De ce Biblia?

8.Dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a VT şi NT

Avem dovezi clare despre insuflarea dumnezeiasca a Sf. Scripturi. (Vezi: Despre V.T. les. 4,12; II Regi 23, 2; Isaia 6,1-8; 8,1; Avacum 2, 2 si altele). Iisus Hristos numeste Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu (Marcu 7, 13). El e descoperirea neamurilor (Luca 2, 32; Evr. 1, 1-2). El descopera pe Dumnezeu (Matei 11, 27; Ioan 17, 6-8; 1 Ioan 5, 20). Evanghelia e revelatia lui Dumnezeu (I Cor. 2, 9-10; 11, 23; 15, 3; Gal. 1, 11-12; Efes. 1,17).

Astfel, Sf. Apostol Pavel ne invata ca “toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (II Tim. 3, 16). Sf. Apostol Petru ne arata, la randu-i, ca “niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait purtati fiind de Duhul Sfant” (11 Petru 1, 21). Insuflarea da Sf. Scripturi autoritate dumnezeiasca. Este ceea ce intareste Mantuitorul cand zice despre Legea Vechiului Testament: “Amin zic voua: inainte de a trece cerul si pamantul o iota sau o cirta din Lege nu va trece pana ce vor fi toate” (Matei 5, 18).

Cartile Noului Testament s-au scris sub inspiratia Duhului Sfant pe care le-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si Ucenicii lor. In clipa aratarii catre Apostoli, dupa Inviere, Mantuitorul le spune: “Luati Duh Sfant” (Ioan 20, 22), iar in momentul despartirii de aceiasi Apostoli, El le porunceste: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei 28, 19); “Ca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi” (Matei 10, 20); “Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care il va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata pe voi toate si va va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26).

Avem si alte dovezi despre insuflarea Sf. Scripturi?

Avem dovezile pastrate de Sf. Traditie. In adevar, multi Parinti si Scriitori bisericesti dau marturie despre insuflarea Sf. Scripturi. Astfel, Sf. Irineu spune ca Scriptura e desavarsita fiindca e insuflata de Cuvantul si de Duhul lui Dumnezeu, Gura Domnului, Duhul Sfant, a rostit cuprinsul Sf. Scripturi, declara Clement Alexandrinul30 (Clement Alexandrinul, Cuvant indemnator catre Greci, 9, 82, 1, Migne, P. G., VIII, col. 192).

9.Sfânta Scriptură poate fi înţeleasă uşor?

Nu. Intelegerea Sfintei Scripturi nu este la indemana fiecaruia dintre noi, oamenii, fiindca adevarurile pe care ea ni le prezinta sunt mai presus de mintea noastra omeneasca, sunt adevaruri dumnezeiesti care se adreseaza celor credinciosi si cu viata duhovniceasca. De altfel, ea insasi marturiseste ca talcuirea ei nu e lucru usor. La intrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, daca intelege ce citeste, cel intrebat raspunde: “Cum as putea, de nu ma va calauzi cineva?” (Fapte 8, 31).

Sf. Apostol Petru scrie astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: “In toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (11 Petru 3, 16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118 sunt nu numai o lauda sincera a Legii Domnului, ci si o rugaciune neintrerupta pentru dobandirea adevaratei ei intelegeri.

Sf. Parinti si Scriitori bisericesti au aratat, in repetate randuri, greutatile intampinate pentru intelegerea Sf. Scripturi. Origen spune ca intelesul Scripturii nu se descopera de la inceput cititorilor, mai ales celor necunoscatori in lucrurile dumnezeiesti, sau care sunt necredinciosi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindca intelesul Scripturii e un lucru supraomenesc35 (Origen, Despre principii, 4, 1, 7, CB 5, pp. 302-303).

Putinatatea intelegerii noastre nu poate patrunde stralucirea dogmelor36 (Idem, op. cit., loc. cit., p. 304). Aceasta e una din cauzele principale ale caderii in erezie37 (Idem, op. cit., 4, 2, 168, p. 305-306). Fericitul Augustin ne recomanda ca partile neintelese din Scriptura sa le apropiem de altele, care sunt clare, spre a le patrunde unele prin altele38 (Fer. Augustin, Despre invatatura. crestina, 3, 27, 38, Migne, P. L., XXXIV, col. 80). Sf. Ioan Damaschin ne indeamna ca: «daca citim o data, de doua ori, si nu intelegem ce citim, sa nu ne trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam. Caci spune Scriptura: “Intreaba pe tatal tau si-ti va da de stire, intreaba pe batrani si-ti vor spune” (Deut. 32, 7). Cunostinta nu este a tuturor»39 (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 4, 17, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1938, p. 286)

10.Sf. Scriptura ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii?

