a consola toate conditiile si pentru a intimida toate conditiile, iar scrierea coranica este reflectia omului asupra scrierilor iudeo-crestine.

Sfintenia este, in primul rand, atributul Divinitatii. Dumnezeu este Sfant si Sfintenie si totodata Izvor nesecat al sfinteniei. De aici decurge ca nimic nu poate fi sfant sau sfintit fara interventia Divinitatii, fara lucrarea Harului.
Spunem despre un om sau despre orice lucru din lumea noastra ca este sfant, in masura in care omul sau lucrul respectiv (orice forma de materie si orice fenomen) sunt transfigurate prin Duhul Sfant Cel Vesnic.
Ce inseamna transfigurare? Ori, simplu spus, sfintire?
Inseamna, lapidar si oarecum simplist, ca un element al creatiei a capatat, sub puterea Duhului Sfant, insusiri NOI, de cu totul alta NATURA, care nu mai apartin ordinii/naturii lumii create si care, prin aceasta, dezvaluie ochilor nostri miopi si inimilor noastre impietrite, pe Insusi Dumnezeu. Inseamna, altfel spus, ca in istorie, in timp, a patruns Vesnicia lui Dumnezeu. De aceea, o simpla bucata de lemn sau o lingura de apa, prin sfintire nu mai e doar un ciob de materie trecatoare ci a devenit Vesnicie si "vehicul" al nostru intru Vesnicie. E drept ca luam avionul pentru a strabate intr-o ora drumul pana la Viena, dar cu o sorbitura din Sfanta Impartasanie "strabatem" insasi distanta (si bariera) de netrecut dintre istoria acestui timp si Vesnicia Insasi.
De pilda, sfanta este vorba proorocului, care, dincolo de puterea omeneasca obisnuita, razbate prin spatiu si timp mediind relatia dintre Dumnezeu si oameni, intervenind in ordinea lumii asa incat, iata, un oras poate fi salvat in mod cu totul miraculos de la pieire sau dimpotriva, pierdut pentru totdeauna.
Sfanta este vorba proorocului si atunci cand face accesibil Cuvantul lui Dumnezeu noua, muritorilor de rand. Dumnezeu vorbeste prin oamenii Lui, care Ii sunt "vas ales". Are loc astfel Revelatia. Fara Ea, Dumnezeu este incognoscibil noua.
Iar prin aceasta necunoastere, viata noastra este, in mod absolut, indiscutabil, ratata/cazuta, asadar sub ori in afara de demnitatea harazita noua de Creator. Traim, oricat pare de neobisnuit cuvantul acesta, in neant.
Sfant este Domnul Iisus Hristos Care calca moartea "cu moartea pre moarte calcind". Invierea nu este o insusire din ordinea acestei lumi, ci este o exprimare directa a Sfinteniei lui Dumnezeu in ordinea acestei lumi.

Asadar, Biblia este Cartea Sfanta deoarece continutul Ei nu este o expresie a ordinii lumesti, nu este scrisa de oameni obisnuiti, ci este rodul (fixat in texte scrise de oameni sfinti al) Revelatiei Divine. Autorii ei sunt Dumnezeu Cuvantul SI oamenii sfinti, in ingemanare tainica, de nespus. Nimic din Scriptura nu este omenesc in sensul acestei lumi, ci este omenesc SI Dumnezeiesc, in impreuna-lucrare.

Biserica nu s-a inselat in alcatuirea canonului Scripturii. Apocrifele au picat unul sau altul din testele infailibile la care au fost supuse scrierile-candidat.

Unul din cele mai tari criterii pentru selectia textelor din Scriptura este ca autorii sa fi fost impreuna-traitori cu Domnul Iisus Hristos sau ucenici ai Apostolilor. Mai sunt si alte criterii.

Biblia este Sfanta si pentru ca omul care traieste in duhul ei se sfinteste, devine co-participant, prin Har, la Dumnezeire, la Vesnicia Imparatiei lui Dumnezeu.
Reiese de aici ca omul lipsit de Evanghelie, in viata si duhul lui, ramane cu adevarat DOAR muritor. Om trupesc, tarina din tarina...

