Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Zamu-zamolu-zamoluTU are patima nemultzu-minciu-furiei negre, gresite, aruncand vina pe altii ca moare, ca-i bolnav, ca se chinuie, ca-i prigonit si vanat gasindu-si dorinta de razbunare pripita sa se razbune raului cu rau pe cei care cica-i fac lui rau, vanandu-i ca-i vanat, lovindu-i ca-i lovit, omorandu-i ca-i omorat, furandu-i ca-i furat vrand sa fi facut altii si sa faca altii ceea ce ar fi trebuit el insusi sa faca, sa asculte, sa creada, sa nu minta si sa nu se lase tzepuit de duhul lumii, adica de personajul, cea mai negativa scorpie, care-l papuseaza ca pe o manuse mupetz, ca pe o marioneta trasa de sfori, ca pe un fraier care se lasa revoltat, nemultumit, infuriat si foarte suparat de acest duh-personaj despre care toti sunt siguri ca nu exista, duhul lumii, beroul suprem, cu care stai corcit, combinat, cuplat pe interes si-i faci voia adica te pune pe auto-distrugere sado-matzochista, cruzime-cruda, vrand sa te sinucizi beroic k lumea condusa de duhul lumii, printr-o ravna credincioasa exagerata, printro boala profesionala stiintifica prea "competenta", printro habotnicie plina de verva si ambitie pana acolo incat nu poti pricepe ca le faci pe toate fara pic de inima, fara pic de sentiment, de traire, de intelegere, de dreptate, de credinta, de iubire, de liniste interioara ci doar asa dintr-o placuta placere a cruzimii turnata de acest duh rau, personajul duhul lumii, care te capuseaza si te paraziteaza ca un simbiotic punandu-te sa trufesti si sa-si faci pe plac, sa-i satisfaci pofta, dorinta, voia si interesul asa k lumea... k lumea foarte "credincioasa", foarte ipocrita, foarte fatarnica, foarte "bisericoasa", foarte ravnitoare si evlavioasa teribil de credibilista prin-naintea oamenilor, nepricepand saracul naiv devenit jucarie-prada a acestui duh sinucigashca crizata ca se duce in ispita, in provocare, in neascultare facand ce vrea, aiurea, haotic, nu-si da seama ca defapt duhul lumii il teleghideaza sa-i sminteasca pe cei care au mai ramas sa asculte cu adevarat sa lucreze cu credinta credincioasa, sfanta. Acest zamu-zamolu-zamoluTU nu are urechi, e ca un cap fara urechi ca nu cumva sa poata auzi adevarul adevarat decat barfe smintite si smintitoare, singurele pe care le aude si le crede, iar in ochi are un bolovan negru din zmoala si zgura, o barna groasa ce-i ocupa toata privelistea coruptibila si tot orizontul, are asa o tzepuiala vicleana nedeslusita si foarte ascutita in socoteli pe care ca prostul o crede luand-o de buna naivul ce se crede destept, mare si tare netzepuit, si se mai da ca cica el nu se lasa pacalit, fraierit, cand colo e fix fricosul furios smintit foarte limbut, carturar, cult, elevat, ca sa acopere, e pacaliciul ce vorbeste vrute si nevrute, vorbe goale si grele facand scandal altora, impunandu-si voia (nemantuitoare) cu furie, cu cearta, cu terorism si amenintari ca shefii, ca teroristii, ca nebunii, ca extorcherii de bani, ca portareii ce te trag la raspundere ca nu-ti platesti datoriile, birurile, mita, taxa de protectie cuvenita cartelului mafiot, ca amenintzatorii ce te sperie ca te jupoaie de viu de tot ce ai daca mai calci afara din invoiala cu ei, ca batausii care-si permit sa te distruga cu tupeu maxim deposedandu-te de drepturile cele mai elementare, violandu-ti si calcandu-ti in picioare toate granitele si intimitatile ascunse daca vrei sa iesi din sclavia lor, sclavia duhului lumii. Sta in sine, in tine, suparat mintindu-se si agresand, vrand sa agreseze, dorind raul, dorind sa se razbune furios, dandu-se victima, auto-indreptatindu-se, indignandu-se, lamentandu-se, delirand, plangandu-se de altii, revoltandu-se, montandu-se si planuind sa se razbune crunt incat sa nu poata fi aflat si desconspirat, urla in sine furia lui dorind sa scape din situatia groaznica in care a ajuns, din umilinta, din penibil, din ridicol, din saracie, din paguba, din remuscare, din nenorocire.... ne mai rabdand, ne mai vrand sa rabde, ne mai vrand sa asculte... si resocotind, rejudecand, reprosand, reanalizand si rememorand mereu sa-si recastige increderea vrea sa-si dea seama de realitate punandu-si benzina pe ranile aprinse si umilindu-se si ironizandu-se, batjocurindu-se, ocarandu-se pentru neputinte ca sa se ridice cumva si sa vrea sa faca raul, "egalitatea"-egoista, "dreptatea"-dreptatii, triumful propriei "nevinovatii" si ”puter”, pentru ca iubirea lui de sine sa-si poata impune trufia si legea proprie, legea celui mai tare din parcare care se da baiat bun, legea "bunului" plac al "bunului" gust, si tot escamontand si exacreband si escaladandu-si puterile mentaliste ajunge sa creada ca vrea sa faca faptele nesabuite, fapte rele din judecati si gandiri pripite, visand ca va fi bine, inchipuindu-si ca va fi demn, onorabil, ca-si va recastiga stima de sine, aprecierea celorlalti, ca-si va recastiga voinicia si curajul, eroismul, demnitatea, onoarea si iata ca, de fapt, el, saracul fraier tzepuit in interior de duhul lumii, nu realizeaza ca e telecomandat ca o drona kamikadze sa sa auto-distruga lovindu-se cu capul de colturi, de stalpii credintei si de zidurile intarite ale adevarului si dreptatii lui Dumnezeu. Aceasta musculitza betziva, aceasta drosofila melanogangster ce se crede seful cel mare si tare al piratilor piromani se infurie defapt cu furia duhului lumii, asa ca faraon dupa ce s-a invoit-silit cu Moise si poporul Domnului a plecat, insa faraon si egiptenii s-au lasat remontati si ambalati, defapt tzepuiti de acest duh al lumii care se da inexistent desi i-a dus la moarte, i-a dus pana in fundul Marii Rosii unde si-au gasit sfarsitul, cand era evident ca marea deschisa se va inchide la loc peste ei daca indraznesc sa intre si era evident ca vor pieri innecandu-se. Deci atata nebunie si necredinta are acest duh rau, duhul lumii, incat chiar in fata evidentei nu-ti dai seama ca el de ciuda spera ca va izbuti sa te arunce in iad si sa-si implineasca scopul cel rau sacrificand oricati oameni fara numar, preschimbandu-i pe toti in mase de manevra la dispozitia lui si daca vei cauta cine e vinovatul pentru aceste intamplari atat de rele si tragice toti vor zice minciuni gresind pentru ca nimeni nu crede si nu vrea sa creada in existenta acestei persoane cu inteligenta artificiala, pacatoasa, rea, numit duhul lumii ce nu se opreste de la oricate faradelegi scrise in legi omenesti, porunci si ordine. Ei bine acest personaj este socotit de toti inexistent. Dar cum este oare el inexistent daca te ia din Rai, din Dumnezeu, daca te duce la pieire, la pierzare, daca te ispiteste, daca te omoara, daca te chinuie, daca te tine captiv in iad si daca are cruzimea de a-ti da de facut tot felul de ispite prin care sa te auto-distrugi ca fraierul jertfindu-te beroic si naiv in desert, el stand ascuns prin pustie si prin munti si prin buncare ca sa nu stii de existenta lui? Deci de la acest duh rau, duhul lumii, ai ravna asta bolnava sinucigase care iti toarna pofta si placerea sadica, de a te jertfi in desert spre distrugere, mintind, atacand sfintii, lovind in Biserica, ”curatind” cu vii cu tot, trufind asupra lui Dumnezeu, tzepuind, nerespectand drepturile altora, furand, profitand, inseland, violand, pangarind, profanand, lacomind, zgarcind, organizand ispite si maceluri, daramand credinta cea dreapta, buna si bagand omul credincios in mare... deznadejde. El este principalul duh rau care exista ca un personaj cu inteligenta malefica pe care nimeni nu-l socoteste un vrajmas ci toti il ignora de parca ai vorbi de o iluzie, de o scorneala, de o teorie a conspiratiei. El neluatul in seama si in serios, el transgendera, el scorpia travestita in berou, el duhul lumii, este personajul cu care se combina si se corceste omul si care-l putrezeste si-l imbolnaveste pe interior zadarnicindu-i lupta pentru mantuire si fericire. Desi te omoara si te chinuie si simti ca ti-e foarte rau, te revolti mereu pentru el ca pentru tine, pentru pacat ca pentru libertate, pentru marirea lui nicidecum a ta desi ti se pare ca ar fi vorba de tine si de interesul tau, pentru puterea lui nu a ta desi ti se pare ca tu iti probezi si-ti dovedesti puterile iesind din neputinta... si stand tu in minciuna si coabitare corcita cu acest duh smintit nu e finalul ci mai e vorba de ceva acolo, mai e vorba de pacatul care se vrea el insusi pledat si aparat, iubit, miluit, eliberat si lucrat ca o fericire si ca o bucurie in timpul liber, chiar si in timpul lucrului, imbinand utilul cu placutul, ca cica daca stagneaza cica plange masa, nu se-nvart banii, nu biruie cacialmaua si vrajeala tzepuitorilor agresivi si tupeisti supusi luxifermecaturii turnatoriei labordelatoare suicidara de parca ar avea ravna mare si evlavie cand defapt e parerea de sine despre sine pe care ti-o da acest duh al lumii ce te papuseaza cu lingusiri si mituiri ca pe un catzelash fraier ce se vrea dulau curajos, ca pe un soricel alb punandu-l sa se invarta pe morisca turnanta ca pe centura crezandu-se zmeu sau mai mare... ca Dumnezeu... o gozila, un kingkong, un balaur cam cat o gâză, cam cat un microrb.

