Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[costel]

Offff Monica, nu cunoastem noi voia Domnului. Important e sa te rogi. Cel ce sta in relatie cu El, nu ramane nelipsit de darurile Sale. Sa va daruiasca Dumnezeu prunci sanatosi, sa fiti o alta marturie pentru altii - ca de vom cere cu credinta, vom primi cele cerute.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de monicapotop

multumesc frumos de raspuns. in toti acesti ani de cand ne dorim bebe am citit si citim acatiste, uneori ce ne da dea parintele, alteori mai adaugam si noi ce credeam de cuviinta. nu am reusit sa ne gasim un duhovnic pentru sufletul nostru. parintele de la biserica din cartier care ne stie necazul si ne mai intreaba cum suntem si cam atat. am mers de multe ori la Nicula, la icoana Maicii Domnului sa ne rugam. cred ca sentimentele de tristete si amaraciune provin din faptul ca nu ma pot impaca cu gandul de a nu avea copii. e greu cand cei din jur numai lucrul acesta ma intreaba.

Sa va ajute Dumnezeu sa aveti copii frumosi si binecuvantati de Dumnezeu!!!

[sophia]

Draga monica, eu te inteleg perfect. Si noi avem aceasta suferinta.
Ne-am rugat, am incercat tratamente atat cat am avut bani.
Pe urma am renunta sa ma mai rog pentru ca am spus ca o fi un m otiv pentru care nu ne da Dumnezeu copii. Noi nu stim care este acest motiv - poate ca ar fi un copil anormal, sau bolnav, sau stiu eu.
Vad copii pe strada, lumea ne intreaba de copii. Este f.dureros.
Si mai dureros este sa stim ca vom fi singuri la batranete, fara copii si nepoti.
Oare ce pacate ispasim?
Eu mi-am luat gandul, pentru ca am o varsta.
Voi sunteti mai tineri.
Monica, voi puteti avea copii, nu abandonati.
Daca locuiti in tara mergeti si adoptati. Noi nici asta nu putem din cauza legilor potrivnice.
Sunt multi care adopta bebelusi abandonati in spitale.
Puteti adopta si embrioni. Nu stiu daca in tara este posibil, dar in unele tari este.
Mai vedeti si cu medicul ce tratamente s-ar mai putea face.
Rugaciunea s-o continuati.
Pe de alta parte sa va si ganditi care ar fi voia alterntiva a Domnului (sa adoptati, sau altceva pentru voi, in loc de copii).
Eu asta incerc sa pricep: care este voia Lui si de ce nu ne-a dat, sau ce ne poate da in loc etc., ce alt rol mai pot avea...
Important pentru perechile aflate in asa situatie este si o terapie pentru a gasi cai alternative si a nu cadea in depresie, pentru a putea inchide usa la ceea ce nu se poate si a-si gasi alte teluri in viata.
Este dureros pentru o femeie mai ales sa nu poata fi mama, femeie cu
adevarat.
Dar cei tineri, pana la o varsta mai au sanse si cai de a avea copii.

[elizabeta]

În prealabil postat de Simona-Marilena

Pai sunt foarte multe...In primul rand, m-am departat de Dumnezeu si mi-e frica...foarte frica. In al 2-lea rand...sentimentele de vinovatie. Apoi...certurile cu colegii mei care continua sa ma calce in picioare pentru ca-s o "fraiera si o ciudata care merge la Biserica si nu stie sa loveasca cu pumnul"...dupa care tristetea si frica din sufletul meu...simt ca Dumnezeu nu ma mai iubeste...ca..m-a parasit.

Uf, draga de tine...imi pare rau ca treci prin asa stari. Daca dispare de la orizont o vreme, nu inseamna ca te-a parasit, eu cred ca se retrage o clipa pentru a te imbratisa mai tare. Chiar si Iisus Hrisatos a strigat pe cruce "Eli, Eli, lama sbahtani?" dar era o parasire aparenta...

[elizabeta]

În prealabil postat de Fani71

Frumos spus. Oare cum putem ajunge sa traim asta si concret, in viata noastra? Uneori e greu. Este greu si cand nu avem necazuri mari sa simtim acea miere.
Ma gandesc la parabla fiului ratacitor. Fiul cel mare ramane cu Tatal, si atunci cand ii reproseaza ca a taiat vitelul gras pentru fratele sau, ii spune ca lui nici macar un ied nu i-a dat sa petreaca cu prietenii. Insa Tatal ii raspunde: Fiule, tot ce este al meu este al tau. Va dati seama? Putea sa-i ceara orice, avea orice, iar el nu i-a cerut, n-a acut decat sa indeplineasca poruncile si sa devina acru.
Sa dea Dumnezeu sa nu devenim si noi crestinii asa, sa nu mai stim nici sa ne bucuram de viata cu Dumnezeu, sa batem toba pe porunci si acuzatii ale fratelui mai mic.
Poate ca trebuie mai intai sa invatam sa transformam in miere viata obisnuita, sa cerem Tatalui sa ne dea iezi, si dupa asta ne va fi mai usor si cu necazurile.

