despre inselatoarea muzica si idoli !!

[Alin75]

Anna 21

Sper ca, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa iti risipesc dezamagirea ..de a nu cunoaste suficiente lucruri despre muzica.

Muzica …este in directa legatură cu enigmaticul cuvânt MUZĂ, sau inspiraţie.

Muzica în principiu este tulburătoare. Unele piese te duc la melancolie şi tristeţe, iar aceste sunt mari păcate înaintea Domnului, pentru că îţi arată DEZNĂDEJDEA în Hristos. Altfel spus, lipsa speranţei.


Lenin, Stalin, Marx, Hitler …şi alţi tirani ai secolelor trecute spuneau aşa despre muzică: „ Nimic nu-i mai uşor decât să corupem generaţiile tinere decât prin muzică. Astfel vrăjite, le vom conduce şi influenţa după interesele noastre. ”

Există studii precise, asupra efectelor muzicii asupra psihicului uman. Părintele Dan Bădulescu are un articol pe internet, despre începuturile, apariţia şi contemporaneitatea muzicii.

Nimic nu este aşa precum pare. Undeva, ascuns …se dă Războiul Nevăzut. E incredibil de fin, de imperceptibil. Fără de Dumnezeu, nu poate fi sesizat.

Mărturisesc că am trecut prin toate genurile de muzică, exceptând manelele. Manelele nu sunt de fapt decât întruchiparea desăvârşită a cuvântului CURVIE.
Nu mai vorbesc de celelate zeci de genuri, ci vreau să vorbesc despre muzica clasică …zis şi cultă. Am avut vaste colecţii de muzică, compozitori şi interpreţi alfabetizaţi până la ultimul. Dacă ar fi să vorbesc în cifre, nu v-aţi mai opri din uimire.
Însă, şi eu am căzut în înşelare …aşa cum şi „genii” precum Mozart sau Beethoven, au fost racolaţi de lojele masonice , care şi-au pus influenţa malefică asupra lor şi a muzicii lor.

Cât de nevinovate par unele lucruri, şi totuşi …ochiul este păcălit .
De ce ?
Pentru că …Fericitul Augustin ne avertizează în felul următor : „ Păcatul înşeală cu o falsă dulceaţă. ”

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel …ne spune şi mai exact … „De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. „ (cap 10, vers. 31)

Dacă ceea ce facem în fiecare nu are în noi Duhul Sfânt şi nu sunt făcute spre slava milostivului Dumnezeu, nu este primit !

Pentru Achimov Jan, userul de la pagina 8 a subiectului ….trebuie să îţi spun că Bon Jovi a declarat, că pentru rock & roll, şi-ar ucide mama !

Recomand celor tari de inimă …documentarele Cross TV - They Sold Their Souls For Rock N Roll. Sunt pe internet, le puteţi viziona online.
Veţi vedea cum mulţi interpreţi …mieluşei la înfăţişare, sunt de fapt uneltele lui antihrist.

Se lucrează fărădelegea peste tot în lume, la scară mondială. Se împlinesc profeţiile.
BINELUI i se spune RĂU …iar …RĂULUI i se spune BINE.

Virtuţile sunt acum ruşinoase …iar păcatele sunt la mare preţuire.

Auzim la tot pasul, expresia aceasta …
- …dă-te după lume !! Intră în rândul lumii.
Însă nimeni nu spune … - Dă-te după sfinţi. Rabdă, iartă, trăieşte curat în familia ta, intră sub acoperământul cuvintelor lui Hristos …nu ale bârfitorilor de la TV.

Ne vom opri cu toţii la cea dintâi vamă a clevetirii . Cum vom trece mai departe de acolo, dacă nu ne putem ţine limbile ? Judecând.
Cum vom da răspuns bun ?

Vom pieri întru totul, fraţi creştini.
Va fi plângere mare, dar va fi în zadar. Doar faptele noastre vor vorbi acolo.
Un singur „Curriculum Vitae” avem de scris în viaţa aceasta … acela de mărturisire aa dragostei întru Hristos. În tot ceea ce facem.

