cea mai frumoasa ascultare

[windorin]

Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.

Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.

[Anna]

În prealabil postat de windorin

Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.

Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.

Ce frumos, nu pentru ca ti-a fost rusine, ci de acel baiat, si lectia primita. Si mie mi s-au intamplat lucruri asemanatoare, dar m-am bucurat.

[podolski_2]

sunt particele din sufletul nostru.

eu unul le recitesc de cateva ori , asa de mult imi plac.
de obicei nu citesc posturile lungi, ci doar imi trec privirea, insa de data asta, le recitesc cu toata atentia.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de podolski_2

As dori sa ne impartasim din experientele care ne-au marcat , care ne-au placut din discutiile cu parintii din manastiri sau viata de acolo.

Mica mea lectie, nu este nici despre viata traita in manastire si nici legata de vreo discutie cu parinti duhovnici.
E doar o simpla ascultare pe care am facut-o in urma cu aproximativ 6 luni de zile, ca urmare a discutiilor pe privat cu un membru al forumului.
In una dintre postarile mele am folosit un cuvant neadecvat, care cu sinceritate marturisesc, imi intrase in uz, aproape ca un tic verbal.
[SIZE=2]De obicei sfaturile sunt date de către cei înţelepţi celor mai puţin înţelepţi, si cum mai intotdeauna intelepciunea se doreste a fi direct proportionala cu varsta, sfaturile vin de la cei varstnici catre cei mai tineri.
In cazul meu lucrurile s-au petrecut invers.. sfatul si atentionarea veneau de la o persoana cu mult, mult mai tanara decat mine.
Au fost fractiuni de secunda cand mandria ( inamicul ce duce lupta atat de stransa cu noi, clipa de clipa) ma facea sa ma simt jignita...
Am realizat insa ca sfaturile acelui membru sunt f bune, si din acel moment am decis, ca macar ptr acea persoana, daca nu ptr alte convingeri, sa nu mai folosesc acel cuvant nesuferit.Si de fiecare data cand imi venea pe buze, aveam in fata, chipul acelei persoane si duhul bland cu care m-a mustrat.
Din aceasta intamplare, am invatat ca adevarata înţelepţiune se poate dobandi[/SIZE][SIZE=2] facand ascultare chiar si de cei mai tineri decat noi. [/SIZE]

[windorin]

Da, minunat lucru este acela ca nu stim cine pe cine invata. Nici cand si cum.

[COLOR=darkred]Istoria Susanei[/COLOR] (carte a Vechiului Testament) are doar un singur capitol. Merita citita. Se vede cat de adevarat este faptul ca nu varsta conteaza, ci intelepciunea si curatenie inimii, prin care vorbeste Dumnezeu. Puneti mana pe Biblie (sau click pe link) si lectura placuta.

[windorin]

Pelerinajele sunt mereu pricini de noi si noi intamplari vrednice de Pateric. Eram la Manastirea Sihastria, in drum spre cimitirul manastirii. Linistea, pacea si tacerea graitoare de acolo o pot intelege doar cei ce au pasit pe acele carari batute de marii parinti de odinioara, cat si de cei de astazi.

Ajuns in fata cimitirului, privesc pustietatea locului si frumusetea crucilor simple, de lemn. Mormintele nu sunt din piatra, ci sapata in pamant. Ce fericiti adormiti, intorsi in cele din care au fost luati, spre deosebire de instaritii adormiti ce zac in cripte de beton. Merg pana in spatele cimitirului si ma asez pe o banca. Crucea cea mare, de lemn, din mijlocul cimitirului parca anunta tuturor celor adormiti Invierea. Dar nu sunt singur...

In partea dreapta, pe o bancuta, o femeie imbracata in negru statea tacuta. Nu era maica, caci hainele erau de mirean, insa negre. Langa ea, o punga de plastic adapostea cele aduse cu ea. Imi placea ce vedeam, cum o batrana priveste mormintele si sta singura printre ele. La un moment dat, din punga de plastic scoate Ceaslovul, ingenuncheaza pe bancuta, aplecata cu trupul peste genunchi, si isi incepe canonul de seara.