Sf. Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca, atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstii religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstii religioase, chiar mai veche decat aceea a Patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii.

Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul 1 dupa Hristos. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta, cum si in talcuirea textului biblic. Ea “este stalpul si temelia adevarului” (I Tim. 3, 15), ea tine “canonul neclintit al adevarului”25 (Sf. Irineu, Contra tuturor ereziilor, 1, 9, 4, Migne, P. G., VII, col. 545 B). In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. «Unde este Biserica, zice Sf. Irineu, acolo este si Duhul lui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul»26 (Sf. Irineu, op. cit., 3, 24, 1, Migne, P. G., VII, col. 966). Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai in Biserica, impreuna cu Sfanta Traditie.

Cărţile Vechiului Testament

Cartile care intra in canonul Vechiului Testament sunt 39.

In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament?

In afara de cele 39 de carti canonice, Sf. Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti: cartile anaghinoscomena (bune de citit), netrecute deci in randul cartilor canonice, dar pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. De aceea ele au fost pastrate in Sf. Scriptura, dupa cartile canonice. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele chiar la sfintele slujbe.

Acestea sunt:

1. Cartea lui Tobit
2. Cartea Iuditei
3. Cartea lui Baruh
4. Epistola lui Ieremia
5. Cantarea celor trei tineri
6. Cartea a treia a lui Ezdra
7. Cartea intelepciunii lui Solomon
8. Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
9. Istoria Susanei
10. Istoria omorarii balaurului si a sfaramarii lui Bel
11. Cartea intai a Macabeilor
12. Cartea a doua a Macabeilor
13. Cartea a treia a Macabeilor
14. Rugaciunea Regelui Manase

Dintre toate acestea, sunt suplimente sau adaosuri la cartile canonice: Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniel); Rugaciunea Regelui Manase (la sfarsitul cartii a doua Paralipomena sau Cronici); Psalmul 151 (necanonic, la Cartea Psalmii); Istoria Susanei si Istoria idolului Bel si a balaurului (suplimente sau adaosuri necanonice la cartea Daniel). Iar la cartea Esterei: Visul lui Mardoheu; Decretul lui Artaxerxes si Rugaciunea lui Mardoheu si a Esterei.

Canonul Noului Testament cuprinde 27 de carti.

Cum trebuie interpretată sau înţeleasă Sfânta Scriptură?

Sf. Scriptura cuprinde trei intelesuri:,

1. intelesul dupa litera, obstesc, sau istoric;
2. intelesul mai inaintat sau sufletesc;
3. intelesul duhovnicesc.

Origen, care e izvoditorul acestor trei trepte ale talmacirii Sf. Sripturi, sustine ca intelesul cartilor insuflate se imparte dupa cele trei feluri de credinciosi aflatori in Biserica: cei simpli, cei inaintati si cei desavarsiti. ŤCei simpli sa-si intareasca (sufletul) ca din trupul Scripturii (numim acest inteles dupa litera, obstesc si istoric); daca insa unii au inceput sa inainteze ceva si pot sa priveasca un lucru mai pe larg, sa-si intareasca (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei care sunt desavarsiti si asemenea acelora despre care Apostolul zice: “Iar intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti; dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci spre slava noastra” (I Cor. 2, 6-7), aceia sa se intareasca din insasi legea duhovniceasca, care cuprinde umbra bunurilor viitoare.


Acelasi Origen declara ca intelesul duhovnicesc este cel mai inalt si trebuie pus inaintea celui material sau istoric40 (Origen, Comentar la Evanghelia lui Ioan, 10, 5(4), 19, Migne, P. G., XIV, col. 313,).


Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi e insa aceea care tine seama de toate cele trei intelesuri si le foloseste potrivit cu ideile, persoanele si faptele biblice, cum au facut cei mai multi din Sfintii Parinti. Sf. Ioan Gura de Aur zice: ŤSa nu cititi literele in chip simplu, ci sa cercetati ideile. Daca cineva se opreste numai asupra cuvintelor si nu cerceteaza nimic mai mult decat cele scrise, multe greseli va savarsi”)41 (Sf. Ioan Gura de Aur, La celelalte, contra ereticilor…, Omilia 8, Migne, P. G., XLVIII, col. 769, trad. de prof. Justin Moisescu, Sf. Scriptura si interpretarea ei in opera Sfantului Ioan Hrisostom, 1942, p. 95).

Ce se cere pentru talcuirea dreapta a Sf. Scripturi?


Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi cere:


1. O viata curata si inflorita de virtuti;
2. Cunoasterea voii dumnezeiesti prin studiul indelungat si smerit al Descoperirii dumnezeiesti;
3. Cunoasterea invataturii Bisericii si a Sf. Traditii.


In privinta curatiei vietii, Sf. Maxim Marturisitorul spune: ŤCunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici cu Duhul, adica numai acelora care printr-o indelungata cultivare a virtuti-lor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unei fete intr-o oglinda curata si stravezieť42 (Sf. Maxim Marturisitorul, Raspuns catre Talasie, 65, in Filocalia, vol. III, trad. rom. de Pr. Dr. D. Staniloae, p. 420). Viata potrivita Duhului duce la cunoasterea voii dumnezeiesti aratata m Sf. Scriptura. Duhul din noi recunoaste Duhul din Sf. Scriptura, cum observa Mantuitorul insusi: “De va voi cineva sa faca voia Lui (Dumnezeu), va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi” (Ioan 7, 17).


Se cuvine sa citim Sf. Scriptura cu smerenie, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, cerandu-I mai inainte ajutorul ca s-o intelegem si avand dorinta calda de a ne lumina fiinta prin cuprinsul ei. Atunci cand, din pricina putinatatii intelegerii noastre, nu pricepem anumite invataturi din ea, sa rugam pe preot sa ne talcuiasca acele invataturi. Cunoasterea adanca a invataturii Bisericii si a Traditiei imbogateste duhul talcuirii celei adevarate. O astfel de cunoastere ajuta mult la intelegerea dreapta a Sf. Scripturi. Lipsa de temeinica si adanca intelegere a Bibliei, precum si lipsa legaturii stranse cu Sf. Traditie, duce la eresuri si rataciri, aspru mustrate de insusi Mantuitorul, cand zice: “Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29).

LE. Sursa: http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/

Minunat darul tau, Laura, te-ai ostenit sa ne aduci o bogatie de raspunsuri la framantarile noastre si la incercarile de a lamuri dilema discutata in acest topic.
Mesajul meu, in incercarea de a da un raspuns initiatoarei topicului, a fost ca de obicei inflacarat si desigur, pe alocuri hazardat. Matrialul oferit de tine ordoneaza, sistematizeaza si completeaza, pe linia catehezei fundamentale, mica mea sfortare precipitata.
Iti multumesc si Domnul sa te rasplateasca!
Slava lui Dumnezeu!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andravenache

Citesc peste tot despre "Sfanta Scriptura" si ... imi vine in minte o intrebare: de ce e sfanta?

Biblia Îl are ca autor pe Dumnezeu, Care a inspirat-o. Autorii ei nevăzuţi sunt oameni care au avut o viaţă curată, drepţi sau sfinţi ai lui Dumnezeu. Moise, profeţii, David, Solomon, apostoli care L-au cunoscut în mod nemijlocit pe Domnul: iată câteva exemple. În Biblie aflăm principalul temei al învăţăturii noastre. Nicio altă carte nu a avut atâtea ediţii, nici acelaşi tiraj total, nicio altă carte nu i-a susţinut pe creştini secol după secol.

Prin urmare, fiind o scriitură a unor oameni sfinţi, fiind inspirată de Dumnezeu care este Sfânt, expunând o învăţătură sfântă şi fiind toiag al sfinţilor din toate timpurile, avem motive să socotim Biblia ca fiind Cartea Sfântă.

Si totusi ... cum de Biblia este Cartea? Dar Tora, Coranul, si altele?

Tora este denumirea ebraică a corpului format din primele cărţi ale Bibliei. Fiindcă se păstrau scrise pe pergament în 5 suluri, se mai numea (în greacă) Pentateuh. Tora şi Pentateuh sunt unul şi acelaşi lucru.

