Femeia

In vietile sfintilor ceea ce ma atrage in mod aparte este tocmai bogatia practic nesfarsita a nuantelor. Mucenicii si mucenitele nu se imita unul pe altul. Fiecare oglindeste o raza din Lumina.
Cu totul altfel stau lucrurile in ideologii. Totul e plat, rutinier, banal. Nu inalta sufletul, nu il desfata, nu aduc sublimul tragicului, ci platitudinile banalitatii viclene.
Femeia si femeile merita o atentie muuult mai nuantata. Curatenia Preasfintei Nascatoare nu este in nici un caz abstinenta tampa, nu este amputare sau alt fel de lipsa, ci uimitoare completitudine sufleteasca, bogatia infinita a Dumnezeirii in om. De aceea, toate imnele si cantarile, toate rugaciunile reusesc sa deschida spre inalt sufletul credinciosului, iar nu sa il inchida, sa il coboare, sa il umileasca nerodnic.

[PetruD]

Imi place mult ce am citit. Multumesc, dragilor. Mai am o singura intrebare, una a mea, personala... care este explicatia adevarata pt faptul ca femeile (se presupune ca) trebuie sa poarte obligatoriu un acoperamant pe cap cand sunt la biserica? Mie mi s-a spus ca are rolul de a nu lasa barbatii sa priveasca chipurile femeilor in timpul slujbei in loc sa se roage si viceversa.

@Ioan.cezar. Ce am postat anterior este parerea Pr.Tanase, stii asta. Si de asemenea stii ca dansul are grija de multi copii fara tata,fara mama, fiind in asociatia Pro-Vita. Dansul este foarte suparat pe avorturi. Cand a spus ca salvarea este la femei, s-a referit la faptul ca daca femeile nu mai avorteaza, sunt credincioase, cresc si educa copii cu frica de Dumnezeu, neamul poate fi salvat. Eu cred ca a dorit sa scoata in evidenta importanta mamelor, si sa le incurajeze sa nu mai avorteze. Stii si tu ca mama este foarte importanta cand vine vorba de educarea copiilor. Ori daca femeia nu mai vrea sa fie mama, normal ca si neamul se stinge. Depinde din ce punct de vedere privesti articolul. Nu elimina importanta barbatului, insa aici le vorbea femeilor mai ales. Articolul de fata este doar un extras dintr-o carte dedicata cuplurilor. Nu cred ca am raspuns subiectului cu prea mult patos. Am vazut ca nu prea i se raspunde lui Petru, si am zis sa ii arat si parerile unor duhovnici cunoscuti din Ro., ca sa vada ca femeia nu este desconsiderata in Ortodoxie. Pace.

@PetruD
Da si nu. Adica nu se rezuma numai la ce ai spus tu. Femeile trebuie sa isi acopere capul cand intra in Biserica in primul rand din respect pentru Domnul Iisus Hristos si Biserica Sa. Desi noi nu Il vedem, El este prezent in Biserica la fiecare Sf.Liturghie. La fel si ingerii. De asemenea, femeia este sfatuita sa o ia pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ca exemplu, ori Ea este infatisata mereu cu capul acoperit, la fel ca si majoritatea Sfintelor. Si in Sfanta Scripura se specifica ca femeia nu are voie sa se roage cu capul descoperit, ori si la Biserica este o rugaciune, colectiva, dar tot rugaciune ramane. Apoi, trebuie sa isi acopere parul ca sa nu provoace ispite barbatilor. Un par frumos iese in evidenta, si de aceea trebuie sa il acopere. (sincer imi e putin greu sa inteleg ce ispita provoaca parul femeilor;ptr.mine e doar par si atat.poate imi explica si mie un barbat)

Eu de exmplu nu inteleg o chestie. Femeia nu vrea sa poarte batic/esarfa pe cap 2-3 ore in Biserica ptr. Hristos, insa accepta sa se infofoleasca de numai ochii i se mai vad ptr un barbat musulman. (cred ca ai auzit de romance ortodoxe convertite la islam ptr. un barbat)

Nu stiu daca am reusit sa explic cum trebuie. Poate citeste si Lore acest topic si iti va un raspuns mai clar si mai bine formulat.

Numai bine!