Acolo deci trebuie sa-ti indrepti atentia, in zamu-zamolu-zamoluTU vazut in tine ca o cafea amara cu zatz sinistru superstitios, sa simti, sa vezi, sa-ti dai seama si sa realizezi pricepand ca furia nebuna, ipocrita, smintita generata din minciunile pe care le crezi adevaruri este o patima grea, o adictie lipicioasa libidinoasa ca o puscarie, ca o aprindere oarba pe care trebuie s-o linistesti si sa nu-i mai dai mereu apa la moara simtindu-te viteaz ca nebunul beroic caruia i-a rodit tarina si crede ca deja a scapat de datorii. In noaptea asta a mintii smintite vor cere sufletul tau nebune si toate cele pe care crezi ca le ai si inca le mai aduni sa le manci si sa le bei singur intretinandu-ti nebunia cu vrajeli de popupa ostenit ce se da istovit, victima, oare ale cui vor fi?

[Moroco]

De frica greseste si innabusit sub presiuni tradeaza si cade in inhaitare, cazand iar i se amplifica frica combinata cu disperarea, deznadajduind arunca vina pe altii infuriindu-se intro neputinta din care nu poate scapa si vrea sa nu vrea, vrea sa nu mai vrea binele ci raul incercand sa scape de ispita din nepuvoire si de razgandirea de la a nu o face pe ispita insa de frica cedand se apuca s-o faca in mod repetat des si rapid, dinadins, si asa iese vremelnic din acel gand parazitar care-l atrage si-l tine prizonier pana-l face intrand in patima si pe care nu l-ar fi putut birui altfel decat facandu-l, des, deci iese din ispita facand-o des si rapid ca o ”solutie” si se simte usurat si salvat intrand in patima ce nu si-a facut plinul nepricepand ca astfel a intrat in ”libertatea” duhului lumii, in diavolul cel mai mare pacatos, care cica n-ar exista, si astfel ratacit, halit, inghitit, se bucura de dezbinarea fata de Dumnezeu in care a ajuns crezand ca a scapat de probleme si multumeste si are recunostinta pe invers ca senilii, tampitii, naivii, uitucii, lashii si nerecunoscatorii aducand laude, slave, bucurii, fericiri, lingusiri fix celor care i-au facut si-i fac foarte mult rau batjocurindu-l, viclenindu-l, desfranandu-l si dezbinandu-l de adevaratul Dumnezeu... si lucrand fraierul tzepuit mereu treaba asta murdara ca tot omul lumesc, ajunge crestinul si traieste in minciuna vicleana si desfranare pana peste cap si cu ea locuieste impreuna cu pacatul incat duhul lumii ii devine casa si masa si mod de viata, fugind de adevar, de lumina, de dreapta recunostinta ca nu cumva sa-l elibereze... Mesia.

Deci de frica tradeaza-greseste, merge in ispita dezbinandu-se de Dumnezeu si mintindu-se se lasa inghitit de placerile comode si caldute, parvenite, imorale din gusha duhului lumii, acolo unde isi petrece in pofte si placeri, in comoditati si desfatari luxoase, in lipsa de griji a averilor stranse de altii, comunicand cu mortii impatimiti si cazutii in cadere, moarte si dezbinare de parca ar fi pe calea cea buna spre Rai.

Si daca-i spui si-i arati nu te crede. Asa ca nici n-are rost sa-l silnicesti fiindca n-are urechi, n-are urechi de auzit decat pentru barfe smintite si pentru recunostinte smintite ca lasii ce vor sa-si scape... nu pielea lor ci pacatul si duhul lumii cu care s-au corcit si care au devenit.

[Moroco]

Ma simt ca talharul celalalt, ca talharul cazut intre talharii care l-au tepuit sa se revolte pe creator vrand sa tzepuiasca si autotzepuindu-se merge spre pierzare incercand sa extoarca niste reparatie de sisteme stricate, niste viata si sanatate, reprosand si acuzand creatorul si reparatorul, depanatorul Mesia, ca e stricat fie din cauza ca nu a fost creat bine fie ca Mesia reparatorul si vindecatorul chiar ridicatorul si inviitorul, mai rau l-a stricat decat l-a reparat si acum el sufera chinuri cumplite pe care nu le avea cand L-a intalnit si L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Deci saracul tzepuit ce se revolta crezand in minciuna satanei, ca Dumnezeu ne batjocureste si ne stricam daca ramanem cu El, si ca nu ne repara ci ne chinuie lasandu-ne in bezana intunericoolui necunostiintei, constantand functionari gresite si suicidare la nivelul sistemelor, simturi perceptii, sistemul energiilor sexuale, sistemul vibrational, sistemul de aparare auto-imunitar, la sistemul cunoasterii vinovatilor, justitiar confuziv, la sistemul maniosa furios al puterilor si vorbirilor, la sistemul de exprimare sicomportament, la sistemul emotional si sensibil empatic, la sistemul iesirilor din criza, de scapare si supraveghere de sub amenintari, greseli, accidente, aparitii de greseli grave sau fatale aleatoriu, haotic, pe neasteptate si ca atare, constatand suferintele si iminenta sufocarii, blocarii, mortii, stricarii mai rau, spre distrugere arunci vina fix pe Dumnezeu, pe Cel care vrea sa te scoata din minciuna, tzepuism, viata inadecvata, iresponsabila, superficiala, fatarnica, ipocrita, din mimarea si vrajala cu care te autotzepuiesti dandu-ti frau liber poftelor rele, nepasarii, nesabuintei, falselor credinte, moduri gresite de functionare si comportament, ingamfat, trufas, nechibzuit, hazardat, incat crezand ca sacapi defapt te defectezi mereu tot mai rau folosind chiar lucrarile Bisericii, chiar rugaciunea si postul, chiar ascultarea incat constati ca mergi din rau in mai rau si te omoara si te chinuie functionarea stricata, bolnava, buboasa, nedreapta, nebuna, rea, fricoasa, penibila, uracioasa, distrugatoare, criminala, nepasatoare, neputincioasa fara ca tu sa o mai poti controla, incat te simti nevinovat caci ai impresia ca tu nu faci nimic rau in timp ce patimile care au pus stapanire pe tine functioneaza in locul tau controlate de duhuri rele sua de insusi duhul lumii, marele inchizitor ipocrit, marele distrugator, ispititor, tzepuitor caruia ajungi iata sa-i dai dreptate in contra adevarului, in contra lui Dumnezeum ridicandu-te din adanc tzepuit, suparat, nemultumit, revoltat, inhaitat, autoindreptatindu-te intreband mereu, de ce, de ce, cum e posibil, cum se puate sa o patesti, pentru ce... simtindu-te nevinovat si victima care nu ai facut si nu faci nimic rau ca sa meriti astfel de innabuseli sataniste, de situatii dureroase si bolnave, de crize si amenintari imiminente ale mortii si ale sufocarii si innecarii, ale chinurilor cumplite prin care te vezi prescjimbat in neputincios si handicapat si dus in lacasurile de chin cele mai de jos, ca un gunoi, ca un rebut, ca un robot stricat si defect.

