Fiti precum copiii...

[Marius22]

[SIZE=2]<<"Fiti precum copiii ...". Dar sunt copiii spirituali? Pe de alta parte, nu a cucerit crestinismul lumea cu copilaria lui? Creand "teologia morala" si "spiritualitatea", nu a inceput crestinismul sa o piarda? Spiritualitatea se poate dobandi in budism sau de la numerosi William James, insa bucuria inocenta a copilului se poate gasi doar in crestinism.

Sursa falsei religii este incapacitatea de a te bucura, sau mai degraba, respingerea bucuriei, pe cand bucuria este esentiala, deoarece este rodul prezentei lui Dumnezeu. Nu poti sa nu te bucuri, stiind ca Dumnezeu exista.

Doar puse in legatura cu bucuria, frica de Dumnezeu si umilinta sunt drepte, autentice, fructuoase, in lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profunda denaturare a oricarei experiente religioase. O religie a fricii. Religia falsei umilinte. Religia vinei. Toate sunt niste ispite, niste capcane - foarte puternice intr-adevar, nu doar in lume, ci si in sanul Bisericii.

Oamenii "religiosi" privesc bucuria, adeseori, cu suspiciune. Izvorul principal al tuturor este "sufletul meu se bucura in Domnul..." Frica de pacat nu ne mantuieste de el. Bucuria in Domnul mantuieste.
[/SIZE]
[SIZE=2]Un sentiment de vinovatie sau moralismul nu ne elibereaza de aceasta lume si de ispitele ei. Bucuria este temelia libertatii in care suntem chemati sa ramanem. Unde, cum si cand s-a denaturat aceasta tonalitate a crestinismului - sau, mai degraba, unde, cum si de ce au ajuns crestinii imuni la bucurie? Cum, cand si de ce, in loc sa usureze oamenii suferinzi, Biserica a ajuns sa-i intimideze si sa-i inspaimante?”>>

(Biografia unui destin misionar, Jurnalul Parintelui Alexander Schmemann )[/SIZE]

[alicia]

Precum copiii de curati si trupeste si sufleteste fara pacate fara rau in ei fara griji curati ca o lacrima ca un crin!Dar mai greu in ziua de azi la noi.Doamne ajuta sa ne schimbam!

[Agkelos]

Primul citat din Biblie care l-am retinut a fost din Marcu 10:13

"Lasati copilasii sa vina la mine, si nu-i opriti caci imparatia cerurilor este a celor ca ei."

[ory]

Daca ar insemna sa fim precum copii,aceasta ar presupune multa,foarte multa naturalete in simtire,in gandire si in fapte.Si-atunci de ce ne tot facem atatea griji asupra conceptului de pacat,care din punctul meu de vedere a devenit atat de relativ?!De ce sa citim atat de mult pentru o credinta care se poate purifica prin naturaletea cu care,de fapt ne-am nascut,cu sinceritatea si joaca inocenta exprimata fata de viata.!!!
Este foarte complicat sa fim copii si in acelasi timp atat de intelepti incat sa gasim "calea cea dreapta".Eu stiu ca exprimarea este metaforica,dar,chiar si-asa,tot nu ar trebui sa ne zbuciumam intr-atat pentru a dobandi credinta,cand avem fiecare dintre noi atatea atuuri absolut firesti.De ce ne-am complicat atat,de ce am transformat atatea simtiri si trairi firesti in pacate de netagaduit?De ce ne-am transformat in proprii dusmani si implicit in dusmanii semenilor nostri,pentru presupusa cautare a caii celei drepte?De ce,Doamne?Intotdeauna m-am intrebat,pentru ca intotdeauna m-a intrigat amploarea,mai degraba negativa,pe care a luat-o aceasta consideratie a spiritualitatii in virtutea adevarului din ce in ce mai presupus si mai contorsionat.
Daca vrem sa fim ca si copii,trebuie sa fim naturali,sa fim atat de firesti precum ne este fiinta,si atat de rationali incat sa nu intinam firescul,dar nici sa-l suprasolicitam,trebuie sa fim oameni,su instincte,cu simtiri si cu dorinte atat cat omenia din noi ne ajuta,ne bucura si ne inalta spre nadejdea luminii....dar nu mai mult,caci mai mult nu inseamna cautare ci necredinta,mai mult nu inseamna intelepciune,ci mandrie,mai mult nu ne va face niciodata fragili ca niste copii,ci incatraniti de maturi si atat de neiertatori.
Intotdeauna m-am gandit la disputele pe considerente religioase,ca niste dovezi de necredinta si mandrie,mai ales cele soldate cu raniri si cu atata ura.Si,intotdeuna m-am gandit ca oamenii care au timp,sau au energia necesara pentru acestea,sunt prea sanatosi,prea inconstienti de ADEVARATA NEPUTINTA A VIETII.

[Traditie1]

În prealabil postat de ory

Si-atunci de ce ne tot facem atatea griji asupra conceptului de pacat,care din punctul meu de vedere a devenit atat de relativ?!

Tot Mântuitorul a sous ca îngusta este calea ce duce la viata si ca numai cine face voia tatalui va intra în împaratia cerurilor.

