Obiceiuri de Rusalii

[costel]

Obiceiuri de Rusalii

In traditia populara, Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor, care umbla prin vazduh incepand cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi dupa Pasti) si provoaca mult rau oamenilor: ii pocesc, ii schimonosesc si ii innebunesc pe toti cei care nu le respecta zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic in toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii pana la Duminica Mare. Pentru a apara gospodaria de invazia acestor spirite, in sambata Rusaliilor oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietati apotropaice.

Mosii de vara, tinuti in sambata Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.

De Rusalii se dau de pomana vase de lut sau de portelan, cani, strachini si vase de lemn (cofe, cofaiele), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene Mosii de vara incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depinde de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului. In aceste zile, la portile cimitirelor, se intind mese pline cu colaci si sticle de vin impodobite cu verdeata si flori si au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, dupa care acesta parcurge intregul cimitir pentru a sfinti fiecare mormant. Dupa incheierea ceremonialului, satenii isi daruiesc unii altora ofrandele sfintite de catre preot sau le impart saracilor.

Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Alta data, preotul si satenii ieseau in camp, in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.
Duminica Mare a asimilat si elemente specifice renovarii timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, pana la aceasta data, de catre Rusalii.

Goana Rusaliilor
Pentru a scapa de demoni se organizeaza un ritual numit Goana Rusaliilor. Ceata fecioarelor, cu varste intre opt si paisprezece ani, intotdeauna in numar fara sot, se forma sub juramant solemn: "Am sa implinesc Goana Rusaliilor pana voi iesi la hora si nimeni decat mine si ai mei sa nu stie, altfel Rusaliile sa ma pedepseasca!". In dimineata zilei de vineri dinaintea Rusaliilor se intalneau si mergeau in taina in padure sau pe camp pentru a strange flori, faceau din ele cununite, cingatori si buchete si tineau post negru pana a doua zi. In noaptea de sambata, dupa cantatul cocosilor de miezul noptii, fetele se sculau, se imbracau in alb, mergeau fara sa vorbeasca, in camp, acolo unde, cu o zi inainte, impletisera cununile. Primele cuvinte insoteau sosirea ultimei fete: "Buna dimineata, surata! - Buna dimineata, fete curate! Sa pornim goana Rusaliilor". Cea mai mare surata incheie dialogul cu cuvintele: "Gonim lucrurile necurate, sa ne ramana vetrele curate ca roadele de roua din cer picate!". Dupa impodobirea cu cununile si cingatorile de flori aduse de acasa, fetele deveneau foarte vesele, incepeau sa cante, se prindeau intr-o hora navalnica si inconjurau vatra satului. Fetele se intorceau apoi acasa, mancau si beau apa, incheind postul negru.

[Ekaterina]

"Obicei străvechi de Rusalii în Transilvania, înrudit cu coridele spaniole: „Înstruţatul boului“

Muzeul Satului din Cluj a organizat sâmbătă, 22 iunie, un ritual practicat de sute de ani în zona Transilvaniei. Directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în subordinea căruia se află muzeul amintit, spune că acest obicei este înrudit, pe undeva, cu coridele din Spania. La Cluj, organizatorii evenimentului nu au avut un bou şi au folosit o vacă dintr-o rasă românească.

"Împănatul boului“ sau „Înstruţatul boului“ este un obicei străvechi practicat în câteva sate din Transilvania de Rusalii cu scopul de a aduce noroc, belşug oamenilor şi pământului. „Este una dintre cele mai interesante şi arhaice tradiţie care a supravieţuit dintr-o arie foarte restrânsă din Transilvania. Este un obicei care se mai practică doar în câteva localităţi din judeţele Bistriţa-Năsăud şi Cluj (n.r. pe Văile Someşului şi Ţibleşului). Ceea ce încercăm noi aici este să oferim acest eveniment ca o reconstiture pentru publicul clujean.

Sătenii din Batin ne oferă acest eveniment ca o avanpremieră pentru că mâine (duminică, 23 iunie, în ziua de Rusalii) se va desfăşura în realitate în comuna clujeană Unguraş“, explică directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Sălăgean.

În ce constă obiceiul. Ce zice tradiţia

Cel mai vestit fecior din sat alegea în ajunul Rusaliilor un bou frumos, pe care îl ducea la păscut într-o poiană, unde era lăsat liber o noapte întreagă. La revărsatul zorilor, boul era readus în sat şi pregătit pentru ceremonial. Boul era „purificat“ prin spălare. I se punea la gât o cunună de flori de câmp, spice de grâu si sânziene, clopoţei în coarne. Fetele „îl îmbrăcau“ cu feţe de masă, covoare ţesute la război (n..r război de ţesut), cu panglici şi brâie. Feciorii din alaiul însoţitor îşi făceau coifuri, obrăzare din coajă de cireş sălbatic pentru a-şi ascunde identitatea ca să înlăture astfel posibila agresiune a forţelor malefice. Îndrumat de un vătaf, alaiul ducea „boul înstruţat” din gospodărie în gospodărie, în timp ce feciorii cântau oraţii-colinde dedicate zeului suprem (Soarelui). Acest ceremonial se organiza cu scopul de a aduce noroc, belşug şi sănătate oamenilor şi pământului.

Se merge în fiecare gospodărie dintr-o localitate, iar colindătorii erau răsplătiţi cu produse şi băuturi. Se pare că obiceiul are o tradiţie foarte îndelungată care datează, cu siguranţă, din preistorie, se practică şi în epoca romană. Este înrudit pe undeva cu coridele“, adaugă Sălăgean.

Fata care îl prinde se mărită peste un an

O „Mărie“ din satul clujean Batin, Maria Mora, povesteşte că după ce e plimbat pe la preot, prin sat, alaiul cu boul se opreşte în centrul localităţii, unde este un loc mare, larg. „Se înconjoară boul de trei ori, după aceea îi dau drumul şi fata care prinde boul ştie că se va căsători peste un an“, explică săteanca. „Eu m-am măriti chiar în toamna acelui an“, adaugă femeia.

In timp ce animalul era împodobit, cu ţesături, panglici şi flori, o săteancă îi omenea pe clujeni cu prăjituri şi ţuică scoase dintr-o plasă cu sigla Napolact.

Boul „înlocuit“ cu o vacă

Organizatorii evenimentului nu au găsit un bou şi au folosit o vacă dintr-o rasă mai rar întâlnită în ţară - deşi are origini româneşti: Sura de Stepă. Cercetătorul clujean Valentin Adrian Bâlteanu, care lucrează la Institutul pentru Ştiinţele Vieţii din cadrul Universităţii de Medicină Veterinară şi Ştiinţele Naturii, spune că Sura de Stepă este înrudită cu bourul românesc, cel de pe stema veche a Moldovei. Şi, ca „înaintaşul“ său, văcuţa fost încăpăţânată şi s-a lăsat cu greu dusă pe potecile din Muzeul Satului din Cluj.

După prezentarea obiceiului, sătenii din Batin s-au pus pe dans, au mâncat balmoş cu tocăniţă de miel, şi salată de varză cu roşii. La fel şi vizitatorii Muzeului Satului din Cluj." (Sursa: Ziarul Adevarul)