Solutia nu e sa cedezi lasandu-te in credulitatea tzepuita ca naivul caruia ii place sa fie tzepuit si inhaitata crezand ca haita tzepuitorilor il va face mare si tare, incercand impreuna sa prea sloganurile si propaganda si sa se ridice revolut sa tzepuiasca extorcand, reprosand, amenintzand, hulind, distrugand ca sa obtina reparatia si hrana de care are nevoie ca sa se simta sanatos si bun. Deci nu minciuna si dezbinarea, falsul curaj, falsa ridicare de problema, falsa acuzare e calea de urmat ci adevarul si numai adevarul adevarat te poate elibera din stricaciuni si malfunctionalitati, doar Dumnezeu te scapa caci El o si poate face, pe cand altii nu o pot face insa trebuie sa ai grija la comportament caci nu poti jigni, prigoni, ocara, defaima depanatorul, reparatorul, santajandu-l emotional ca sa-ti repare mai bine sistemele fiindca nu merge cu cearta si scandalul, nu merge cu trufia si ispitirea, nu merge cu viclenia si desfranarea lingusitoare, fiindca asa, pe cat te iarta si te repara pe atat te strici mai loc si-ti va fi tie recidivand si repacatuind mai rau decat iti era inainte si vei da vina pe Mesia-reparatorul, depanatorul de sisteme viabile, crezand iar in minciunile marsave ale satanelor si a oamenilor lui plini de Duhul lumii care te cheama sa te repare si sa te ajute lumea... si crezand tu in minciuni ca fraierul ce se lasa tzepuit isi va capata reparatie si vindecare si bunastare vremelnica dezbinandu-te astfel tot mai mult de Dumnezeu si de adevaratul tau Mantuitor care sigur te face bine si poate din moment ce a inviat si traieste de 2000 de ani cu Duhul si cu trup cu tot in Ceruri. Deci pe El te poti baza sigur pentru reparare si reintrarea pe Calea spre fericire vesnica insa ai girja cum ii ceri si ce comportament ai caci batausii, hulitorii, violentii, tzepuitorii vicleni si desfranati, rapitori, extorcherii, santajistii emotionali, agresivii, semetii, trufasii, ingamfatii, baietii destepti din energie, eminentele cenusii, competentii, carturarii, pilozofii si toti mandrii nu au cum sa primeasca ceva prin aceste moduri de teroarea si nesimtire hulitoare la adresa Divintatii asa ca vor ramane pe afara si vor primi de la lume ”sanatatea” si ”reparatia” ei asa ca inaintasii lor care au murit la fel foarte rau si urat voietuirea, stricarea si distrugerea ajungand in cele mai de jos ale pamantului in chinuri si munci vesnice pentru ca au urat pe nedrept si s-au razbunat pe nedrept, satisfacandu-si refularile, nemultumirile si razbunarile pripite ca nebunii tzeuiti si vrajiti, luxifermecati, ce nu pot pricepe cum noaptea mintii si innodarea butucanoasa a inimii a pus stapanire pe ei facandu-le sufletul praf lasandu-si sufletul vraiste cu nepasare in pofte, placeri ispite si toate inclinatiile spre rau si dorinte crude de tot mai rau si tot mai mult.

Pe scurt, Mesia cu Duhul trimis de Tatal chiar te repara la toate sistemele daca-L asculti direct sau prin Biserica Lui a carui Cap, Suflet si Inima este si daca ramai in Cuvantul si Sf-atul Lui Mantuitor, Mangaietor, care te impaca cu Dumnezeu si cu toata dumnezeirea, sfintii si dreptii din Credinta punandu-te pe Calea, in Adevarul si in Vietuirea crestina ce merge spre fericire vesnica si functionare perfecta la toate aparatele si sistemele viabile oricat ar fi de mici si de mari, simple sau complicate.

Un aparat si sistem viabil functional nu se tot corecteaza si se recorecteaza in permanenta ci asculta cu o minte ce lucreaza o ascultare fara gresala impreuna cu Harul fara sa se indoiasca mereu pentru corectarea si recorectarea greselilor, necrezand in victorie, necrezand in reusita, nesperand ca va putea face ce e de facut fara gresala, cu mila, cu blandete, la modul cel mai perfect si nedistorsionat, e ca si cum ai lucra repede, mult si bine fara pic de gresala, pentru ca mintea ca un robot cu inteligenta artificiala in care ai incredere poate lucra astfel in Har daca o scoti din lucrarile de tzepuire si autotzepuire a teribilitatii ingamfate ce lucreza doar credibilismul credibilizator prin-naintea oamenilor si al lui insusi ca si singur scop de tzepuire, de mintzire, fatzarnicie, ipocrism habotnic, boala profesionala atractiva lipsindu-se de orice vietuire reala in adevar si orice lucrare la care mintea colaboratoare trebuia sa se preocupe de implinirea poruncilor printrun comportament Dumnezeiesc si nicidecum sa cada in lucrare ispittiotoare de tzepuire si autotzepuire ce parvine si se ridica din adanc mergand la autotzepuire pierzatoare si distrugatoare.

[Moroco]

Dormi si te trezesti vibrand intr-un cap mare in burt-inima unei persoane mari din interior care iti inneaca si-ti sufoca toate sistemele incercand sa le buteze si sa le curete si simti ca te inneci ca te sufoci, ca versi, ca elimini sputa si ca nu poti controla invierea din somn de parca ea te-ar ucide, de parca ea te-ar chinui si ti-ar infunda bronhiile si plamanii, si-ar umfla esofagul si beregata, amigdalele ca si cum sistemul propriu imunitar isi autodistruge sistemele cu mintea necredincioasa, gonflata, semetita, prea marita din interiorul persoanei tale care vrand sa te trezeasca si sa functioneze, calca in picioare si trufeste asupra tuturor celorlalte sisteme care si ele iti asigura supravietuirea si corecta functionare, alimentarea, respiratia, inghitismul, si simtind in mod repetat nenorocirea asta, in fiecare dimineata, la fiecare atipire si trezire, te revolti ca mori, ca te chinui si dai vina pe orice altceva si altcineva nepricepand ca fix ingamfarea personala si semetia mintii si mandria persoanei laudaroase care a ajuns prea mare incat nu mai incape in sine incepe sa plezneasca, sa pocneasca vibran si sa asfixieze toate celelalte funcionari incat te panichezi si te deprimi simtind colapsul, prabusirea, iminenta mortii, innabuseala diabolica si imposibilitatea de a scapa de raul care vine.

Nu te tzepui cedand si lasandu-te tzepuit de tzepuitorii ce te tarasc in viata tzepuita ca ipocritii si fatarnicii impostori si prefacuti ce joaca credibilismul credibilitatii lucrand doar minciuna si pacatul caci nimic altceva nu te salveaza decat Mesia trimis de Dumnezeu prin sfanta Cruce in urmarea Domnului cu smerenie si blandete, cu invatatura comportamentala divino-umana in Cuvant si in Har, si doar asta e solutia vesnica pentru orice reparatie, mantuire, inviere si continuarea drumului spre fericire vesnica duhovniceasca, nu vremelnica, nu iluzorie, ci buna si credincioasa inca de aici lucrata si simtita ca un Rai al comuniunii si unitatii cu Dumnezeu.