[costel]

Petru, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca barbatul este chipul mintii. El nu trebuie sa aiba nimic pe cap in Biserica, semn ca mintea trebuie golita de orice gand pacatos - ca Hristos sa fie prezent in ea. Iar femeia, prin acoperirea capului in Biserica, arata ca in mintea in care este prezent Hristos nu trebuie sa mai intre alte ganduri care ar putea sa o intunece.

Baticul ca o pavaza... cumva... ca o parte din Sfantul Acoperamant...

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Articolul vorbeste despre multe lucruri, unele bune altele chiar dureroase... Dar de ce tendinta asta de a asocia crestinismul cu tot felul de lucruri sumbre? Imi tot pare ca atunci cand cineva doreste sa comunice o suferinta personala sau colectiva, mai mult sau mai putin mizera, devine brusc crestin, macar prin adoptarea unei masti superficiale. Nu cred ca crestinismul e cosul de gunoi al afectelor intunecate. Dimpotriva, as spune, e pepiniera si girantul sentimentelor solare, inaltatoare. Tragicul nu este sumbru, este sublim!
Iar concluzia "Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!" ma face pur si simplu sa rad. Nu cu rautate, ci doar asa ca la o gluma, nici prea buna nici prea proasta. Raman mereu usor nemangaiat la glumele mediocre.
Laura, cred ca ai pus cam mult patos in postarea asta. Impresie subiectiva, poate mi se pare mie pur si simplu. Dar pana la pacaleala feminismului mai e un pas, atentie...
Cu lozinci nu cunoastem nimic si nu realizam nimic, decat revolutiile care convin altora. mai bine cautam miezul lucrurilor si largim paleta cunoasterii. Imi repugna tendinta ideologica de de a simplifica mereu problemele care sunt infinit mai complexe si mai delicate.
Ceea ce imi place in textul lui Cartarescu, luat de mine ca exemplu, este tocmai bogatia sugestiilor, facuta de un om care cunoaste bine subiectul despre care a scris, deoarece chiar a dorit sa cunoasca. Deoarece iubeste femeia, mai real spus femeile, cu adevarat. (Fireste, e poet!)
Eu cred ca oamenii care prezinta ingrosat anumite aspecte ale datelor fiintiale ale femeii, nu iubesc femeia, femeile, oamenii. Pentru ca nu o cunosc si nici nu ii intereseaza cu adevarat.
Ideologiile sunt semnul opus dragostei.
Sunt semnul sau expresia dispretului. Asa cred, sa ma ierti...

Cartarescu nu iubeste femeile.
Stiu ca acel text siropos misca inimi, dar nu mira faptul ca nu comunica lucruri mai adanci decat ceea ce poti afla despre femei in reclame publicitare?
Textul lui Cartarescu vinde si el ceva.
Cine nu ma crede, sa citeasca cartea "De ce iubim femeile" pentru a vedea ca de fapt el nu iubeste femeile, dar se iubeste enorm pe sine.

Pot sa aduc exemple din propria lui carte.. Nu poate trece de epidermic in cunoasterea femeilor. Si nu vrea sa le cunoasca, ci este fascinat de cunoasterea femeii in general.. De cunoastere ca experienta.
Nu difera mult de atitudinea rapperilor care canta "what's your flava" sau "I know many flavors".. Multe femei, multe arome, dar nu iubire.

[fallen]

De ce spune parintele Boca ca purtarea de pantaloni la femeie e mai rau decat capul descoperit?

[PetruD]

În prealabil postat de fallen

De ce spune parintele Boca ca purtarea de pantaloni la femeie e mai rau decat capul descoperit?

Cred ca pentru ca reprezinta o tentatie mare pt barbati. E cu totul altceva cand vezi o femeie (eventual una atractiva dpdv fizic) cu fusta, si cand vezi una cu niste blugi stramti.

În prealabil postat de anna21

Cartarescu nu iubeste femeile.
Stiu ca acel text siropos misca inimi, dar nu mira faptul ca nu comunica lucruri mai adanci decat ceea ce poti afla despre femei in reclame publicitare?
Textul lui Cartarescu vinde si el ceva.
Cine nu ma crede, sa citeasca cartea "De ce iubim femeile" pentru a vedea ca de fapt el nu iubeste femeile, dar se iubeste enorm pe sine.