Mersul, glasul, râsul, privirea, îndeletnicirile, discuţiile cu prietenii, felul cum te aşezi la masă, felul cum aduci mângâiere fratelui aflat în încercare, totul să fie o jertfă şi o frumoasă lucrare pentru Dumnezeu.

Dacă El s-a făcut Totul pentru noi, şi noi trebuie să ne facem Totul pentru El.

Un alt cuvânt al Sfinţilor Părinţi, spune că …dacă noi facem un pas către Dumnezeu, El face 10 paşi către noi.

Sfântul Siluan Athonitul, conchide cel mai frumos …despre rostul vieţii noastre : „ Tot războiul se duce pentru smerenie. ”

Tot ceea ce avem bun, să nu punem pe seama noastră …pt a nu cădea cumva în mândrie.

Avva Dorotei spune aşa .. „ Smerenie, este a pune pe seama lui Dumnezeu tot ceea ce avem bun în noi şi tot binele pe care îl facem. ”
Faptele noastre bune, sunt ale lui Dumnezeu …El lucrează prin noi, prin copiii Săi. El dă Harul !
A spune că ceva îţi aparţine, sau că ai făcut ….este o mare îndrăzneală înaintea Domnului.

Avva Teodor ne spune : „ Cine n-are smerenie, n-a împlinit nici o poruncă. Căci fără umilinţă nici o virtute nu este bine plăcută înaintea lui Hristos, Primitorul Lor.”

Ţineţi deci minte …că ÎNĂLŢAREA sinelui …înseamnă mândrie, şi deci cădere în prăpastie.
Iar …UMILINŢA în faţa Domnului …înseamnă înălţarea binecuvântată a Bunului Dumnezeu.

Petre Ţuţea spune aşa : „ Rugăciunea, ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. „

Cine este acela care vrea să rămână aici pe pământ , unde îşi va lăsa trupul rece într-o ladă obscură ?

Şi ..cine este acela, care nu doreşte mângâierea divină a Mântuitorului. ??

Nu este decât întoarcere la origini, a sufletului . Din plăsmuirea Bunului Dumnezeu a plecat …şi prin poarta numită HRISTOS …se va întoarce !

Dacă muzica noastră nu este întru Hristos, cui oare slujim noi ?
Nu cumva lumii acesteia ? Care va pieri.
Star-urile …trupele, formaţiile, actorii, etc .…nu sunt ele oare idoli pământeşti ? …la care noi ne închinăm cu plăcere.
Pop, rock, hip hop, rap, jazz, punk, dance, trance, techno, rave, ….totul este VĂTĂMAT.

Vieţile actorilor ştim să le cercetăm, dar pe ale noastre le cercetăm ?
Ştim să le îndreptăm ?
Sau ne preocupă numai bârfa, intriga, stricăciunea din telenovele şi din emisiunile de divertisment, unde dracii îi joacă pe degete pe toţi aflaţi acolo.
Iar pe telepectator ...îl rupe de lumea lui, şi în transpune ..în visele hollywoodiene ...şi la balamucul de la televizor.
Iată cum creştinul, absoarbe toate mizeriile lumii ...şi devine nefericit.
Pentru că îşi vinde sufletul dracului.

V-aţi întrebat de ce nu putem stam 15 minute la rugăciune, stăruind în faţa Maicii Domnului ....dar la televizor 5 ore le putem sta cu uşurinţă ???
Iată cum vrăjmaşul ne îndoapă cu prostiile lui, şi ne depărtează de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu .

V-aţi întrebat ...de ce familiile, seara după lucru, nu se strâng la rugăciune ? ....ci se dedau la desfrânări la TV ...unde totul ia înfăţişarea unui bordel.
Sunt aceste familii creştine ?
Arată ele aceasta ?

Cum să fie înţelegere şi armonie în casă, dacă fiecare intră în camera sa ...şi slujeşte la dumnezeul lui? La idol.