Nu prin fuga de munca, de raspunderi, de rusini, de dureri si de stressul presiunilor si innabuselilor parazitare, nu prin frica de raul care vine ci prin ascultare cu credinta si Cruce te poti smeri, micsora, imblanzi, linistii, impaca in timpul vibratiilor si energiilor josnice descatusate ce te strica si te enerveaza la maxim, te poti umili si ruga smerindu-te si pocaindu-te pana ti se micsoreaza capocul uriash cu mintea mandra si semetita in autoindreptatiri, stinta si infailibilitati teribil de credul naivi credibiliste si pana ti se smereste persoana ultrase de la suprafata si pana in adancul din miez mai ales cand e cuprinsa de vibratiile puternice ale trezirii si reatipirii molesind si rezonand in rau trufash cu energiile rele si cu duhurile necurate ce-ti transmit setari stricacioase si viata bucuroasa in tepuire si mitomanie tepuitoare, nemultumindu-te si revoltandu-te din minciuna si necredinta ca o radiatie distrugatoare.

[Moroco]

Dormi si te trezesti vibrand intr-un cap mare in burt-inima unei persoane mari din interior care iti inneaca si-ti sufoca toate sistemele incercand sa le buteze si sa le curete si simti ca te inneci ca te sufoci, ca versi, ca elimini sputa si ca nu poti controla invierea din somn de parca ea te-ar ucide, de parca ea te-ar chinui si ti-ar infunda bronhiile si plamanii, si-ar umfla esofagul si beregata, amigdalele ca si cum sistemul propriu imunitar isi autodistruge sistemele cu mintea necredincioasa, gonflata, semetita, prea marita din interiorul persoanei tale care vrand sa te trezeasca si sa functioneze, calca in picioare si trufeste asupra tuturor celorlalte sisteme care si ele iti asigura supravietuirea si corecta functionare, alimentarea, respiratia, inghitismul, si simtind in mod repetat nenorocirea asta, in fiecare dimineata, la fiecare atipire si trezire, te revolti ca mori, ca te chinui si dai vina pe orice altceva si altcineva nepricepand ca fix ingamfarea personala si semetia mintii si mandria persoanei laudaroase care a ajuns prea mare incat nu mai incape in sine incepe sa plezneasca, sa pocneasca vibran si sa asfixieze toate celelalte funcionari incat te panichezi si te deprimi simtind colapsul, prabusirea, iminenta mortii, innabuseala diabolica si imposibilitatea de a scapa de raul care vine.

Nu te tzepui cedand si lasandu-te tzepuit de tzepuitorii ce te tarasc in viata tzepuita ca ipocritii si fatarnicii impostori si prefacuti ce joaca credibilismul credibilitatii lucrand doar minciuna si pacatul caci nimic altceva nu te salveaza decat Mesia trimis de Dumnezeu prin sfanta Cruce in urmarea Domnului cu smerenie si blandete, cu invatatura comportamentala divino-umana in Cuvant si in Har, si doar asta e solutia vesnica pentru orice reparatie, mantuire, inviere si continuarea drumului spre fericire vesnica duhovniceasca, nu vremelnica, nu iluzorie, ci buna si credincioasa inca de aici lucrata si simtita ca un Rai al comuniunii si unitatii cu Dumnezeu.

Nu prin fuga de munca, de raspunderi, de rusini, de dureri si de stressul presiunilor si innabuselilor parazitare, nu prin frica de raul care vine ci prin ascultare cu credinta si Cruce te poti smeri, micsora, imblanzi, linistii, impaca in timpul vibratiilor si energiilor josnice descatusate ce te strica si te enerveaza la maxim, te poti umili si ruga smerindu-te si pocaindu-te pana ti se micsoreaza capocul uriash cu mintea mandra si semetita in autoindreptatiri, stinta si infailibilitati teribil de credul naivi credibiliste si pana ti se smereste persoana ultrase de la suprafata si pana in adancul din miez mai ales cand e cuprinsa de vibratiile puternice ale trezirii si reatipirii molesind si rezonand in rau trufash cu energiile rele si cu duhurile necurate ce-ti transmit setari stricacioase si viata bucuroasa in tepuire si mitomanie tepuitoare, nemultumindu-te si revoltandu-te din minciuna si necredinta ca o radiatie distrugatoare.

Fraiere, ceea ce te chinuie e duhul lumii recidiviste, ispita, iscai, ispisma, sisspisfaci si refaci razbunandu-te crezand ca scapi facand ispita, recidiva, ca te scapa lumea numa sa-i faci pe plac si cand colo pacatul iti devine drac, dracul iti devine stapan si te baga in patima si patima iti devine puscarie de tip alcatreaz in care ca dormamu ceri droguri si medicamente lovind cu biciul ca sa scapi de chinuri si dureri, sa scapi de boli tot mai incurabile uitand sa alungi si sa lupti cu duhul lumii recidivant recidiviste dupa Cuvantul Mantuitorului: ”...de acum fiule (al lui Avraam) sa nu mai pacatuiesti, sa nu fie tie mai rau!”

”Dar” fiul pacatului, ce stie el decat sa se lase ispitit si infiat la VIPeresuri ca un pui de pui si joaca mupetzul camelonic lingusitor orice in joaca uitand ca ispititorul te ia, te reia in recidive si te dezbina de Dumnezeu, te lauda, te slaveste, te palinta cu palinca, te mandreste, te semeteste, te trufeste si te ingamfa in miez ca un fel de ”smerenie” din aia ingamfata k lumea ca sa te dezbine, astea grozave pilite in greseli si minciuni sunt de-a stanga, caderi in adanc, in apropiere si in interior, de-a stanga foarte sus si foarte jos iar pe mijloc e media echilibrata ca un vrach vrajitor ce-ti da satanatate si echilibru, ca alea de-a dreapta sunt imbinari, te potriveste si te imbina cu labordelatoriea isterica certareata de parca ai fi avocatul revolut si solutionard al tuturor nedreptatilor intreband tu mereu cu tupeu si nemultumire "de ce? da' de ce?.. Doamne!" de parca El ar fi sursa greselilor si smintelilor ghinioniste, tragice pe care le faci prin duhul mitomaniei invarticioasa a inimii, te infurii pripit, dai sa lovesti pripit si culmea, va atrageti anclanshandu-va releele scurcircuitarde ca victimele nedreptatie acuzand si reprosand... si culmea culmilor gasind numai sfintii si dreptii si nevinovatii ca sunt de vina, Biserica, Dumnezeu, preotii, parintii-fratii, iubita, nevasta, copiii, numai tu cu lipeala-imbinarea pacatoasa nu esti vinovat ca smintzisorul iresponsabil ce se imbina cuplandu-se cu lumea ca si cu o amanta de zile negre, de compatimeli si barfe intime prietenesti, ca-ntre victime... vrednice... dar mai rau e caderea centrala in duhul lumii recidiviste si iata pacatuiesti acolo in centru, pe centru, in miez, in ingamfarea ta interioara, in inima ta, in miezul creierului tau, in duhul din sufletul tau, in iubire, in duhovnicie, in trup, in relatia cea mai profunda din tine cu Dumnezeu si te superi si ramai suparat daca ti se spune de ce ti-e rau si de ce esti bolnav, de ce mergi din rau in mai rau de prea mult timpm cazand prea des si prea jos... pai din cauza duhului lumii recidivant pe care nu-l dai afara si nu lupti cu el sa nu mai intre in tine si in casa ta, in biserica, in familie, in manastire, in calugaria si ascetismul tau ascultator, uitand ca deznadajduitul asta, trist si suparat, rau, razbunator, agresiv ca un transgender e fix duhul risipitor al celor bogati cu duhul ce au din ce risipi daca-s putrezi de bogati si e amestecat, corcit si infratit cu duhul parvenirii egoist-materialiste al boieriei mamoniace ce vrea sa-si faca tzara ca fatzarnicii si apoi imperiu ce contraataca viclean si desfranat in razboiul stelelor cazand tot mai mult spre iubirea de putere si stapanire mandra, terorista, imorala, nedemna, adica e fix duhul pierzarii amestecat cu duhul risipirii si tu cu toate ca stii cat e de viclean si desfranat, cu toate ca esti crestin ortodox bine invatat de maestrii duhovniciei si Harului, nu vrei sa pricepi ca in seminar si in facultatea de teologie ori de cate ori ti-ai luat pauza si vacanta si concediu si tot felul de zile libere motivate, defapt ai fost inghitit de duhul lumii, de duhul reci-divist reci-divizant care te face sa te dai mare si tare prin el ca un pilos insa e cel mai rau duh rau viclean la maxim care sa da ca cica nu exista si ca daca ar exista si l-ai reinfinta atunci ti-ar fi bine pe viitor cu el si tu-l crezi si te redistrezi asa cum te-ai distrat candva cam ca-n vacanta mare cu mikidutzii lui balauriferizati, zeificati idolizati care orice fac se cred mari de parca faptele si trairile lor ar fi divine, de urmat de toti si habar n-ai ca esti inghitit de el, duhul lumii recidivist si ca de aia suferi tot mai rau, chinuri, boli, patimi imorale, pericole mortale, greseli grave si fatale si-ti capeti tot mai multa nepasare, mult prea multa indraznire nesimtita si nepasare de viitorul tau... desi simti ceva, vezi ca te ia, ca te reia si te dezbina... asa ca o sa ajungi in iad ca orice duh potrivnic-potrivitnic cu Dumnezeu, dezbinat si imbinat in pacat. (Doamne scapa-ne-ma!)

