|
#191
|
||||
|
||||
Cu fiecare durere
Mai aproape Te simt, Dumnezeule, Nu știu să-Ți mulțumesc! Putință de a nu suferi, Bucuria de a-mi dărui Omul – jumătate din mine Să-mi fie aproape La rău și la bine ! Izbânda vieții mele E întâlnirea cu Tine: Tainică, dorită, adorată, Cu sfială îndrăznesc – căutată ... Cât de mult Te iubesc! La nesfârșit să-Ți rostesc, Oaza mea de lumină, Oaspete ceresc, Ajută-mă să-Ți merit dragostea, S-o dobândesc, Să Te doresc!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#192
|
||||
|
||||
La poarta sufletului meu, ostenit, Hristoase, ai bătut,
Inima mea se culcase la picioarele crucii Tale, Păcatele mele m-au însetat de mântuire pe cale, Ești leacul nemuririi, povara ridicând în locul meu. În tăcere îți însoțeam urmele, Din rătăcire m-am trezit, Cu mantia iubirii Tale neapuse m-ai acoperit, Inima-mi secată izvora lacrimi De recunoștință și durere pentru ce ai pătimit Fii cu mine, Doamne! Să nu mă lași singură niciodată, Ești binele din mine! Cât de săracă aș fi fost fără Tine, Lumină lină, Iisuse, dragoste adevărată! Toată viața de-aș rosti ”Iartă-mă!” Prea puțin ar fi! Pentru, toate ce-au fost, vor veni, Cu blândețe, Te rog, mai ceartă-mă!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#193
|
||||
|
||||
Doamne, învață-mi ochii și mintea să postească,
Ispite grele vin să mă ademenească, Vino în inima mea, cu Tine voi birui, Oricât de multe m-ar încercui! La porțile dorului de Tine am plâns, În mine credința încă nu s-a stins, Trezește-mi mistuitoare iubire pentru Tine, Podoabă a sufletului chipul Tău Sfânt, Doamne, fă să-mi fie ! Tămăduitorul inimii mele ești, Ajută-mi să iubesc și să cinstesc Pe frații pământești! Nu mă lăsa să pierd lumina Ce-n suflet mi-ai aprins, mi-ai dăruit! Mi-e dor să-Ți spun, cu umilință să cred, Cămara mea tainică, Împărăția Ta a devenit.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#194
|
||||
|
||||
Calvarul Tău, din nou m-a răscolit,
Fiule iubit ! De două mii de ani omenirea a privit Cum suferi, Dar nimeni n-a-ndrăznit Crucea să-Ți ia din spate, Nimeni n-a biruit valul ispitelor toate, De-aceea ești mereu răstignit, Fiule iubit ! Prăbușită la picioarele crucii Tale, Maica Fecioară Plânge cu lacrimi amare ... Zguduitor destin, Fiule Divin ! De două mii de ani, Preacurata, Din iubire pentru Tine, Și-a întors către noi fața Să ne-aline. În sufletu-i rănit Neamul omenesc nu e părăsit !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#195
|
||||
|
||||
Dumnezeule drag, cu voia Ta,
De mă vor nedreptăți oamenii, De viața mi-o vor face chin, Ajută-mă bucurie să simt Și timpul meu, viața mea Să Ți le-nchin ! Dureroase aduceri aminte, Nopțile tăcerii în căutare fierbinte, Frica de a nu greși – chinuitoare, Voința mea de-a Te găsi, la capăt de drum, Sfântă Putere Mântuitoare, Toate mă-ndemnau să nu pribegesc, Iisuse Hristoase, fiule împărătesc, Dulce mângâietor din Sfânta Treime, Salvează-mă de teama mistuitoare De-a nu greși! Cu voi orice durere nu doare, Tortura devine alinare.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#196
|
||||
|
||||
Suspinul Fecioarei pe chipul Tău
Cum va fi arătat, Doamne, În ziua de sânge ? O, dulce durere și mângâiere, Tu, caldă adiere a rănilor mele ! Sub crucea Ta suspina Maica, înduioșător, Până la noi a ajuns al ei plânset sfâșietor ! Sfânta ei dragoste pentru omenire, E puterea de a-și fi lăsat Fiul în suprema jertfire Creștini, plânge pentru noi Maica Fecioară, Păcatele noastre pe Fiul ei scump or să-L doară! Oameni, îmbrățișați crucea, al Domnului rug aprins, Slăviți Învierea celui ce din iubire pentru noi, Moartea și iadul a învins !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#197