De ce nu se adună părinţii şi copiii la rugăciune ?
De ce se lasă împrăştiaţi de satana ?
De ce părinţii sunt atât de nerecunoscători lui Dumnezeu ?
De ce ne vindem copiii pe un preţ de nimic ?
De ce nu rostesc cu toţii, măcar rugăciunea de mulţumire după masă ?

Unde sunt familiile creştine ? PENTRU DUMNEZEU ...unde sunt ?
Cui slujim ?
Poftelor, patimilor, păcatelor, toanelor de tot felul ?

CUI ?
Necuratului !!!!! Cat de trist.

Suntem de plans ! Cu adevarat suntem.

Abia când ne vom curăţi inimile de patimi, ne vom putea bucura întru Hristos.
El ne aşteaptă. Bunul !


Pe un stadion , unde cântă o trupă rock …70 000 de oameni, îşi pleacă capetele …într-un delir de nedescris. Nu este aceasta subjugare ?
Toţi, dau la comandă din mâini …din cap …din picioare. Toţi vrăjiţi. Toţi cu tricouri funebre, cu rockeri pictaţi pe ele . Iată idolii !

Generaţiile noastre tinere sunt măcelărite de flagelul numit ….MODĂ, MODERNISM, VOGĂ, TREND, FAIMĂ, TRUFIE, PRESTIGIU !
Acestea sunt cuvinte sataniceşti !

Scris este că vom da socoteală pentru orice vorbă zadarnică !

Vă rog, să mă iertaţi pentru îndrăzneală … dar …Sfânta Scriptură nu mă lasă să tac.
Iată ce spune Mântuitorul …
" Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. . Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. "
(Sfânta Evanghelie după Luca, cap 19, vers 39, 40)

Avem pilda şi cuvânt de folos, de la Însuşi Mântuitorul.
Asemenea să facem şi noi.


Cine nu e cu Mine e împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte !

Adunăm noi oare cu Mântuitorul ?
Îi putem arăta aceasta cu faptele noastre ?
Îi slujim sau e doar sfruntată făţărnicie ?

Întrebaţi-vă …la câţi dumnezei, slujim ?

CREZUL …spune aşa, " Cred întru unul Dumnezeu "

…dar cu faptele îi arătăm că de fapt rostim mincinos această sfântă rugăciune, căci nu trăim în duhul Crezului.
Suntem trădători. Ne-am vândut pentru arginţi.

Nu suntem vrednici a ne numi ucenici ai Mântuitorului.

Sf Ioan Scărarul spune : Creştin este acela ce Îl imită pe HRISTOS : în cuvinte, în fapte, în gândire.

Suntem deci noi oare vrednici să ne numim creştini ?

Mimăm viaţa nu o trăim. Păcat că s-a ajuns la utopie !
Ne furăm singuri căciula, minţindu-ne frumos cu vorbe dulci ….cum că am fi pe drumul mântuirii.

Sfântul Isaac Sirul ..completează foarte frumos .. “ Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate. "

Urmăm noi calea lui Hristos ?
Cea a purtării crucii ?
Cum sunt vieţile noastre ?
Nu-i aşa că sunt murdare ?

De ce ?

Pentru că nu ştim să întoarcem şi obrazul celălalt. Pentru orice palmă primită, ni se urcă sângele la cap, fugim pe la tribunale pt despăgubiri şi bani.
Am fost defăimaţi, ocărâţi şi ruşinaţi …

Dar HRISTOS cum a fost ?
Nu tot la fel ?

Ne-a lăsat nouă pilde …de acest fel …spunându-ne de atâtea ori … " Mergi şi fă şi tu asemenea !

Dar, am urmat noi aceste cuvinte ? Nu , nu le-am urmat.
De ce ?
Din PURĂ MÂNDRIE !
Nu putem suporta să nu avem dreptate, cumva. Să ni se ştirbească din demnitate.
Nu ! Nu vom întoarce obrazul …ci ne vom revolta !
Vom urma duhul necreştin şi antihristic …de a pune mâna pe piatră şi a arunca.