[Moroco]

Fraiere, ceea ce te chinuie e duhul lumii recidiviste, ispita, iscai, ispisma, sisspisfaci si refaci razbunandu-te crezand ca scapi facand ispita, recidiva, ca te scapa lumea numa sa-i faci pe plac si cand colo pacatul iti devine drac, dracul iti devine stapan si te baga in patima si patima iti devine puscarie de tip alcatreaz in care ca dormamu ceri droguri si medicamente lovind cu biciul ca sa scapi de chinuri si dureri, sa scapi de boli tot mai incurabile uitand sa alungi si sa lupti cu duhul lumii recidivant recidiviste dupa Cuvantul Mantuitorului: ”...de acum fiule (al lui Avraam) sa nu mai pacatuiesti, sa nu fie tie mai rau!”

”Dar” fiul pacatului, ce stie el decat sa se lase ispitit si infiat la VIPeresuri ca un pui de pui si joaca mupetzul camelonic lingusitor orice in joaca uitand ca ispititorul te ia, te reia in recidive si te dezbina de Dumnezeu, te lauda, te slaveste, te palinta cu palinca, te mandreste, te semeteste, te trufeste si te ingamfa in miez ca un fel de ”smerenie” din aia ingamfata k lumea ca sa te dezbine, astea grozave pilite in greseli si minciuni sunt de-a stanga, caderi in adanc, in apropiere si in interior, de-a stanga foarte sus si foarte jos iar pe mijloc e media echilibrata ca un vrach vrajitor ce-ti da satanatate si echilibru, ca alea de-a dreapta sunt imbinari, te potriveste si te imbina cu labordelatoriea isterica certareata de parca ai fi avocatul revolut si solutionard al tuturor nedreptatilor intreband tu mereu cu tupeu si nemultumire "de ce? da' de ce?.. Doamne!" de parca El ar fi sursa greselilor si smintelilor ghinioniste, tragice pe care le faci prin duhul mitomaniei invarticioasa a inimii, te infurii pripit, dai sa lovesti pripit si culmea, va atrageti anclanshandu-va releele scurcircuitarde ca victimele nedreptatie acuzand si reprosand... si culmea culmilor gasind numai sfintii si dreptii si nevinovatii ca sunt de vina, Biserica, Dumnezeu, preotii, parintii-fratii, iubita, nevasta, copiii, numai tu cu lipeala-imbinarea pacatoasa nu esti vinovat ca smintzisorul iresponsabil ce se imbina cuplandu-se cu lumea ca si cu o amanta de zile negre, de compatimeli si barfe intime prietenesti, ca-ntre victime... vrednice... dar mai rau e caderea centrala in duhul lumii recidiviste si iata pacatuiesti acolo in centru, pe centru, in miez, in ingamfarea ta interioara, in inima ta, in miezul creierului tau, in duhul din sufletul tau, in iubire, in duhovnicie, in trup, in relatia cea mai profunda din tine cu Dumnezeu si te superi si ramai suparat daca ti se spune de ce ti-e rau si de ce esti bolnav, de ce mergi din rau in mai rau de prea mult timpm cazand prea des si prea jos... pai din cauza duhului lumii recidivant pe care nu-l dai afara si nu lupti cu el sa nu mai intre in tine si in casa ta, in biserica, in familie, in manastire, in calugaria si ascetismul tau ascultator, uitand ca deznadajduitul asta, trist si suparat, rau, razbunator, agresiv ca un transgender e fix duhul risipitor al celor bogati cu duhul ce au din ce risipi daca-s putrezi de bogati si e amestecat, corcit si infratit cu duhul parvenirii egoist-materialiste al boieriei mamoniace ce vrea sa-si faca tzara ca fatzarnicii si apoi imperiu ce contraataca viclean si desfranat in razboiul stelelor cazand tot mai mult spre iubirea de putere si stapanire mandra, terorista, imorala, nedemna, adica e fix duhul pierzarii amestecat cu duhul risipirii si tu cu toate ca stii cat e de viclean si desfranat, cu toate ca esti crestin ortodox bine invatat de maestrii duhovniciei si Harului, nu vrei sa pricepi ca in seminar si in facultatea de teologie ori de cate ori ti-ai luat pauza si vacanta si concediu si tot felul de zile libere motivate, defapt ai fost inghitit de duhul lumii, de duhul reci-divist reci-divizant care te face sa te dai mare si tare prin el ca un pilos insa e cel mai rau duh rau viclean la maxim care sa da ca cica nu exista si ca daca ar exista si l-ai reinfinta atunci ti-ar fi bine pe viitor cu el si tu-l crezi si te redistrezi asa cum te-ai distrat candva cam ca-n vacanta mare cu mikidutzii lui balauriferizati, zeificati idolizati care orice fac se cred mari de parca faptele si trairile lor ar fi divine, de urmat de toti si habar n-ai ca esti inghitit de el, duhul lumii recidivist si ca de aia suferi tot mai rau, chinuri, boli, patimi imorale, pericole mortale, greseli grave si fatale si-ti capeti tot mai multa nepasare, mult prea multa indraznire nesimtita si nepasare de viitorul tau... desi simti ceva, vezi ca te ia, ca te reia si te dezbina... asa ca o sa ajungi in iad ca orice duh potrivnic-potrivitnic cu Dumnezeu, dezbinat si imbinat in pacat. (Doamne scapa-ne-ma!)

Naivule tzepuit de duhul lumii recidiviste, cum crezi tu ca-ti dai seama daca esti posedat de ea trufind impreuna cu ea ingamfandu-te si bucurandu-te ca te ia ca nebunul?