Pot sa aduc exemple din propria lui carte.. Nu poate trece de epidermic in cunoasterea femeilor. Si nu vrea sa le cunoasca, ci este fascinat de cunoasterea femeii in general.. De cunoastere ca experienta.
Nu difera mult de atitudinea rapperilor care canta "what's your flava" sau "I know many flavors".. Multe femei, multe arome, dar nu iubire.

Nu va contrazic. Nu are rost.
Eu insa il cunosc pe Cartarescu din cateva surse:
1) Am fost vecini 8 ani, am mers zilnic la acelasi magazin alimentar, ne-am plimbat in acelasi parc, am participat la slujba in aceeasi biserica, am stat de zeci de ori pe aceeasi banca in troleibuzul 66, el mergind la Litere, eu la Psihologie.
2) De multe ori, in ciuda muncii lui enorme, cu program (de serviciu, studiu si scris) infernal, l-am intalnit cu sotia si cu fetita in parcul Plumbuita. Pe atunci eu eram cu catelul la plimbare, aveam un brac german pe nume Spot. Ii admiram familia si il vedeam foarte indragostit de cele doua femei din preajma lui: sotia si copila.
3) Prima data cand l-am vazut pe Cartarescu in public, a fost la decernarea unui important premiu literar. Dupa ce au vorbit cativa distinci critici si oameni de cultura (imi amintesc printre altii de Dan Grigore si de Ion Bogdan Lefter), Cartarescu a venit la microfon si, cu mainile adunate in poala, cu capul plecat, a rostit ceea ce mie atunci mi s-a parut (aveam 23 ani, nu deschisesem Biblia niciodata) un nou poem de dragoste al Maestrului, o capodopera. Imi amintesc si acum, parca retraind, ca, auzind cum se rostogolea incet, molcom Cuvantul, mi s-a pus un nod mare in gat, nu mai puteam respira normal. Recitase Mircea Cartarescu si aveam sa aud astfel, de la el pentru prima data .... Cap. 13 Dragostea si bunurile ei, din I Corinteni...
4) Am citit de mai multe ori poemul "Levantul" (si prea putin celelalte scrieri ale poetului, regret in special ca nu am citit Jurnalul). Sunt cartile unui mare indragostit de toata faptura umana. Sunt bataile inimii, sub forma de cuvinte, ale unui crestin cu adevarat ortodox.
5) Peste ani i-am cunoscut un prieten, unul dintre cei mai buni, un artist plastic. Am discutat de multe ori despre Cartarescu, cu dragoste. Cred ca singurul subiect al discutiilor mele cu maestrul in arte plastice a fost, de fapt, dragostea. Si nu era intalnire in care sa nu il luam ca pilda pe Mircea Cartarescu. Prietenul insa ii citise Jurnalul. In manuscris, pe cand Maestrul il chiar redacta...

Pe dumneavoastra insa nu va contrazic.
Nu ar avea nici un rost.
Va multumesc insa ca mi-ati oferit aici prilejul de a evoca o persoana pe care o cunosc in felul meu si pe care o indragesc foarte mult. Dumnezeu sa ii dea puterea sa supravietuiasca decent in tara lui, daca va alege sa mai traiasca aici vreodata, ca un Ovidiu exilat printre barbari.
Fiind insa un poet veritabil, asadar neacceptind sa copieze un alt destin, cred ca va reusi sa-i imblanzeasca pana la sfarsit pe barbari. Cu mine a reusit deja.

[anna21]

?
Totusi nici un argument.

(Indragostit de toata faptura umana?
Eu am alt model de indragostire de faptura umana: o femeie care ingrijeste (fara nici o recompensa de vreun fel) batrane bolnave, copii orfani (voluntariat), catei comunitari (ultima data cand am vorbit avea vreo 7), pisici bolnave etc.. Nu am auzit-o vreodata sa vorbeasca despre iubire (si imi este f apropiata). )


E f usor sa vorbesti de iubire.. Iubirea de femei.
(dar nu despre calitatea lor de mama, ci despre parfum, lenjerie si alte lucruri care se incadreaza in trendul martisoare, inimioare, dar pt persoane mai sofisticate).
Dar cine chiar vrea sa faca ceva, intelege ca iubirea este atat de grea si le ne-indemana oricui, incat de va feri cu groaza sa vorbeasca despre asta.