|
||||
|
||||
Cu bucurie îți strig,
Din iadul morții m-ai scos, Dumnezeule drag, Sfântule Hristos ! De n-aș fi simțit chinurile în trupul meu, Sufletul meu sfâșiat dureros, Nu credeam, Dumnezeule drag, Sfântule Hristos ! Zi și noapte dușmanii mă-mpresoară, Mai mare mi-e dragostea pentru ei, Răsplătirea Ta – i blândă, dulce comoară, Dumnezeule drag, Sfântule Hristos !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#198
|
||||
|
||||
Fiecare om, când vine pe pământ,
Este un imn de imensă iubire Al Dumnezeului Sfânt; Ochii sunt sărutările Lui, Mâinile blăndele mângâieri, Gura șoaptă de Dumnezeiască iubire... Negrăit de frumoase – nobile – Darurile Lui pentru omeneasca fire, Așa am venit eu pe pământ, Fulg legănat, cântec de lumină sfântă; Știam cât de dureroase-mi vor fi căutările, Cât de chinuitoare așteptările... Atunci când m-ai trimis, Doamne, Lumea să o cunosc, Să învăț binele, Să iubesc oamenii așa cum sunt... De aceea umărul Ți-l caut neajutorată, Dumnezeiescule Tată, Veghează-mă, Dulce Mângâietorule, Salvează-mă, Atotștiutorule !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#199
|
||||
|
||||
Pentru vina de a fi refuzat un mugure de viata
Plutesc în disperare ...
Mă arunc la picioarele crucii Tale, O înlănțui cu brațele ... cu inima ... cu viața mea ... Mă vei ierta ? Din adâncul inimii îți strig: Am nevoie de Tine! – lacrimile mă frig – Am nevoie de dragostea Ta, Fără Tine, fără ea, nu pot exista ! Când sufletul meu pustiit Căuta în jur alinare, M-ai îmbrăcat în lumina Ta, Ai venit să locuiești în mine, Dorul mi-ai potolit ... Doamne, cât de mult m-ai iubit ! Cu gingășie m-ai ridicat, Nu știam de unde vii, Nu știam că ai venit ...că m-ai iertat ... Simțeam în mine o schimbare ... Era atât de frumos, atât de neașteptat Acel sentiment minunat ! Nu pot să cuprind Cu inima, cu sufletul, cu privirea, cu toată ființa, Veșnicia iubirii Tale ! Mă înveșmântezi în oceanul Tău de lumină ... E multă liniște, e pace, e armonie ... Doar atunci în mine dorința de bine învie.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#200
|
||||
|
||||
“Inima mea cernită Te jelea,
Sufletul meu înlăcrimat Te căuta ... Frumusețea, Lumina și Bunătatea răstignite ... Cât de mult ne-au durut rănile tale, Mărite ! Creatorule, copacii, florile și iarba Haină de îngropăciune și-au pus ! Mântuitorule, viața mea, bucuria mea, lumina ochilor mei, Soarele Dreptății a apus ?! Inima mea sângera pentru durerile Tale ! Preoții Te jelesc în catedrale ! Lăcrimați izvoare ! Plângeți popoare ! Sfâșiați-vă veșmintele sufletului, Părintele nostru, Tatăl cerului, Cel ce din iubire ne-a zidit, Pentru noi Fiul și-a jertfit! Cerule, îmbracă-te în haine cernite, Plângeți, stele, cu lacrimile mele ! Munților, învăluiți-vă-n marama – ntristării, dureros, Fiul pierzării L-a vândut pe Hristos ! Lumina lumii, sufletul meu, Dumnezeule, Iisuse Hristoase, Dorite, Mă împodobesc cu jalea Ta, Crucii Tale îmi îngenunchez inima, O înlănțui, tânguind, cu dragostea mea !” Sufletul meu de păcate s-a curățat, Cu haină de lumină l-ai înveșmântat, Mă închin patimilor Tale, Biruitorule, al sufletului meu alinare !
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
De dragul părintelui Teofil | laurastifter | Stiri, actualitati, anunturi | 0 | 31.01.2012 22:22:10 |
|