Aprox. 400 de crime comise zilnic in Romania... pe banii nostri

[laurastifter]

400 de morţi...
Nu, nu este bilanţul vreunui atentat terorist, nici al unei groaznice calamităţi naturale din cine ştie ce colţ uitat de lume, ci este numărul aproximativ de copii ucişi (avortaţi) zilnic în ţara noastră.
Nu mă credeţi?
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...e-psihologica/
Şi-l mai acuzăm pe Irod cel Mare pentru uciderea pruncilor din Betleem. Aceluia îi va fi mai uşor la judecată decât nouă, celor care, fiind creştini (deci, cunoscători ai voii lui Dumnezeu), îngăduim, prin indiferenţa noastră, ca zilnic, în ţara noastră, în chiar oraşele în care trăim, să fie omorâţi, chiar din bani publici (deci, contribuim şi noi la asta, în mod indirect), sute de copii nevinovaţi. Aceia, chiar dacă nu au oficial dreptul la viaţă, sunt fiinţe umane asemenea nouă şi (ceea ce spun se poate verifica printr-o simplă ecografie), trăiesc, sunt fiinţe distincte de organismul matern în care se dezvoltă (dacă sunt lăsaţi). De vreme ce le bate inima, respiră, mişcă, cum poate spune cineva că nu sunt vii, că n-au viaţă în ei? Nu este necesar să ai cunoştinţe ştiinţifice, pentru a înţelege că un ceva apărut din relaţia trupească a doi oameni, un ceva care se dezvoltă, care are toate caracteristicile unui organism viu, trăieşte, are o viaţă distinctă de cea a mamei. Este atât de simplu, atât de evident!!
Îi mai acuzăm pe cei care, creştini fiind, aveau sclavi. Da, aveau sclavi (ceea ce, cu siguranţă, constituia un păcat foarte grav, strigător la cer - încălcarea libertăţii şi a demnităţii semenilor). Totuşi, în multe familii sclavii erau trataţi uman şi, cel puţin, nu erau ucişi fără milă.
Hristos Dumnezeu S-a sacrificat pentru noi, iar noi, contrar exemplului oferit de El, îi sacrificăm pe alţii pentru jalnicul nostru confort pământesc. Iar dacă ne considerăm creştini şi nu participăm nici într-un fel la această crimă legalizată, asistăm indiferenţi, uitând că "cine asistă impasibil la o crimă este..." Doar cei de la Provita se implică în apărarea acestor copilaşi nevinovaţi, Dumnezeu să le binecuvânteze misiunea!
Să nu uităm că Domnul, când S-a întrupat, a devenit Copil din dragoste pentru copii. El nu S-a întrupat direct la vârsta maturităţii (deşi, fără îndoială, I-ar fi stat în putinţă), ci a ales să Se facă mai întâi Prunc şi să crească la fel ca toţi copiii. Să nu uităm că ceea ce facem unuia dintre aceşti fraţi ai Săi preamici Lui Însuşi Îi facem (cf. Mt25).
Doamne Hristoase al nostru, ajută-ne să nu ne mulţumim a evita răul, ci să ne ferim şi de păcatul nepracticării binelui pe care-l putem face! Să nu ne spui, Doamne, la Judecata Ta: "în pericol de moarte am fost, iar voi nu Mi-aţi venit într-ajutor nici măcar printr-un cuvânt creştinesc adresat celor care voiau să Mă ucidă, căci întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut"!

Laura Stifter