Fraţi, dechideţi Sfânta Scriptură …şi citiţi din nou, de data aceasta, cu atenţie ! Ca să înţelegeţi şi să făptuiţi.

Doamne ajută ! şi iertare.

[Alin75]

Singură muzica PSALTICĂ, este cea eliberatoare a sufletului din caznele întunericului şi neştiinţei. Cine poate să meargă la mănăstiri, să meargă şi să se bucure întru Hristos …prin vocile îngereşti care scutură porţile Raiului.
Nici un alt gen de muzică nu poate fi mântuitor.

Recomand ansamblurile Anghelos, Schitul Lacu, corul de la Putna, Lycourgos Anghelopulos, monahul Marian Moise de la Athos, Laurentiu Iacob, grupul psaltic Stavropoleos, corul Roman Melodul, Psalmodia, Athos Group şi multe altele.

Le găsiţi pe site-urile ortodoxe sau pe huburi.

Doamne ajută!

[anna21]

Alin, multumesc mult ca mi-ai raspuns!

Chiar despre muzica clasica ma intreb.. asta ascult, dar unele compozitii, ca Recviemul lui Mozart, ma pun pe ganduri: ce mesaj imi transmite? Ce stia Mozart despre patimile lui Hristos? A fost el luminat de duh sa compuna ceva spre folosul crestinilor sau e o doar amagire sofisticata...etc..
Cand citeam ca ascultarea muzicii rock este slujire la idoli.. intelegeam de ce. Dar cand ma gandesc la muzica clasica.. mi-e greu inca sa accept aceasta idee. Bach, Mozart, Handel, Beethoven.. au slujit idolilor chiar cand au compus muzica religioasa??. Greu este sa iei toate lucrurile si sa le cantaresti din nou daca sunt bune sau nu!!

Dar cred ca ai dreptate, doar muzica psaltica nu e vatamatoare..

[laraG]

În prealabil postat de anna21

Alin, multumesc mult ca mi-ai raspuns!

Chiar despre muzica clasica ma intreb.. asta ascult, dar unele compozitii, ca Recviemul lui Mozart, ma pun pe ganduri: ce mesaj imi transmite? Ce stia Mozart despre patimile lui Hristos? A fost el luminat de duh sa compuna ceva spre folosul crestinilor sau e o doar amagire sofisticata...etc..
Cand citeam ca ascultarea muzicii rock este slujire la idoli.. intelegeam de ce. Dar cand ma gandesc la muzica clasica.. mi-e greu inca sa accept aceasta idee. Bach, Mozart, Handel, Beethoven.. au slujit idolilor chiar cand au compus muzica religioasa??. Greu este sa iei toate lucrurile si sa le cantaresti din nou daca sunt bune sau nu!!

Dar cred ca ai dreptate, doar muzica psaltica nu e vatamatoare..

Draga Anne, si eu m-am intrebat adesea daca muzica acestor giganti ai muzicii clasice si mai ales cea religioasa este inspirata de duhurile rele?Oare starea da inaltare sufleteasca traita in timpul audierii sa fie de fapt o prabusire in neant?! E greu, intradevar sa faci distinctie intre ce este sfant si profan.Eu una,nu ma pot pronunta.Nu sunt o cunoscatoare in materie de muzica, dar ce este placut auzului si imi da linistea dupa care ravnesc 24 de ore din 24,nu cred ca este o inselare.Si muzica psaltica si corul Madrigal si alte formatiuni de muzica bisericeasca imi sunt pe gusturile mele.

[andreicozia]

Eu unul sunt convins, si nu AM NICI UN DUBIU, ca prin muzica lasata de marii titani ai muzicii clasice UNIVERSALE am avansat foarte mult in intelegerea crestinismului.