Coranul nu îl are drept autor văzut pe vreun sfânt, ci pe un fals profet, din aceia despre care Domnul ne-a spus să ne ferim. Prin urmare, nu poate fi socotit sfânt.

Si ce inseamna ca e Sfanta? Cine a hotarat asta?

Sfânta Biserică a lui Cristos a hotărât aceasta. Numai ea are competenţa de a hotărî canonul Biblic şi numai ea are, în general, competenţa de a hotărî ce este sfânt şi ce nu este sfânt. Acest lucru se explică prin faptul că Biserica are autoritate superioară faţă de Biblie. Domnul Isus Cristos nu ne-a lăsat nicio Biblie, în schimb ne-a lăsat o Biserică ce străbate secol după secol, pe care nici porţile iadului nu o pot dărâma, care îi conduce pe oameni pe drumul mântuirii.

Ati auzit de scrierile apocrife? Ce parere aveti despre ele? Cine a decis care scrieri sunt canonice si care apocrife si dupa ce criterii?

Ceva-ceva am mai auzit. Unele apocrife sunt originale, adică au fost cu adevărat scrise de autori care au intenţionat să scrie Cuvântul Domnului sau care au trăit foarte aproape în timp de Domnul când se afla în misiune pe pământ (Evangheliile Apocrife). Dar nu sunt inspirate, adică nu Îl au drept autor nevăzut pe Dumnezeu.

Insa nu pot sa nu ma intreb: oare daca m-as fi nascut in China, in India sau in Iran?

Dacă v-aţi fi născut în China, în India sau în Iran, precis în satul dv, sau foarte aproape de satul sau oraşul dv ar fi predicat Cuvântul lui Dumnezeu vreunul dintre oamenii despre care citim în Biblie că au fost trimişi de Dumnezeu ca să predice Cuvântul şi ca să boteze popoarele. Desigur că aţi fi auzit de mărturisirea cu sânge pe care martirii de azi, ca şi martirii de ieri ai Bisericii o dau în această privinţă: jertfa lor, care este sămânţă pentru generaţiile viitoare, v-ar fi cutremurat sufletul şi ar fi făcut să se nască unele întrebări: oare ce fel de oameni sunt aceştia ? Cine este Acela care le dă lor asemenea tărie de a prefera să fie împuşcaţi, arşi de vii, împroşcaţi cu vitriol, decât să renunţe la credinţa lor ? Oare nu este supra-umană o asemenea credinţă ?

[andravenache]

În prealabil postat de ucenic

O consideram sfanta pentru ca in ea gasim Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om.


Te-ai astepta ca Domnul Iisus sa vina si sa-ti spuna: "Putin credincioaso!"?

Draga Andra, care este marturia ta de credinta?

Hmm... raspuns clasic. Dar ... cum stii ca este intr-adevar "Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om". Fac pariu ca daca intrebi un musulman va spune acelasi lucru despre Coran, de exemplu. Nu stiu care sunt cartile buddistilor, hindusilor sau altor religii, dar, daca exista, sunt sigura ca si ei gandesc la fel despre ele.

[andravenache]

