Parasirea cuibului parintesc

[timeea89]

Buna seara,
Exista un subiect care m-a preocupatma mult in ultima vreme. Momentul in care copiii pleaca de acasa, pentru studii sau pentru a se casatori si a intemeia o familie. Avand si eu parinti, pe care ii iubesc si ii respet, ma intreb cum resimt ei acest, cat de greu le este. Nu vorbesc aici de faptul de a-i parasi, de a uita de ei, ci de faptul de a trai intr-o alta casa, la o anumita distanta de dansii. V-as multumi mult daca ati putea sa-mi povestiti din experientele dumneavoastra, atat de parinti cat si de copii care "si-au luat zborul".
Multumesc!

[Marius22]

Consider ca este un moment marcat de emotie, de o oarecare teama, si de o parte si de alta. Insa este un moment aproape inevitabil in majoritatea situatiilor, si nu trebuie privit ca o "tragedie", varsand "siroaie de lacrimi".

Este o etapa benefica pentru tanar, fundamentala in procesul de maturizare, pentru ca ti se da intr-o mai mare masura posibilitatea sa faci exercitiul libertatii. Iar manifestarea libertatii presupune fara dar si poate, responsabilitate.

Eu abia dupa ce am parasit casa parinteasca, am invatat sa-mi apreciez mai mult parintii, sa vad cu alti ochi ostenelile si ateptarile lor. A trebuit sa plec, pentru a cunoaste ce este dorul de parinti si pentru a putea trai de fiecare data bucuria regasirii, bucuria imbratisarii parintesti.

[timeea89]

În prealabil postat de Marius22

Consider ca este un moment marcat de emotie, de o oarecare teama, si de o parte si de alta. Insa este un moment aproape inevitabil in majoritatea situatiilor, si nu trebuie privit ca o "tragedie", varsand "siroaie de lacrimi".

Este o etapa benefica pentru tanar, fundamentala in procesul de maturizare, pentru ca ti se da intr-o mai mare masura posibilitatea sa faci exercitiul libertatii. Iar manifestarea libertatii presupune fara dar si poate, responsabilitate.

Eu abia dupa ce am parasit casa parinteasca, am invatat sa-mi apreciez mai mult parintii, sa vad cu alti ochi ostenelile si ateptarile lor. A trebuit sa plec, pentru a cunoaste ce este dorul de parinti si pentru a putea trai de fiecare data bucuria regasirii, bucuria imbratisarii parintesti.

Multumesc mult pentru cele scrise atat de frumos. Ati spart gheata, acum poate vor fi mai multe persoane care vor putea impartasi din trairile lor.

[Noesisaa]

Eu cand am plecat prima data de acasa la facultate (in alta tara) am plans tot drumul de la Suceava la Bucuresti (7 ore). :D Dupa ce am inceput sa imi intalesc colegii mi-a (mai) trecut.

[windorin]

Inca nu cunosc aceasta experienta.
Consider insa ca abia atunci incepem a ne da seama de cat de autentica este maturizarea noastra interioara.

[costel]

Daca te intelegi foarte bine cu parintii, e normal ca plecarea din casa lor sa aduca lacrimi. Dar sunt si situatii cand parintii nu se inteleg cu copiii, cand acestia le fac copiilor viata un cosmar. In situatiile din urma, plecare din aceasta casa este o eliberare.

Daca te-ai inteles cu ei si ai parasit casa, e bine sa porti neincetat cu tine buna intelegere. Nu te poti simti ca acasa oriunde, dar e minunat sa faci din orice loc un "acasa". Sa-i vizitezi si sa le vorbesti cat mai des.