Trebuie "ciulita bine urechea" cind vine vorba despre cei care s-au facut intelesi de intreaga umanitate, pe VECI...si mai incet cu judecatile de valoare

[anna21]

http://knowledgefiles.com/categories...t-and-masonry/
(se poate descarca aceasta carte)

[antiecumenism]

mozart intr-adevar a fost mason si a compus muzica de inspiratie masonica ,parca si haydn e ra mason si inca cativa dar restul compozitorilor de muzica clasica nu au fost masoni; au fost oameni obisnuiti,poate profani unii iar altii chiar s-au inspirat din muzica religioasa (bach,vivaldi ...)

nu cred ca ne dauneaza muzica simfonica care bineinteles nu e masonica
Chopin Nocturne Op. 9 No. 2:
http://www.youtube.com/watch?v=EvxS_bJ0yOU

Vivaldi Four Seasons:

http://www.youtube.com/watch?v=pe-MIDDfckw

Bach - Brandenburg Concertos No.3:

http://www.youtube.com/watch?v=hZ9qWpa2rIg

pachelbel's Canon in D:

http://www.youtube.com/watch?v=hOA-2hl1Vbc

[CarareaImparatiei]

În prealabil postat de Alin75

...

Muzica …este in directa legatură cu enigmaticul cuvânt MUZĂ, sau inspiraţie.

Muzica în principiu este tulburătoare. Unele piese te duc la melancolie şi tristeţe, iar aceste sunt mari păcate înaintea Domnului, pentru că îţi arată DEZNĂDEJDEA în Hristos. Altfel spus, lipsa speranţei.


Lenin, Stalin, Marx, Hitler …şi alţi tirani ai secolelor trecute spuneau aşa despre muzică: „ Nimic nu-i mai uşor decât să corupem generaţiile tinere decât prin muzică. Astfel vrăjite, le vom conduce şi influenţa după interesele noastre. ”

Există studii precise, asupra efectelor muzicii asupra psihicului uman. Părintele Dan Bădulescu are un articol pe internet, despre începuturile, apariţia şi contemporaneitatea muzicii.

Nimic nu este aşa precum pare. Undeva, ascuns …se dă Războiul Nevăzut. E incredibil de fin, de imperceptibil. Fără de Dumnezeu, nu poate fi sesizat.

...

Asta-i adevarul adevarat...Asta-i esenta Antihristului. Antihristul este pretutindenti unde Hristos este denaturat cat de putin: in filozofie, in arta, in viata sociala sau in starea unui individ luat izolat. Orice negare istorica a Fiului lui Dumnezeu, nu este in fond altceva decat o continuare si o evolutie a acelei negari primare care s-a infaptuit in ceruri.

Indem si eu la trezire, fratilor, ca asa nu mai merge...Sa starpim patimile din sufletul nostru mai intai.

Inchei si eu cu un citat din Fericitul Filotei Zervakos: "Avem mare nevoie sa ne trezim si sa apucam cu mare dorire armele luminii, armele credintei si iubirii, si cu ele sa lovim pe vrasmas. Si cand acesta ne va vedea inarmati cu armele credintei si iubirii, cu armele smereniei si Sfintei Cruci, se va inspaimanta si va fugi tremurand si nesuferind a cauta spre puterea ei. E necesar insa, ca inainte de a incepe razboiul cu vrasmasul din afara, sa avem grija sa-i razboim mai intai pe vrasmasii din launtrul nostru si dupa ce ii vom birui pe de-a-intregul, atunci ii lovim si pe cei din afara. Pentru ca daca nu-i invingem pe vrasmasii launtrici si avem de gand sa-i lovim pe cei din afara, e cu neputinta sa-i invingem. Vrasmasii launtrici sunt patimile care se aduna impotriva sufletutlui nostru si ne razboiesc."

[Elesya]

Muzica buna...muzica clasica , indiferent de epoca ce o consacra este categoric una de calitate , chiar daca nu toti o savureaza...ca doar nu tot poporul e meloman in sensul bun al cuvantului...
Inainte de toate , Mozart a fost un copil minune cu un talent inascut (ce nu are cum proveni din masonerie)...

Un articol interesant despre Mozart...