În prealabil postat de ioan cezar

Sfintenia este, in primul rand, atributul Divinitatii. Dumnezeu este Sfant si Sfintenie si totodata Izvor nesecat al sfinteniei. De aici decurge ca nimic nu poate fi sfant sau sfintit fara interventia Divinitatii, fara lucrarea Harului.
Spunem despre un om sau despre orice lucru din lumea noastra ca este sfant, in masura in care omul sau lucrul respectiv (orice forma de materie si orice fenomen) sunt transfigurate prin Duhul Sfant Cel Vesnic.
Ce inseamna transfigurare? Ori, simplu spus, sfintire?
Inseamna, lapidar si oarecum simplist, ca un element al creatiei a capatat, sub puterea Duhului Sfant, insusiri NOI, de cu totul alta NATURA, care nu mai apartin ordinii/naturii lumii create si care, prin aceasta, dezvaluie ochilor nostri miopi si inimilor noastre impietrite, pe Insusi Dumnezeu. Inseamna, altfel spus, ca in istorie, in timp, a patruns Vesnicia lui Dumnezeu. De aceea, o simpla bucata de lemn sau o lingura de apa, prin sfintire nu mai e doar un ciob de materie trecatoare ci a devenit Vesnicie si "vehicul" al nostru intru Vesnicie. E drept ca luam avionul pentru a strabate intr-o ora drumul pana la Viena, dar cu o sorbitura din Sfanta Impartasanie "strabatem" insasi distanta (si bariera) de netrecut dintre istoria acestui timp si Vesnicia Insasi.
De pilda, sfanta este vorba proorocului, care, dincolo de puterea omeneasca obisnuita, razbate prin spatiu si timp mediind relatia dintre Dumnezeu si oameni, intervenind in ordinea lumii asa incat, iata, un oras poate fi salvat in mod cu totul miraculos de la pieire sau dimpotriva, pierdut pentru totdeauna.
Sfanta este vorba proorocului si atunci cand face accesibil Cuvantul lui Dumnezeu noua, muritorilor de rand. Dumnezeu vorbeste prin oamenii Lui, care Ii sunt "vas ales". Are loc astfel Revelatia. Fara Ea, Dumnezeu este incognoscibil noua.
Iar prin aceasta necunoastere, viata noastra este, in mod absolut, indiscutabil, ratata/cazuta, asadar sub ori in afara de demnitatea harazita noua de Creator. Traim, oricat pare de neobisnuit cuvantul acesta, in neant.
Sfant este Domnul Iisus Hristos Care calca moartea "cu moartea pre moarte calcind". Invierea nu este o insusire din ordinea acestei lumi, ci este o exprimare directa a Sfinteniei lui Dumnezeu in ordinea acestei lumi.

Asadar, Biblia este Cartea Sfanta deoarece continutul Ei nu este o expresie a ordinii lumesti, nu este scrisa de oameni obisnuiti, ci este rodul (fixat in texte scrise de oameni sfinti al) Revelatiei Divine. Autorii ei sunt Dumnezeu Cuvantul SI oamenii sfinti, in ingemanare tainica, de nespus. Nimic din Scriptura nu este omenesc in sensul acestei lumi, ci este omenesc SI Dumnezeiesc, in impreuna-lucrare.

Biserica nu s-a inselat in alcatuirea canonului Scripturii. Apocrifele au picat unul sau altul din testele infailibile la care au fost supuse scrierile-candidat.

Unul din cele mai tari criterii pentru selectia textelor din Scriptura este ca autorii sa fi fost impreuna-traitori cu Domnul Iisus Hristos sau ucenici ai Apostolilor. Mai sunt si alte criterii.

Biblia este Sfanta si pentru ca omul care traieste in duhul ei se sfinteste, devine co-participant, prin Har, la Dumnezeire, la Vesnicia Imparatiei lui Dumnezeu.
Reiese de aici ca omul lipsit de Evanghelie, in viata si duhul lui, ramane cu adevarat DOAR muritor. Om trupesc, tarina din tarina...

P.S. Biblia ne-a fost data, aminteste Sfantul Ioan Hrisostom, prin pogoramant. Daca vietile noastre ar fi fost curate (adica de-am fi trait in credinta si fapte bineplacute Domnului, implinind asadar poruncile lui Dumnezeu si astfel devenind dumnezei prin har) nu am fi avut nevoie de Scriptura. Dar pentru ca, in ciuda tuturor pataniilor si patimirilor, noi oamenii nu am pastrat viu si nestirbit in inimi Cuvantul lui Dumnezeu, atunci, ca legamant absolut indispensabil mantuirii, ca "fir al Ariadnei" pentru Intoarcerea Acasa, ca semn trainic al Dragostei lui Dumnezeu pentru om, din nespusa Sa Ingaduinta Dumnezeu ne-a lasat SI acest inegalabil semn sfant si sfintitor al Dragostei Sale: Sfanta Scriptura. Sa nu omitem insa faptul crucial ca Noul Testament este DOAR O PARTE, fixata in scris, din experienta vie, cu mult mai cuprinzatoare, a Sfintei Traditii a Bisericii.

Uau ... un raspuns destul de complet. Multumesc. Trebuie sa spun ca m-ai pus pe ganduri. Chiar daca mintea mea (logica, gandirea) nu inceteaza sa imi spuna mereu ca exista dubii, chestii nelamurite.... imi dau seama ca intr-adevar, atunci cand citesc Biblia, simt ca ma apropii de Dumnezeu, ca Il descopar, Ii descopar voia, dragostea, caracterul. Oare sa fie aceast ilogic sentiment de apropiere de Dumnezeu legat de sfintenia Bibliei? Se poate.... Oricum m-ai pus pe ganduri...