Pai priveste-te cum ti se invartoseaza inima pe final nu de la Dumnezeu ci asa ca la faron cand desi a acceptat sa lase sclavii sa plece in libertatea divina, s-a razgandit cu inima si a facut practic o haiturie nedreapta, fiiind rau pe nedrept, neputand sa se lepede de duhul lumii recidivante desi stia decate ori s-a razgandit si a gresit... iar apoi priveste la farisei si saduchei, la ipocriti si fatarnici, care desi stiu prea bine invatatura dreptatii ei nici cu degetul nu se ating de a respecta si a face binele respectiv de a face rau doar raului, pe drept, nu pot, si-ti vand aluat de gogosi si de magogosi, de minciunele si ciurughele, gogosari si castraveti la gradinari incercand sa te tzepuiasca, umbland cu vrajeala mamonica impreuna cu elinii sustinand despre sfanta Cruce Mantuitoare ca e sminteala sau nebunie, sau e mancare si betie ca dracii-dlacii-dacii si romanii, sau potiune magica pentru prins putere ca druizi, gepizii si stupizii... iar apoi priveste la duhul lui antihrist din tine, la reactia suparata de victima vrednica deranjata, nedreptatita, si vezi cu dai sa-l excluzi pe Dumnezeu sau pe Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, sau pe Preasfanta pururea Fecioara si Maica Maria, sau pe sfinti, pe drepti, pe nevinovati, pe saraci, pe oropsiti... si mai priveste cum mergand pe calea asta suicidara impreuna cu suicigashca talharilor imorali ce se dau intelepti si morali, priveste-ti mandria deznadejdii care nu vrea sa se umileasca si sa se aplece in adevar ci vrea sa faca raul insa pe nedrept caci ori de cate ori se infurie vrand sa faca raul pe drept nu poate altfel decat invartoshandu-se in minciuna fix in inima sau pe interior sfarseste prin a face practic exact invers decat ar fi trebuit sa faca rau raului pe drept rau.

continuarea mai jos ”Sa-i mustre Dumnezeu, sa-i mustre Domnul!.. Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!”

[Moroco]

Psalmul duhului lumii ipocrite in recidivism care cica n-ar exista..de luptat cu ∈ia, contra iei. (continuare)

Deci asa-ti dai seama, iti privesti invartosarea inimii in minciuni si mitomanie cronica incercand sa faci rau pe drept celor ce merita sa le faci rau incapand cu duhul lumii recidivante, satana, demonii, sateii, pacatosii mandrii, raii, impatimitii, necredinciosii pagani mamoniaci, nebunii, smintitii si vei constata ca te ia inversarea si incurcarea limbilor si vei putea face rau practic, real, doar pe nedrept, adica doar lui Dumnezeu, sfintilor si dreptilor, nevinovatilor, mai micilor si tie insuti pana la urma distrugand si stricand aplicand legea oamenilor pacatosi scrisa in inima ta si in inima lor: "fac rau numai pe nedrept" mintind ca-s drepti si ca o fac pe drept, deci aplica invers-sfinvers pentru ca nici nu pot si nici nu vor altfel... de aia ca sunt sclavi rautatii, viciilor si minciunii defapt, si ataca doar de parte lor sa faca rau, adica sunt invartosati fix la momentul respectiv in rautatea si ura inimii lor chiar daca se dau mari si tari, aratandu-se sfinti, drepti, buni, morali, ingaduitori, pasnici, blanzi, smeriti, iubitori, ascultatori, indreptatori, lucratori, curatitori, corectori... defapt ei ca ipocritii fatarnici vicleni si desfranati nu pot sa faca decat rau pe nedrept ca nebunii ce-s invartosati de duhul lumii recidiviste prin necredinta si smintindu-se acolo in minciuna simtirilor interioare ale inimii pe care ei le iau de adevar simtind cica si crezandu-l cica, luandu-l de bun ca orbetzii critza somnambulici nocturni asa ca lashii si tzepuitzii ce nu pot sa-si inteleaga tzepuiala, vrand si luptand ca incapatzanatii ambitiosi ce vor sa parvina fix in contra Duhului Sfant si a Cuvantului pana crapa si ajung in intunericool cel mai dinafara si dedesubtul dedesubtului la distante foarte mari, mai ales prin recidivele calcarii iertarilor din duhul lumii recidivante de care ei nu se tem de parca n-ar fi in ciuda faptului ca dupa infintarea acestui duh rau si mincinos in Rai de catre primii oameni, ei insisi au cazut in propria capcana si groapa sapata si au fost luati si scosi afara din Dumnezeu, din Rai si din viata vesnica in trup fericita ce poate fi redobandita doar prin ascultare si iubire de Credinta in Mesia.

”Sa-i mustre Dumnezeu, sa-i mustre Domnul!.. Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!”

In concluzie de aia esti demonizat si indracit in ingamfare si trufie nedandu-ti da seama cat esti de tzepuit tzepuitor ca o capcana prins in iscaiul carligelor ca o momeala, pentru ca nu poti fi rau cand chiar esti rau vrand sa faci rau raului decat pe sfinvers!... sfarsind prin a face rau binelui suprem, prin a face rau pe nedrept... si de acolo se vede clar si simplu ca esti demonizat pe interior in ascuns si neputincios ca fariseii si ca faraon dupa plecare lui Moise impreuna cu poporul sa aduca slava adevaratului Dumnezeu, sfarsind prin a face minciuna si nedreptatea si ajungand in fundul marii rosii asa cum se ajunge azi ca acum 2000 de ani rerastignind mereu pe Domnul Iisus Hristos-Cuvantul lui Dumnezeu in ciuda faptului ca El este Mesia-Mantuitorul nostru, al tuturor fapturilor... deci sfarsind intr-un antihrism ascuns viclean si desfranat care face pe niznaiul, dandu-se lup moralist ce s-a pocait: ", Zaietz, Ia niznaiu", "You are bad! GaylordMadaFucka!" acuzand din castelul cu buncar ca un fel de Drakcoola-Vamppiroshu∈Uuuuuu.... ălaăla e, machoman and sexybabe, ălaăla e...

Ca esti mustrat si ca ti se face ”rau” pe drept raului si neascultarii tale inhaitate, te razbuni pripit si faci rau pe nedrept!

[Moroco]

Cica daca n-ar fi, daca n-ar fi fost... atunci n-ar fi facut atatea rele si n-ar fi fost vinovat... cica din cauza..., altii-s de vina... dar mai ales din problemă, din problema existentei si aparitiei lui Dumnezeu...

...adica cica din pricina Lui... din pricina... pricina...

...ca daca n-ar fi fost pricina, problema, discutia, ideile, subiectul... atunci cica n-as fi facut rele, si oricum, nu s-ar fi socotit a fi fost rele, caci n-ar fi existat decat niste rele relative, niste fapte care pentru unii-s rele pentru alti-s bune si morale, deci de necondamnat, de nereprosat... asa ca cica pricina-i buba... cica din pricina pricinii e problema care trebuie evitata, care trebuie pus obroc peste ea, cica trebuie scapat ca sa-ti poti trai viata linistit si in libertate totala...

Si culmea culmilor, ca se ajunge ca din pricina Ta, sa fac cele mai multe rele, mai ales pe interior, in ascuns, cica pentru Tine, mintind si spunand tot cuvantul rau impotriva, coolmea, fix impotriva Ta si a mai micilor Tai lucratori spre mantuirea noastra a tuturor. Vai mie Doamne!.. si vai tuturor tzepuitzilor tzepuitori antihristi-antiMariaFecioara care o gasesc mereu fix pe ea de vina, de fiecare data, cand le vine, le apare, li se redesteapta reflexul, li se escaladeaza si li se aprinde furia oarba, ghinionista, neputincioasa, recidivanta si se revolta victima vrednica si nevinovata cu nemultumire declansata din orice, dorind sa scape si scaparand de scapare sfarsesc ca neputinciosii ipocriti lovind mereu fix in Ea, in Ea, in Ea... doar in Ea, tot in Ea, pe nedrept, caci altfel nu scapa de programul papushator, de sforile cu care sunt trasi pe sfoara, de mana care-i papuseaza ca pe mupetzi, ridicand armă, cutit, pulan, bocanc, calcai viclean ce unelteste in ascuns, topor, sulitza, cutit, vorba grea, reprosh, hula, nebunie, batjocura desfranata, sarcasm negru, gluma urata si foarte prosta, razbunare dinadins in a face ispita, distrugere, deznadejde, depresie, tristete, ura, revolta, nemultumire, rautate, exclusivism... fara putinta de scapare si de schimbare, de iesire din incurcatura, din raboiul vrajmash desert, din invarteala si invartosare, ca-ntrun cosmar horror de pe Netflix regizat de inteligenta bartificialambicata.