P.S. Biblia ne-a fost data, aminteste Sfantul Ioan Hrisostom, prin pogoramant. Daca vietile noastre ar fi fost curate (adica de-am fi trait in credinta si fapte bineplacute Domnului, implinind asadar poruncile lui Dumnezeu si astfel devenind dumnezei prin har) nu am fi avut nevoie de Scriptura. Dar pentru ca, in ciuda tuturor pataniilor si patimirilor, noi oamenii nu am pastrat viu si nestirbit in inimi Cuvantul lui Dumnezeu, atunci, ca legamant absolut indispensabil mantuirii, ca "fir al Ariadnei" pentru Intoarcerea Acasa, ca semn trainic al Dragostei lui Dumnezeu pentru om, din nespusa Sa Ingaduinta Dumnezeu ne-a lasat SI acest inegalabil semn sfant si sfintitor al Dragostei Sale: Sfanta Scriptura. Sa nu omitem insa faptul crucial ca Noul Testament este DOAR O PARTE, fixata in scris, din experienta vie, cu mult mai cuprinzatoare, a Sfintei Traditii a Bisericii.

Draga Andra, va fac o marturisire sub forma de indemn:
De voiti sa cunoasteti, fie si in parte, raspunsul la intrebarea pe care ati pus-o,
de voiti cu adevarat sa va ingemanati viata cu acest raspuns (si cu multe altele care vor veni), cea mai buna cale nu este nici pe departe aceasta a discutiilor si dezbaterilor intelectuale, nici macar cea a lecturilor solitare, oricat de "adinci" ar fi ele.
Va indemn sa cautati raspunsul intr-o viata curata inaintea lui Dumnezeu: traind in Biserica, jertfind dupa puteri si sub lucrarea harului "toate ale tale", faptuind zilnic faptele bineplacute Domnului, tinindu-va din rasputeri la pocainta, la nevointa, la rugaciune.
Astfel, cu Harul lui Dumnezeu, veti afla atat de bine de ce E Sfanta Scriptura, incat, devenind treptat partasa Ei, prin vietuirea voastra curata va deveni si viata noastra, a semenilor, un picut mai sfanta...:)
Asa sa va miluiasca Bunul Dumnezeu!

[ucenic]

În prealabil postat de ioan cezar

Draga Andra, (...) cea mai buna cale nu este nici pe departe aceasta a discutiilor si dezbaterilor intelectuale, nici macar cea a lecturilor solitare, oricat de "adinci" ar fi ele.
Va indemn sa cautati raspunsul intr-o viata curata inaintea lui Dumnezeu (...) Asa sa va miluiasca Bunul Dumnezeu!

Draga Andra, puneti-va in minte aceste ganduri din partea fratelui Ioan.

Cand ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos nu vom fi cercetati cat de profunzi, intelepti sau buni teologi am fost noi interpretand Sf.Scriptura, ci cum am implinit noi in viata noastra ceea ce am inteles din ea.

Hristos nu ne va da extemporal la religie ci va judeca judeca gandurile inimii si faptele noastre.

Cereti de la Dumnezeu intelepciune prin Duhul Sfant sa va puteti apleca asupra Cuvantului Sau.

Si Bunul Dumnezeu va va ajuta la aceasta. Amin.

În prealabil postat de ucenic

Cereti de la Dumnezeu intelepciune prin Duhul Sfant sa va puteti apleca asupra Cuvantului Sau.

Si Bunul Dumnezeu va va ajuta la aceasta. Amin.

AMIN. AMIN. AMIN.
Si deoarece, frate Ucenic, ati condensat mesajul meu (in mod reusit, dealtfel) lasind insa deschisa portita unor intelsuri pe care nu am intentionat sa le transmit, sunt silit sa rescriu, cu speranta ca nu va necajesc prea tare...:)

Cereti de la Dumnezeu intelepciune prin Duhul Sfant sa va puteti apleca asupra Cuvantului Sau.

Si Bunul Dumnezeu va va ajuta la aceasta. Amin.