[andravenache]

În prealabil postat de ioan cezar

Draga Andra, va fac o marturisire sub forma de indemn:
De voiti sa cunoasteti, fie si in parte, raspunsul la intrebarea pe care ati pus-o,
de voiti cu adevarat sa va ingemanati viata cu acest raspuns (si cu multe altele care vor veni), cea mai buna cale nu este nici pe departe aceasta a discutiilor si dezbaterilor intelectuale, nici macar cea a lecturilor solitare, oricat de "adinci" ar fi ele.
Va indemn sa cautati raspunsul intr-o viata curata inaintea lui Dumnezeu: traind in Biserica, jertfind dupa puteri si sub lucrarea harului "toate ale tale", faptuind zilnic faptele bineplacute Domnului, tinindu-va din rasputeri la pocainta, la nevointa, la rugaciune.
Astfel, cu Harul lui Dumnezeu, veti afla atat de bine de ce E Sfanta Scriptura, incat, devenind treptat partasa Ei, prin vietuirea voastra curata va deveni si viata noastra, a semenilor, un picut mai sfanta...:)
Asa sa va miluiasca Bunul Dumnezeu!

Probabil ca Dumnezeu gaseste modalitati de a ne raspunde fiecaruia, dupa capacitatile si nevoile noastre. Multumesc pentru sfat. Nu cred totusi ca discutiile acestea mi-ar fi daunatoare. (Pentru mine, cu siguranta ca nu; Sper sa nu fie pentru altii o piatra de poticnire). Nu sunt genul de om care sa preia o opinie fara sa o "digere", fara sa analizeze validitatea ei. S-ar putea sa gasesc aici raspunsuri, sau s-ar putea sa nu le gasesc. Dar nu ma pot abtine sa nu caut.
O viata curata, faptuind zilnic fapte bineplacute .... este, cred, dorinta arzatoare a fiecarui crestin. Totusi, cred ca esti deacord ca putini dintre noi reusesc (iar eu nu sunt una dintre ei). E drept ca inca sunt tanara si ... prin urmare, mai am multe de invatat. Sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa invat adevarul si sa ma las modelata de Duhul Sau.
Asa sa ne ajute tuturor!

[andravenache]

În prealabil postat de ucenic

Draga Andra, puneti-va in minte aceste ganduri din partea fratelui Ioan.

Cand ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos nu vom fi cercetati cat de profunzi, intelepti sau buni teologi am fost noi interpretand Sf.Scriptura, ci cum am implinit noi in viata noastra ceea ce am inteles din ea.

Hristos nu ne va da extemporal la religie ci va judeca judeca gandurile inimii si faptele noastre.

Cereti de la Dumnezeu intelepciune prin Duhul Sfant sa va puteti apleca asupra Cuvantului Sau.

Si Bunul Dumnezeu va va ajuta la aceasta. Amin.

Adevarat, insa ... Inca de mica am fost educata sa invat, sa invat, sa invat (ca multi dintre voi, probabil). Si am studiat, studiat, studiat.... si mi-am format un... sa ii spunem "defect" de a analiza la rece orice afirmatie, de a o intoarce pe mai multe parti , inainte de a o cataloga ca adevar (sau, din contra, ca ne-adevar).
Am auzit ca exista mai multe tipuri de credinciosi: cei care cred "cu inima" si nu isi pun atatea intrebari ca mine, cei care au avut experiente religioase (au trait minuni, mai mari sau mai mici care le-a demonstrat ca Dumnezeu exista), cei care cred cu mintea (si pe baza concluziilor logice ajung la concluzia ca singura explicatie este ca exista Dumnezeu) si probabil si alte tipuri. Eu cred ca am cate putin din toate cele 3 caracteristici, iar a 3-a ma determina sa cercetez. Nu cred ca e ceva rau in asta ... nu?

[andravenache]

@ Laura19
Multumesc pentru timpul acordat si pentru multitudinea de detalii. Trebuie sa ma gandesc la ce ai scris...

[andravenache]

@ Mihnea Dragomir
Iti multumesc si tie pentru timpul acordat si pentru ca ai raspuns punctual fiecarei intrebari.
Sincer, nu ma asteptam sa primesc atat de multe raspunsuri intr-un timp asa de scurt. Acum trebuie sa meditez la ce mi-ati spus.
Multumesc.