"Trebuie să mă întorc încă o dată la Wolfgang Amadeus Mozart. De ce este omul acesta incomparabil? De ce, pentru cineva gata să îl asculte, el a produs, în aproape fiecare portativ pe care l-a conceput şi l-a compus, un tip de muzică pentru care „frumos” nu este un epitet adecvat, o muzică care nu este, pentru creştinul adevărat, simplu di*vertisment, bucurie sau edificare, ci hrană şi băutură, o muzică reconfortantă şi care oferă călăuzire pentru nevoile sale, o muzică ce nu este niciodată sclava tehnicii sale de compozitor, ce nu este nici sentimentală, ci una care se „mişcă” liber şi eliberator, fiindcă este înţeleaptă, puternică şi suverană? De ce se poate susţine că Mozart are un loc în teologie, mai ales în doctrina creaţiei şi în escatologie, deşi el nu a fost un părinte al Bisericii şi, pare-se, nici măcar un creştin foarte fervent, fiind un romano-catolic ce a dus o viaţă ce ni s-ar putea părea mai degrabă frivolă atunci când nu era ocupat cu munca lui?

Este posibil să i se acorde această poziţie fiindcă el a ştiut despre creaţie ceva ce nici adevăraţii părinţi ai Biseri*cii, nici Reformatorii noştri, nici ortodocşii, nici liberalii, nici exponenţii teologiei naturale, nici cei înarmaţi din greu cu „Cuvântul Domnului”, şi, cu siguranţă, nici existenţialiş*tii, nici alţi mari muzicieni dinaintea lui sau de după el, nu au ştiut sau nu au putut să exprime şi să susţină acel lucru aşa cum a făcut-o el. In această privinţă el a avut o puritate a inimii prin care i-a depăşit cu mult atât pe optimişti cât şi pe pesimişti. 1756-1791! O perioadă în care Dumnezeu era ţinta atacurilor, fiind făcut responsabil pentru cutremurul de la Lisabona, iar teologii şi alţi oameni bine intenţionaţi întâmpinau mari dificultăţi în a-L apăra. In faţa probleme*lor puse de teodicee, Mozart avea de partea lui pacea lui Dumnezeu, care transcende de departe toate raţionamente*le critice sau speculative care laudă sau blamează. El lăsase în urmă toate aceste probleme. Şi atunci de ce să se mai preocupe de ele? El auzise, şi îi face şi pe cei ce au urechi de auzit să audă, chiar şi în zilele noastre, că noi, până când se vor împlini vremurile, nu vom putea să percepem întregul context al lucrărilor providenţei. In lumina acestei finalităţi a auzit el armonia creaţiei, din care face parte şi umbra, dar o umbră care nu este întuneric; aici deficienţa nu este în*frângere, tristeţea nu poate să devină disperare, necazurile nu pot degenera în tragedie, iar melancolia infinită nu are în final câştig de cauză. Astfel că în această armonie buna dispoziţie nu este fără limite, dar lumina este cu atât mai strălucitoare cu cât izbucneşte din umbră. Dulceaţa este în acelaşi timp şi amară şi tocmai de aceea nu poate să îngreţoşeze. Viaţa nu se teme de moarte, ci o cunoaşte foarte bine. Iar lumina este întotdeauna strălucitoare (Et lux perpetua lucet (sic!) eis), chiar şi în moartea ce a cuprins Lisabona.

Mozart nu a văzut lumina aceasta mai mult decât o ve*dem noi, în schimb el a perceput întreaga lume creată ca fiind învăluită în ea. A fost aşadar întru totul normal ca el să nu audă o notă mijlocie sau neutră şi să audă pozitivul cu o intensitate mult mai mare decât negativul. El a auzit negativul numai în pozitiv şi împreună cu acesta. Dar, cu toată opoziţia dintre cele două, el le-a auzit împreună, ca de pildă în Simfonia în G-minor din 1788. El nu a auzit nicio*dată doar pe unul dintre acestea, izolat într-un mod ab*stract. El a auzit ceea ce există în mod concret şi de aceea compoziţiile sale au fost şi sunt muzică totală. Auzind crea*ţia fără resentimente şi imparţial, el a produs nu numai propria lui muzică, ci şi pe cea a creaţiei, o dublă, dar cu toate acestea armonioasă, preamărire a lui Dumnezeu.