Atat m'a bucurat aceasta, incat am vrut sa ma pomeneasca si pe mine. Stiind ca atunci cand mergi la oameni mari, pentru cuvant sau rugaciune, ei te trimit intotdeauna la altii, am zis totusi sa incerc. Imi scriu numele pe o foita si merg spre batrana. Auzind dorinta de a ma pomeni si pe mine, ca urma sa plec la drum, ea imi spuse: "Mergi la biserica manastirii, ca preotii de acolo pomenesc mereu, ei au mare har." Neinsistand, am bagat hartiuta in buzunar. In acel moment, observ in punga de pe banca doua volume de Filocalie. Bucurie. Spre a nu ma mahni, a inceput insa sa'mi vorbeasca.

"Eu abia reusesc sa imi fac al meu canon, caci este nevoie de multa rugaciune. Toata natura sufera si are nevoie de rugaciune. Sa nu ganditi ca in lume nu exista mantuire, sa faca omul rugaciune acolo unde l'a pus Dumnezeu, pana ce ii va randui altceva. Iar in Biserica sa nu va miscati de colo pana colo, ci sa stati neclintiti intr'un loc."

In cateva fraze batrana a raspuns la doua mari framantari, una a mea si alta a prietenului care ma insotea. Fara a spune un cuvant, batrana mi'a raspuns la ceea ce aveam in gand. Am plecat bucuros, dar nu putin speriat de raspunsul la ceea ce aveam in minte. Ajuns mai jos, intalnesc un calugar. Intreb: "Cine este batrana din cimitir?"

"Aaa, aceea este sora Maria, ucenica Parintelui Paisie Olaru!"

În prealabil postat de podolski_2

As dori sa ne impartasim din experientele care ne-au marcat , care ne-au placut din discutiile cu parintii din manastiri sau viata de acolo.

In primul rand vreau sa iti multumesc ca ai deschis acest topic. E atat de multa pace aici. Daca imi permiti as vrea sa scriu si eu un strop din viata mea.
Acum 2 ani cand s-a mutat la Domnul Protos Teofan Merla, duhovnicul si omul care m-a salvat de la multe in viata asta.. la ultima noastra intalnire mi-a descris (printre alte povete) cu amanunt inmormantarea sa. Bineinteles ca atunci nu am inteles mare lucru.. Apoi, a sosit ceasul, am fost sunata sa vin ca ma asteapta in mijocul bisericii. Chiar asa s-a exprimat parintele Daniel cand m-a chemat. Am plecat, spre Cetatuia cu inima grea.. stand acolo langa sicriu mi-am amintit cuvintele ultimei intrevederi. Am privit in jur..am vazut locul unde stateam..strana..icoana Stapanei..si abia in acea clipa am inteles!! dar..aveam un necaz...o durere...parintele mi-a cerut ca pe o ultima ascultare sa ii citesc la Psaltire. Mi-a spus asa: 2 am jenica langa Maica Domnului, 2 am.. sa imi citesti auzi? Sa imi citesti la Psaltire. Cum stateam acolo lipta de perete ma gandeam cum sa spun eu calugarilor ca trebuie sa implinesc acesta ascultare? Am inceput sa plang..a trecut o noapte..o zi...iar noapte..plageam si nu indrazneam sa spun nimenui. In a doua noapte, cand ramasesem foarte putini in biserica pe la ora 3 dimineata, numai ce vad ca vine calugarul Ghenadie la mine si-mi spune. Te rog vino si citeste si tu macar o catisma, eu merg pana la chilie si revin imediat.. A fost ultima ascultare pe care mi-a dat-o Batranul..

Multumesc windorin si eu o cunosc pe Maria... Iti multumesc ca mi-ai amintit de ea.

[windorin]

Ma bucur mult sa stiu ca nu sunt singurul care o tine minte.
Pace si bucurie.

[anita]

În prealabil postat de windorin

Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.

Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.

Lectii din acestea am primit si eu destule in viata ,nu neaparat de la cei credinciosi ci de la cei despre care imi facusem o impresie gresita.
Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat prin sf.Spovedanie .
Si un indemn pe viitor la mai multa smerenie din partea mea.