Foarte bun comentariu!!! Subscriu

[costel]

În prealabil postat de elizabeta

Uf, draga de tine...imi pare rau ca treci prin asa stari. Daca dispare de la orizont o vreme, nu inseamna ca te-a parasit, eu cred ca se retrage o clipa pentru a te imbratisa mai tare. Chiar si Iisus Hrisatos a strigat pe cruce "Eli, Eli, lama sbahtani?" dar era o parasire aparenta...

Sunt momente in viata, in care Il simtim pe Dumnezeu mai intes si momente in care nu-L mai simtim deloc. Asta nu se datoreaza Lui, ci noua. El se vrea trait neincetat. Asa ca nu deznadajdui, este in tine. Pe masura ce vei inaltura starea de nefericire, vei vedea cum incepe sa Se arate mai intens.

[elizabeta]

În prealabil postat de windorin

Necazul meu, vechi si pururi actual, este dorul de Dumnezeu, prezent in inima mea uneori mai lin, alteori mai tare.
Simt ca ma doare lipsa unei simtiri personale, vii, a lui Dumnezeu. Simt ca se poate mai mult.
Simt ca este extrem de aproape, insa imi tot scapa. Si cand obosesc, se duce atat de departe.
Si iar ma ridic si Il caut. Si tot il simt aproape, dar nu il gasesc.

Simt insa ca harul Lui lucreaza.
Am avut momente recente in care harul m'a umplut de o bucurie nespusa.
Insa nu am puterea de a pastra aceeasi masura pe mai mult timp.
Sunt incapabil de a imi uni mintea cu inima, de a cunoaste si de a simti simultan pe Dumnezeu.

Eu cred ca esti pe drumul cel bun.
Asa ca imi permit sa te intreb: unde ai fi vrut sa fii mai degraba, in grajdul din Betlehem, in frig si abur de la respiratia animalelor, langa un prunc vanat de frig, unde abia palpaie un opait, sau afara, pe camp, cu pastorii care vad slava lui Dumenzeu si toti ingerii cerului?

[elizabeta]

[quote=MarinaAlca;174251]Geta, eu nu rad de cele ce spui... in privinta durerilor si la mine sunt aproape continue, insa iti spun sincer: nu ma bucur ptr ca le am.
Am inteles ca imi este data cu un scop, pe care inca nu l-am descifrat, am invatat sa traiesc cu durerea, deja face parte din viata mea... dar sincer, mi-as dori sa nu o mai am!!!

Si inca ceva.. daca te culci si te scoli in dureri crezi ca satana nu te poate atinge!!!!!!!!!!Poate imi explici si mie de ce crezi asta? Eu nu sunt de aceiasi parere.[/QUOT


Inteleg prin ce treci; si eu am dureri aproape continue in urma unui tratament cu radiatii. Curaj, asta este crucea ta. Imbratiseaz-o si mergi dupa Iisus.

[elizabeta]

În prealabil postat de lidiap

am uitat ceva ce ma doare si mai mult: nu reusesc sa-mi gasesc un parinte duhovnic; simt ca in acest moment acesta ar fi lucrul de care am nevoie; ceea ce fac pentru a dobandi iertarea pacatelor fac dupa gandirea si simtamintele mele (si citind cuvintele de invatatura ale marilor parinti am vazut ca fac bine) dar m-am apropiat de o "bariera" dincolo de care nu pot trece de una singura si sunt constienta ca am nevoie de ajutor;

Ti-l recomand cu caldura pe parintele Dimitrie de la biserica Sf.Spiridon Nou. Acesta este duhovnicul sotului meu, pentru a carui gasire ne-am rugat indelung.

[sufletregasit]

traiesc in pacat cu un baiat,de aproximativ 2 ani.il consider persoana cu care imi pot duce mai departe o viata de familie.Eu..se indura Bunul si Milostivul Dumnezeu si Imi arata mereu indurarea Sa printr-o liniste si bucurie interioara.pot sa afirm ca nu am cunoscut oameni care sa imi faca rau sau daca au fost nu m-au afectat.merg des la Biserica si imi place mult la Liturghie,am inceput sa citesc Vietile Sfintilor si sincer va spun ca e o adevarata miere pentru sufletul meu intunecat de pacat.El..vede existenta lui Dumnezeu mai mult stiintific,nu a avut niciodata inclinatii de a merge la Biserica sau de a se ruga.e milos,il invinuieste pe Dumnezeu pentru inegalitatile si nedreptatile din lumea asta,si ii multumeste pentru sanatatea celor dragi lui.daca mergem duminica la slujba impreuna,lucru care se intampla foarte rar..o face de dragul meu.am incercat sa il conving sa mergem la duhovnic dar nu vrea,crede ca preotii in ziua de azi nu tin seama de problemele spirituale ale credinciosilor ci mai degraba isi fac averi,case si masini scumpe.sunt intr-o mare dificultate:vreau sa Il rasplatesc pe Dumnezeu pentru ajutorul Sau necontenit(sa ma spovedesc si sa ma impartasesc) si sa ma indrept...dar vreau sa il atrag si pe el spre Calea Lui ca sa fim amandoi oameni care fac voia lui Dumnezeu.cum sa procedez daca el este atat de impotrivit?