Calea de mijloc

[NECTARIE]

Calea de mijloc", numita adesea si "calea de aur", este drumul cel mai sigur spre mantuire.

Calea "de mijloc" este acea cale care evita extremele iar, dupa cum bine stim, orice extrema poate fi daunatoare (fatala). Lucru daunator este deci si acea viata cand rea, cand buna, numai echilibrata sa fie, cat si acea extrema pietista, acea evlavie lipsita de discernamant si de dragoste, izvorata din mandrie.

Calea "de mijloc" a Bisericii inseamna evitarea a doua extreme, anume pe cea a unei prea mari ingaduinte, care favorizeaza o vietuire "crestina" caldicica si neautentica, cat si pe cea a habotniciei, cand mintea luminata se opacizeaza, iar "litera" stinge "duhul".

In vremurile noastre, caracterizate de incertitudini si dileme, din prea mult zel, chiar si unii dintre crestini ajung sa cada intr-o extrema periculoasa, straina de originile Bisericii Ortodoxe. Acestia sunt cei care ajung sa mearga pe extrema cea "de-a dreapta", a unei ravne gresit infaptuite, poate la fel de vinovata ca si cea "de-a stanga", anume a complacerii in pacate.

Incepand prin a avea o ravna buna, unii dintre noi ajung insa la a hrani o ravna periculoasa, avand drept cauza mandria si sentimentul de "a fi alesi special", care duce la jertfa, uitand de mila. Hristos ne aminteste insa neincetat calea cea "de mijloc", zicand: "Mila voiesc, iar nu jertfa. Caci nu am venit sa chem pe cei drepti, ci pe pacatosi la pocainta." (Matei 9, 13)

Nu voi cauta insa a spune mai multe despre aceasta extrema a ravnitorilor, ci imi voi indrepta atentia spre aceia care ajung sa se complaca in pacate, numite de ei "mici", ori pogoraminte datorate "neputintelor".

Cand este inteleasa gresit "calea de mijloc" ?

Cand un om ajunge sa inteleaga calea "de mijloc" drept o vietuire crestina caldicica, atunci el rataceste deja de pe calea cea spre mantuire. Sa ne punem inainte cuvintele pe care unii dintre noi le vom auzi la Judecata: "Fiindca esti caldicel, am sa te vars din gura Mea." (Apocalipsa 3, 16)