El nu a avut nevoie şi nici nu a dorit să se reprezinte pe sine, vitalitatea lui, regretele sale, pietatea sa, sau orice altă intenţie de-a sa. Este remarcabil modul în care el a reuşit să evite să cadă în mania exprimării de sine. El s-a oferit pur şi simplu să fie unealta care să facă astfel încât nişte bucăţele de corn, metal şi catgut să servească drept voci ale creaţiei, uneori fiind în prim plan, uneori acompaniind şi alteori în armonie. El a făcut uz de o gamă de instrumente, începând cu pianul şi vioara, cornul şi clarinetul, şi terminând cu venerabilul fagot, vocea umană având şi ea un loc între ele şi distingându-se tocmai prin lipsa oricărei pretenţii de distincţie. Din toate acestea el a extras o anumită muzică, punând în serviciul ei până şi emoţiile omeneşti, şi nu in*vers. El însuşi nu a fost decât o ureche pentru muzica aceasta şi mijlocitorul ei către alte urechi. A murit atunci când, potrivit înţelepciunii lumeşti, viaţa lui activă era abia în pragul adevăratei împliniri. Dar cine poate spune că, după „Flautul Fermecat”, „Concertul pentru Clarinet” din octombrie 1791 şi „Requiem”, ea nu fusese deja împlinită? Şi oare toate realizările acestea nu erau deja implicite în lucrările sale de la 16 sau 18 ani? Nu se aud ele deja în ceea ce ne-a parvenit de la foarte tânărul Mozart? El a murit în mizerie ca un „soldat necunoscut” şi, alături de Calvin sau de biblicul Moise, mormântul său nu e cunoscut. Dar ce mai contează aceasta? Ce contează un mormânt atunci când se permite ca o viaţă să exprime, simplu şi fără pretenţii, şi prin urmare, într-un mod senin, autentic şi impresionant, creaţia cea bună a Iui Dumnezeu, care cuprinde în ea atât limitele cât şi sfârşitul omului.
Fac aici paranteza aceasta, înainte de a începe să discut despre haos, fiindcă în muzica lui Mozart – şi mă întreb dacă acelaşi lucru mai poate fi spus despre orice altă lucra*re înainte sau după el – avem dovada clară şi convingătoare că este o insultă adusă creaţiei s-o acuzi de a fi ceva cu totul haotic pe motiv că include şi un „Da” şi un „Nu”, ca şi cum ar fi orientată cu o parte către Dumnezeu, iar cu cealaltă către nimicnicie. Mozart ne face să auzim că şi în acest din urmă aspect, şi deci în totalitatea ei, creaţia îşi slăveşte Creatorul şi, ca atare, este perfectă. Aici, în miezul proble*mei, iar aceasta nu poate fi considerată o realizare neîn*semnată, Mozart a creat ordine pentru cei care au urechi de auzit şi a făcut-o mai bine decât ar putea s-o facă vreo deductie stiintifica. Acesta este aspectul pe care am vrut sa-l subliniez." de Karl Barth

[Elesya]

Sufletul urcă mereu mai sus, curăţându-se, până la staţia terminus: locul de lumină şi verdeaţă, pajiştea inflorată, mişunând de căţei mici şi dolofani şi de pisicuţe albe cu fundă, acolo unde răsună acordurile divertismentelor lui Mozart şi se ostenesc îngerii cu aripi ai lui Liliom să ofere necontenit dulceţuri şi şerbet, acolo unde se află Dumnezeul cel adevărat, al pruncilor lăsaţi — în sfârşit — să vină, oricât de bătrâni de ani sau de împovăraţi de grele amintiri, să vadă pe Tatăl cu barba albă, la mijloc, pe Hristos purtător de stigmate şi cruce în dreapta, pe Duhul curăţitor şi alinător în stânga. ( N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii)-Despre Mozart si Rai

http://www.youtube.com/watch?v=lKfz7...layer_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=l45DA...layer_embedded