Cam asta-i deci legea pacatosilor pe care nici cum nu pot sa n-o tina, sa n-o faca, sa n-o impuna, sa n-o respecte cu incapatzanare fricoasa slugarnic-beroica foarte tare la cerbice pana-n panzele albe, asta-i legea traditziei recidivistilor duhului rau recidivist al lumii sateilor mari ipocriti: ”Nu pot si nu vor decat sa faca rau pe nedrept... fix din pricina Ta”... ca nerecunoscatorii necredinciosi fara Credinta ce merg ca boierii-in-duh pe calea mortzii, nu a Crucii, boieri ce se vor sefi, presedinti, regi, imparati, privilegiati in absurd ce-si permit sa risipeasca pe cele sfinte aruncand cu margaritare scumpe inaintea porcilor agresivi si teroristi vrand sa-i rupa din ascultare si sa mearga si ei sa-si stranga impreuna luxuri, comoditati si averi materiale, multi bani murdari, case, amante, slugi, lucruri, unelte, roboti, masini, sa parvina si ei ca fiul pierzarii, ca bogatul nemilostiv ce se-mbraca in purpura si stacojiu ca sa se ascunda in cires impreuna dezbinati cu elefantii cu ochii rosii ce se ascund in cires sa dea lectii, ca de aia au ochii rosii, sa se poata ascunde in cires.

Ati vazut vreodata vreun elefant in cires? Nu ati vazut? Atunci cred ca va dati seama acuma cat de bine se ascund!

[Moroco]

Te ia...

Asta face si tu te lauzi, te mandresti, de crezi mare si bun, te crezi intelept si vrednic, te crezi frumos si curat, te crezi mantuit si cu viitor asigurat... nepricapand nicicum ca esti un tzepuit-tzepuitor ajuns momeala de capcaun in capcana si te crezi smochina, te crezi mar-para-pruna-pepene... te crezi rodul pomului cunostintei si al vietii la un loc, al sanatatii, vrand sa fi luat ca o jertfa, lupti ca un berou fraierit pentru asta visandu-te la loc de cinstire in panteonul panteoanelor si nu-ti dai seama ca toata bucuria ta e defapt o fraiereala, o tzepuiala, o anestezie, o moarte si o cadere in miere, in dulciuri, tu fiind defapt un luator ce sa crede jmecher daca ia, un parazit profitor foarte deznadajduit, un hot, un fricos, un necredincios, un prost, un nebun biblic ce crede ca a ajuns deja in Rai, si e un fruct al raiului, da roade ca smochinul si e mancat mereu... cand colo, el locuieste in duhul sharpelui ancestral ce ia, ce minte si-si face voia, corcit cu duhul lumii recidiviste care de atunci s-a tot dezvoltat progresand de s-a intarit in rele, s-a inteleptit in viclenii si desfranari ca minteligenta bartificiala a omul idol programat, a robotului cu numae si numar mare de om bun, ca asa se cred, bun, moral, moralizator, traitor, cand el defapt traieste si imputerniceste aceste duhuri rele corcite ce-l alinta si-l pilesc mituindu-l ca-l ia, ca-i un fruct bun, copt si frumos, gustos... si nu pricepe idiotul vrajeala, nu pricepe tzepuiala, nu pricepe ca asta nu-i bucurie ci-i risipirea prilejurileor de sfintire si nerisipirea prilejurilor de inavutire desarta cu pofte, voiri, puteri, functii si mariri lumesti, ipocrite, fatarnice, o parvenire absurda cu sfarsitul in iad, si i se pare ca urca, i se pare ca asculta, i se pare ca urmeaza pe Iisus si pe sfinti, ca respecta Legea, ca asculta Cuvantul, ca traieste in Harul Duhului Sfant, ca merge spre Rai, asa i se pare, asa simte, asa crede si se bucura insa e fix tzepuitul ipocrit, puiul de sharpe din barsupiu, mortul ce doarme in atzipeala si nu stie ca nu traieste si nu lucreaza ci altora le-a dat puterea existentiala de implementare a crestinismului, inchipuitilor, personajelor, beroilor de benzi desenate, tupeistilor, idolilor din sport, din intreceri, din razboaile lumii pentru bani, putere, pamant si placere, nu pricepe nici cum ca-si strange avere sa-si ia tinerele pentru harlem, pentru chipul psihedelic mentalist turnat cu care se flateaza privindu-se in oglinda, nepricepand ca nu-i bucurie, ci fix invers, e cea mai mare tzeapa a tuturor timpurilor persoanei sale amagite, deznadajduite si anesteziate cu acest mesaj subliminal transmis de necuratii demomi pe toate caanalele ca o propaganda satanista ca o taina a babilonului celui mare scris pe frunte sau pe mana dreapta... cica te ia... si tu cica ar trebui sa te simti fericit, cand colo, tu defapt te crezi crestina si esti o besina, defapt esti un parazit, ce se bucura ca-l manca Raiul dupa formula lansata de unii, nu dam nume cei de fata se exclud care cred ca pot inversa blestemul lansat de manelisti dupa formula ”manca-ti-ash... si mancate-ar...”, si au tot propagat vorba asta ca ci-car fi de bine sa zici ”manca-v-ar Raiul!” cand Raiul adevarat nu manca pe nimeni, ci El eventual doar gusta in Duh, desi nici macar nu gusta ci daruie si slveste pe adevartul Dumnezeu... deci ar fi fost de zis ”gusta-v-ar Raiul!” caci manca-v-ar e o calcare a vietii calugaresti, ca daca ajungeti de va inchipuiti ca sunteti cirese in pom ca elefantii cu ochii rosii ce se ascund in cires, de luat si de mancat, din pomul vietii, din pomul cunostiintei si intelepciunii, din vie ca boaba de strugure, atunci sigur esti cazut in mandrie, pile si privilegii direct in cap cu o singura vorba-fapta subtile, ”te ia”, si oricat a-ti fi de uniti in ascultare si rabdare in adevarul adevarat de Credinta cu viitor sfant, din doi, ”unul va fi luat si altul va fi lasat”, ala care va fi luat se va bucura pe sfinvers ca nebunii fraieriti ce nu vor sa creada, sa priceapa ca sunt tepuiti iar cel pe care nu-l ia va dori si el frustrat sa fie si el luat devenind o capcana, un topogan, o cale poleita cu bune intentii, o cadere ca fulgerul pocnitor, o prabusire cu mare faima si deznodamant... tragic.

Asa ca asta-i adevarul scurt: te ia si tu te bucuri ca smochina nepricepand nici cum ca esti victima si prada celei mai mari tzepuieli! Ca in loc sa vrei sa fi si sa ramai bob de strugure in via Domnului vrei sa fi fruct de cea mai mare valoare, estetica, gust, rafinament, lux, bunatate... si asa te lauzi si cazi in mandrie!!!

Nu uita ca daca te ia inseamna ca te mandresti, te lauzi si cazi tot mai jos iar asta nu-i bucurie ci trufie naiva, pieire in nepasare si prostie, in tepuiala cea mai mare a tuturor timpurilor. Practic te ia satana si duhul lumii recidivist in tren la cusheta cu jackuzii si la vagonul restaurant cu dansatoare la bara si e trenuletul groazei, nu e mocanitza, nu e turma Domnului ce urca la munte ci e fix sarpele de fier de mare viteza in care esti inchis si din care nu mai poti scapa ca din alcatreaz fiindca dormi in barsupiul altora si nu traiesti ci minti avand o traire mincinoasa in persoana ta ipocrita... esti mort, tzepiuit, anesteziat si deznadajduit insa zambesti ca vitelul la poarta noua a iadului plin de tot felul de porti largi si blestemate de la pacate... caci nu-ti vrei fericirea si viitorul de mai tarziu si de maine in sfintenie ci fugi si esti paralizat de frica si-ti vrei doar risipirea celor sfinte si boieria pierzarii in iubirea de bani si de averi murdare si rusionase dandu-te mare si tare de parca ai avea putere cand defapt e doar ipocrism si nebunie sinucigashca ce unelteste raul in ascuns.