A fi ca si copiii nu înseamna inocenta, nestiinta ci dimpotriva deplina cunoastere dar lipsa oricarei rautati. Noi trebuie sa lasam toate si sa cautam în fiecare secunda doar voia lui Dumnezeu, deci nu e ceva relativ ci suprema straduinta.

În prealabil postat de Marius22

[SIZE=2]<<"Fiti precum copiii ...". Dar sunt copiii spirituali? Pe de alta parte, nu a cucerit crestinismul lumea cu copilaria lui? Creand "teologia morala" si "spiritualitatea", nu a inceput crestinismul sa o piarda? Spiritualitatea se poate dobandi in budism sau de la numerosi William James, insa bucuria inocenta a copilului se poate gasi doar in crestinism.[/SIZE]

[SIZE=2]Sursa falsei religii este incapacitatea de a te bucura, sau mai degraba, respingerea bucuriei, pe cand bucuria este esentiala, deoarece este rodul prezentei lui Dumnezeu. Nu poti sa nu te bucuri, stiind ca Dumnezeu exista. [/SIZE]

[SIZE=2]Doar puse in legatura cu bucuria, frica de Dumnezeu si umilinta sunt drepte, autentice, fructuoase, in lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profunda denaturare a oricarei experiente religioase. O religie a fricii. Religia falsei umilinte. Religia vinei. Toate sunt niste ispite, niste capcane - foarte puternice intr-adevar, nu doar in lume, ci si in sanul Bisericii. [/SIZE]

[SIZE=2]Oamenii "religiosi" privesc bucuria, adeseori, cu suspiciune. Izvorul principal al tuturor este "sufletul meu se bucura in Domnul..." Frica de pacat nu ne mantuieste de el. Bucuria in Domnul mantuieste. [/SIZE]

[SIZE=2]Un sentiment de vinovatie sau moralismul nu ne elibereaza de aceasta lume si de ispitele ei. Bucuria este temelia libertatii in care suntem chemati sa ramanem. Unde, cum si cand s-a denaturat aceasta tonalitate a crestinismului - sau, mai degraba, unde, cum si de ce au ajuns crestinii imuni la bucurie? Cum, cand si de ce, in loc sa usureze oamenii suferinzi, Biserica a ajuns sa-i intimideze si sa-i inspaimante?”>> [/SIZE]

[SIZE=2](Biografia unui destin misionar, Jurnalul Parintelui Alexander Schmemann )[/SIZE]

"Începutul nţelepciunii este frica de Dumnezeu"...poate de aici a pornit aşa zisa intimidarte şi spaimă.
Într-adevăr este un punct de vedere interesant şi nu odată mi-am pus şi eu această întrebare.
De multe ori atunci când adresezi o rugăciune la Dumnezeu şi procedezi aşa cum se obişnuieşte adică mergi la biserică sau la mănăstire şi depui un pomelnic sau un acatist prin care ceri ceva de la Dumnezeu.Si rugându-te în cămăruţa ta şi postind aştepţi cât mai degrabă să primeşti un răspuns la rugăciunile tale. Şi nu primeşti sau ceea ce primeşti nu-ţi este pe plac căci acel pentru care te-ai rugat păţeşte ceva rău şi atunci gândeşti că Dumnezeu este rău şi nedrept căci în loc să-ţi uşureze suferinţa mai rău te-a împovărat,dar nu înţalegi că cele primite au scopul de te îndrepta pe calea cea dreaptă.
Copii nu au pregătire teologică dar când sunt foarte mici relaţia lor cu Dumnezeu este subtilă şi foarte intimă dar noi părinţii şi educatorii stricăm această comuniune prin compotamente de genul"te pedpseşte Doamne-Doamne dacă faci acel lucru rău"...sau la şcoală am întâlnit expresii de genul acesta chiar şi în manuale de religie.

[costel]

Este foarte greu sa mai fi copil intr-o lume care te vrea adult. La serviciu trebuie sa muncesti asemenea unei masini, fara intrerupere. Aici nu e loc de "joaca". Pe strada esti impins, batut, furat. Daca nu poti da si tu cu pumnul, e bine ca macar sa fii capabil sa injuri, sa spui ceva care deranjeaza. Nu poti lua de mana persoana care iti face rau, asa cum ia copilul parintele de mana. Nici macar copil printre copiii nu mai poti fi, caci ei isi doresc mai mult jocul pe calculator, decat jocul cu ceilalti.

Si cu toate astea, firescul lumii e ca orice copil sa mearga de mana cu parintii, si orice parinte de mana cu Dumnezeu.

[oana_maria]

sa fim ca si copii la suflet si batranii intelepti la gandire!

[costel]

Ne temem sa fim copii. Oricine ne poate lua de urechi. Si cu toate acestea Apostolul Pavel spune "cand sunt slab, atunci sunt tare".

Dostoievski spune ca daca a ramas ceva in lumea noastra care sa ne aminteasca de frumusetea raiului, e fragezimea frunzelor de primavara, ciripitul pasarilor si ochii copiilor. Si incheie - Dati-mi pe toata viata ochii unui copil si nu voi mai vedea altceva decat lumina fericita a raiului dumnezeiesc.

[tigerAvalo9]

Copii sunt originali,gandesc liber ,natural,de aceea sunt mai deosebiti.Fiti precum copii si veti dobandi fericirea vesnica.