Si iata cum va fi aceasta: traiti in Biserica! Incepeti (si continuati cat mai des si mai serios) cu Sfanta Spovedanie, ramaneti in ascultare de duhovnic, practicati Sfanta Liturghie si Liturghia de dupa Liturghie, tineti posturile randuite de Biserica, tineti toate Sarbatorile SI ASTFEL, NICIDECUM ALTMINTERI, intr-adevar cererea umila la rugaciune va va fi indeplinita: veti trai in Duhul Adevarului fiecare cuvintel al Scripturii. AMIN!+

"...Niciodată nu l-am certat pe un credincios care are îndoieli ; niciodată nu i-am cerut cuiva să creadă orbeste. Dacă făceam astfel, ar fi însemnat să dau dreptate tocmai acelora care-i ceruseră să creada ca ei , fără să-si mai pună vreo întrebare.
Dimpotriv, am socotit intotdeauna că discutiile, cu idei dintr-o parte si din alta, sunt cât se poate de folositoare , dacă sunt purtate cu cinste omenească si numai din dorinta de a afla adevarul"
Părintele CLEOPA

1.Revelaţia dumnezeiască

Ce este Descoperirea dumnezeiasca?

Descoperirea sau Revelatia dumnezeiasca este comoara de adevaruri pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca acestia, cunoscandu-L pe El, voia Lui si lucrarea Lui, sa-L cinsteasca dupa vrednicie, sa-I implineasca voia si prin aceasta sa se mantuiasca.

Ce dovedeste din partea lui Dumnezeu aceasta Descoperire?

Descoperirea dumnezeiasca dovedeste marea iubire a lui Dumnezeu fata de oameni. “Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), iubire nesfarsita, un ocean de iubire, cum zic Sfintii Parinti. Prin ea Dumnezeu revarsa lumina si caldura Lui, cea mai presus de fire, asupra intregii fapturi si o ajuta sa se impartaseasca cat mai deplin de puterea cea de sus si de adevarul cel mantuitor. Descoperirea lui Dumnezeu e insasi aceasta lumina ce ni s-a dat din nesfarsita Lui iubire fata de noi.

Dumnezeu a dat Descoperirea Sa pentru toti oamenii?

Descoperirea dumnezeiasca a fost data pentru toti oamenii, pentru ca toti au nevoie de mantuire, dar, intrucat nu toti erau vrednici de a primi Descoperirea direct de la Dumnezeu, ea a fost incredintata anumitor oameni alesi, care la randul lor s-o vesteasca celor ce doresc a o primi.

De ce nu toti oamenii pot primi Descoperirea direct de la Dumnezeu?

Pentru nevrednicia pricinuita de necuratia sufletului si a trupului lor, in urma caderii in pacat a protoparintilor nostri.

Care au fost vestitorii Descoperirii dumnezeiesti?

Oamenii alesi de Dumnezeu in acest scop au fost patriarhii, Moise, dreptii si proorocii, care au primit si au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sanul poporului evreu. Aceasta Descoperire a fost adusa oamenilor in chip deplin de insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, “Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume” (Ioan 1, 9). Mantuitorul a raspandit in lume Descoperirea dumnezeiasca prin Sfintii Sai Apostoli si Ucenici, in Biserica intemeiata de El si intrata in istorie la Cincizecime.

2.Sfânta Scriptură sau Biblia

Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire se gaseste in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

Sfanta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aproape 1500 de ani, adica de la Moise (cca. 1400 i.Hristos) pana la autorul Apocalipsei (cca. 100 d.Hristos). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.

De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si Biblie?

Cuvantul “Biblie” este de obarsie greceasca si inseamna “carti” sau “carte”. “Cartile” sau “cartea” Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in graiul grecesc, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie.

Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza deci Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi credinciosii o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ca intindere, o putem numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.

3.Ce este insuflarea dumnezeiască?

Insuflarea sau inspiratia dumnezeiasca este acea inraurire speciala a lui Dumnezeu asupra autorului Sfant prin care:

1) mintea lui se lumineaza in mod exceptional prin lucrarea Duhului Sfant, primind o putere de patrundere in tainele adevarurilor dumnezeiesti si careia i se comunica in parte si adevaruri noi, la care n-ar fi putut ajunge niciodata cu puterile proprii, iar voia sa se intareste pentru a se hotari si persista in cele bune;
2) aghiograful este indemnat sa scrie ceea ce stie si ceea ce i se va comunica, ca de sus; si
3) aghiograful este ajutat sa nu cada in vreo greseala.