(Doar Pastorul cu Crucea si Mesia te apara asa ca Duhul, ca Tatal Dumnezeu si Preasfanta Fecioara daca-i ramai sub acoperish, sub acoperamantuitor si altcineva nicidecum, oricat li te inchini altora tzepuit ca un pui ce se-nchina prin relatia de maimare-pui de tip master-slave, mandru ca-l ia ca un mincinos orb si lash, fricos, slugarnic, foarte pilit la privilegii si placeri desfatatoare prin pacat nepasare si uitare de Dumnezeu ca excludere si tradare de Credinta asa ca va urez Rabdare spre viitor sfant insa in ascultare de Credinta si in adevar Adevarat din Cuvant!.. ca pastorire cinstita si paza, veghe, trezvie... ca te ia... de fraier... careva!.. si-ti place... vai ce-ti mai place... si nu pricepi nicicum ca te ia, te ia, te ia!!!)

[Moroco]

Cand simti ca esti vinovat si ca viata in Dumnezeu, cu Dumnezeu te face sa te simti tot mai vinovat, cine si cum credeti ca te scapa de vina si de vinovatie?

Ce se-ntampla?

Fuga de consecintele pacatuirii, de raul care vine, de pedepsa meritata, fuga in neascultare, singuratate si ipocrism fatarnic cameleonic lingusitor slugarnic te scapa?

Fuga de mustrare divina, cearta, invatatura duhovniceasca cu indreptare te scapa?

Tzepuiala mamoniaca a pilelor, privilegiilor si scaparilor prin bani, mita, minciuna si inselare, ducere in ispita te scapa?

Revolta si ridicarea din adanc cu mergerea la pierzare in ”nevinovatia” promisa si uneltita de lume si de satana, iubita aia a ta ce te ”scapa” de probleme, de vina, de raul care vine si de lipsa banilor si pilelor crezi tu ca ea te scapa de vinovatie?

Cand esti nemultumit si revoltat ca iar esti vinovat, pe drept, crezi tu ca te scapi de invinovatirea ta ce vine de la Dumnezeu, prin aruncarea vinei tale pe Dumnezeu, pe apropiati, pe altii iubind-o pe satana care-ti promite mijlociri, neacuzari si libertate pacatoasa pe baza de pile mari si mituiri in bani si cadouri la invinovatitori?

Deci cine si unde crezi tu ca te scapa de vinovatie, de vina, de pedapsa? Si cum crezi ca scapi, ce crezi ca trebuie sa faci ca sa fii tot mai putin vinovat si nu mai mult, tot mai putin acuzat, parat, ca sa nu mai ajungi sa fugi de raul care vine de la vinovatia ta, nevrand sa-ti rabzi pedeapsa cea meritata, ne mai dorind sa ajungi si tu nevinovat si despatimit desavarsindu-te intru sfintenie cu Duhul si Cuvantul prin umilinta spre fericire?

Adica cine ti se pare ca te scapa? Mila Domnului din Biserica Lui si din Rai sau pila si ”iubirea” satanei din lume?

Retoric intreb, ca raspunsul prieteni e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant!.. fiindca e foarte usor sa te lasi tzepuit si fraierit dand dreptate ca prostul satanei care te ispiteste ca-ti poate da ea si-ti poate pune ea pile atat de mari incat poti sa nu mai asculti, sa calci Cuvantul lui Dumnezeu, sa manci cu nerusinare din pomul oprit, sa acuzi, sa judeci sa invinovatesti, sa te razbuni, sa distrugi, sa ispitesti, sa pacatuiesti, sa te distrezi, sa umilesti, sa batjocuresti, sa pui capcane, sa minti, sa spurci, sa pangaresti, sa profanezi in timp ce te dai victima vrednica strigand hotzii, hipo-critzii pilitzii, privilegiatii si culmea, cu toate relele astea sa fii atat de fraier si naiv incat sa crezi ca asa scapi, ca asa nu mori, nu ajungi in iad, ca asa nu esti vinovat tot mai mult si ca n-o sa-ti fie tie mereu tot mai rau, facand tu tot mai multe rele si fiind tu tot mai vinovat de la neascultarile si faptele tale rele, de la necredinta ta, pacatele si greselile tale fatale fara numar, crezand cu cruzime in necredinta si crezand cu cruzime intro credinta paralela, bolnava, mincinoasa, pacatoasa, pagana ca o ”scapare”... pe tine... in iad.

Ma aflu, din pacate, printre fraierii care in suparare, in nemultumire revoluta, in furie trista vrand sa iasa de sub vina insuportabila, orbind, neaga totul, se razgandeste, se-nvarte, cedeaza insistentei si face pe plac raului dand dreptate pe sfinvers, dezbinandu-se, mintind si negand evidenta, rupandu-se de adevarul Adevarat, de Vie, de Cuvant si isi pierde sufletul in iadul cel mai de jos pus deasupra ca sa intrii mai usor acolo intre ”eliberati” avand impresia ca urci cand defapt ”urci” trecand prin portal ca sa ajungi fix in fundul iadului, in focul ghenei gheenei, inaltzandu-te in desert pe tine in ”scaparea” si ”iesirea” de sub vina mustrarii ce vine de la Dumnezeu. Deci nimic nou sub soare, in necredinta, daca in furia oarba mai dau si eu ca tot omul indracit, din cand in cand, ”dreptate” insingurarii, fugii in bar si scaparii in lume, la pofte si la shopping, la meci cu baietii, auto-indreptatindu-ma si omenindu-ma din belshug respectiv indreptatind-o pe satana care iti da iluzia ca scapi la ea de aceasta crestere a vinovatiei in sanul lui Dumnezeu. Defapt la ea si numai la ea, in sanul ei mamoniac, iti creste vinovatia la maxim insa ametit si pilit nu poti pricepe cu traierea, cu sufletul interior, cu vietuirea ce tzeapa urata si rusinoasa iti iei vrand sa fii mai mult singur, cerandu-te afara din Rai si pana la urma te lasi ca un usuratic sa fi mult prea usor tzepuit, scapand ca toti fraierii de ieri, de azi si de maine, din capcanele vietii intro capcana mai bine ticluita si mai vicleana, dintro puscarie fireasca a lumii intro puscarie mult mai patimashe si mai mandra asa ca o shcoala nebuna de corectie pe sfinvers si formare de demoni ce se cred beroi jertfelnici, care nu mai pot vedea si pricepe ce fac din pricina ca banii si puterea le ia mintile imbatandu-le si smintindu-le ultimul neuron ramas la datorie de-i orbeste pana acolo incat neaga cu trufie agresiva evidenta ca niste purcelashi sinucigasi ce se dau victime si se-nhaita asociindu-se cu neascultatorii in suicigashca satanista a celor cazuti din Cuvantul lui Dumnezeu, din Har si din Lege, din tot crestinismul cel mai bun, adica din Dumnezeu, de frica sa nu cumva sa mai fie invinovatiti, de parca nu fix asta, dac-ar lua atitudine, auzind, ascultand rusinandu-se, umilindu-se, smerindu-se, urmand si ramanand sa rabde pana la sfarsit, i-ar scoate cu adevarat, sigur, fara indoiala, din vinovatie, nadajduind pe mai departe in mult prea multa si binecuvantata mila a prea bunului Dumnezeu... avuta si dovedita indelung fata de ei... fiii nerecunoscatori si mandrii in nedreptatea lor ispititoare in tzepuism.

Deci ducandu-ne in ispita unii pe altii, scapam sau pierim?.. k lumea in satanism iubitor de satana transgender legeus, legia mea cea rea, samantha aia de suflet revolut pe care o placi si o iubesti cu supunere si slugarnicie maxima ca fraierul mai mult ca pe oricine, in ciuda nedreptatilor si cruzimilor ei diabolice, purtand-o peste tot cu tine de parca te-ar putea scapa de vinovatie si te-ar face mare si tare... liber si prostsper????

Raspunsul, prieteni, e vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant! Nimic nou sub soare, decat pileala in deshert.