Atenagora spune ca Duhul Sfant se serveste de gura Proorocilor ca de un organ, asa cum flautistul sufla intr-un flaut31 (Atenagora Atenianul, Solie pentru crestini, 7, 9, Migne, P. G., VI, col. 904, 908). Sf. Ipolit lamureste ca Proorocii vorbeau numai pusi in miscare de Cuvantul (Logosul), Care se unea cu ei si Care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, ii facea sa vesteasca lucrurile voite de Dumnezeu32 (Sf. Ipolit, Despre Antihrist, 2, Migne, P. G., X, col. 728).

Insuflarea ne-o arata limpede Teofil al Antiohiei, in lamurirea pe care o da in aceasta privinta: ŤProfetii care istorisesc facerea lumii n-au fost de fata atunci, dar era de fata intelepciunea lui Dumnezeu, cea care era in El, si Cuvantul cel Sfant al Sau, Care este totdeauna impreuna cu El. Acest Cuvant, fiind Duhul lui Dumnezeu, inceputul, intelepciunea si Puterea Celui Prea Inalt, S-a coborat asupra Profetilor si, prin ei, a vorbit despre facerea lumii si despre toate celelalte. Cuvantul lui Dumnezeu S-a folosit de Moise ca de un organť33. (Teofil al Antiohiei, Catre Autolic, 2, 10, Migne, P. G., VI, col. 1064; Apologeti de limbagreaca in “P.S.B.”, Bucuresti, 1985, p. 302) In marea Sa intelepciune, Dumnezeu vorbeste prin oameni, asemenea oamenilor34 (Fer. Augustin, Despre Cetatea lui Dumnezeu, 17, 62, Migne, P. G., XLI, col. 537), spre a se face inteles.


4.Canonul cărţilor Sfintei Scripturi

Prin “canonul” cartilor Sf. Scripturi, intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor carti. Cuvantul “Canon” n-a avut acest inteles de la inceput. El e imprumutat din limba ebraica, prin mijlocirea celei grecesti, si insemna, printre altele, “dreptar” sau “regula”. Cu aceste doua intelesuri il gasim intrebuintat si in Noul Testament. Sf. Apostol Pavel, dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti galatenilor, adauga: ” Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu” (Gal. 6, 16).

Se numesc, apoi, “canoane”, cu inteles de “randuiala”, hotararile privitoare la disciplina bisericeasca si anumite parti care intra in randuiala slujbelor bisericesti. Cartile Sf. Scripturi cuprinzand “canonul” adica regula de credinta si de viata au fost numite “canoane” cu acest inteles, dar si cu intelesul de totalitate sau de lista a scrierilor care contin aceste randuieli. Cuvantul “canon” are acest inteles atat la vechii iudei, cat si la primii crestini. Exista un canon al cartilor Vechiului Testament si un canon al cartilor Noului Testament.

Cu ce conditii au fost primite cartile Sf. Scripturi in canonul biblic?

Cu conditia: 1) ca invatatura cuprinsa in ele sa fie descoperita de Dumnezeu prin insuflare; si 2) ca invatatura descoperita in ele sa fie garantata de Biserica. Biserica garanta invatatura aceasta pe baza vechimii si apostolicitatii, dupa regula lui Tertulian, ca acel lucru e mai adevarat, care e mai vechi si acel lucru e mai vechi, care e de la inceput, si acel lucru e de la inceput, care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice27 (Tertulian, Contra lui Marcion, 4, 5, Migne, P. L., II, col. 366).

5.Prin ce se deosebeşte Sfânta Scriptură de celelalte cărţi?

1) Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare, caci ne vorbeste despre Dumnezeu si despre mantuirea noastra in comuniune cu Dumnezeu prin Hristos, cu ajutorul harului Duhului Sfant. ŤIar scopul si rostul Sfintei Scripturi este, spune Sfantul Atanasie cel Mare, acea vestire indoita despre Mantuitorul: ca El a fost pururea Dumnezeu si Fiu, fiind Cuvantul si stralucirea si intelepciunea Tatalui; si ca pe urma, luand trup pentru noi din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, S-a facut om.

Iar aceasta indoita vestire se poate afla, urmarind-o in toata Scriptura de Dumnezeu insuflatať cum insusi Domnul a spus: “Cercetati Scripturile, ca ele sunt cele ce marturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39)17 (Sfantul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte impotriva arienilor, XXIX, in Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, “P.S.B.”, Bucuresti, 1987, p. 357). Ea ne invata apoi cum sa traim dupa voia lui Dumnezeu, adica bine18 (Fer. Augustin, Comentarii la Psalmi, 90, 21, Migne, P. L., XXXVII, col. 1159), in intelesul cel mai deplin al acestui cuvant.

Sfanta Scriptura spune numai adevarul, caci Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii Sai, proorocii19 (Sf. Ipolit, Comentarii la Daniil, 4, 6, CB 1, 1, col. 198; Fer. Augustin, Scrisoarea 28, 3, 3, Migne, P. L., XXXIII, col. 112). Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeiesti, ci numai printr-un dar coborat de sus asupra oamenilor sfinti.

2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeiesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sunt deosebite intre ele din punct de vedere al continutului si al formei de exprimare. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa20 (Sf. Clement Romanul, Scrisoarea I catre Corinteni, 45, 2, 3, Migne, P. G., I, col. 300). Sfanta Scriptura nu se contrazice21 (Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Dialogul cu Iudeul Trifon, 65, 2, Migne, P. G., VI, col. 625; Sf. Epifanie, Contra ereziilor Panarion, 70, 7, Migne, P. G., XLII, col. 349), cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane22 (indemn catre Greci, cap. 8, Migne, P. G., VI, col. 256). Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui Dumnezeu23 (Teofil al Antiohiei, Catre Autolic, 3, 12, Migne, P. G., VI, col. 1137).

3) Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: “Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunde pana la despartitura sufletului si a duhului, dintre incheieturi si maduva, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evr. 4, 12). Fericitul Ieronim, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: ŤTe rog spune-mi ce e mai Sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu)? Ce e mai placut ca aceasta placere?

Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau…, decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase…, fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauzať24 (Fer. Ieronim, Scrisoarea 30, 13 CV 54, I, pag. 248).

6.Ce inseamna “Evanghelie” şi “Apostol”

“Evanghelie” inseamna “veste buna”. Cuprinsul ei a adus si aduce lumii vestea buna care mangaie sufletele: venirea Mantuitorului, profetita de Vechiul Testament, apoi invatatura, faptele, patimile, moartea si slavita Lui inviere, inaltarea la cer, – toate avand loc pentru mantuirea lumii.

Cuvantul “Apostol” inseamna “trimis”. El priveste in primul rand pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimisi la propovaduire de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru si Andrei, Iacob si Ioan, Filip si Bartolomeu, Toma si Matei, Iacob al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu, Simon Zilotul si Iuda Iscarioteanul (Matei 10, 2-4; Luca 6,14-15; Fapte 1, 13). Acesta din urma, dupa tradarea si moartea Mantuitorului, a fost inlocuit cu Matia (Fapte 1, 16, 23-26). “Apostol”, in intelesul plin al cuvantului, este si Sf. Pavel, chemat in chip minunat pe drumul Damascului.

“Apostoli” sunt si cei saptezeci(si doi), a caror misiune e descrisa pe larg la Sf. Evanghelist Luca (10, 1-24), apoi cei trecuti de Sf. Apostol Pavel in lista celor invredniciti de darurile duhovnicesti (I Cor. 12, 28), cei notati in Scrierile Parintilor Apostolici28 (Invatatura celor 12 Apostoli, 11, 3; in Scrierile Parintilor Apostolici in “P.S.B.”, Bucuresti, 1979, p. 30) si, in inteles mai larg, multi din cei care, mai tarziu, au contribuit la crestinarea popoarelor pagane.

7.Când au fost scrise cărţile Vechiului şi Noului Testament?

Cartile Vechiului Testament au fost scrise inainte de Hristos, intr-un rastimp de peste o mie de ani (1400-400). Cartile Noului Testament au fost scrise in veacul I, cele mai multe inainte de anul 70. Numai cartile Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul au fost scrise intre aceasta data si sfarsitul veacului I.

Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?

In vorbirea obisnuita cuvantul “Testament” inseamna hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9, 15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente – cel Vechi si cel Nou – arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El. Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul “Testament” mai are si inteles de “legamant”. El e “Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui.

Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. 12, 1-4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (les. 20). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9, 15-28). Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos si-si afla implinirea si desavarsirea in El. Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, “legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 26, 28).

Sf. Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente. Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: “Si pentru aceasta El (Hristos) este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea greselilor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul. Caci un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere cata vreme traieste cel ce l-a facut. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange” (Evr. 9, 15-18).