Casatoria perfecta

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de paraschevaiasi

[font=Arial]Daca intr-o familie (cu copii) cei doi soti nu se mai inteleg, nu mai sunt in armonie, nu mai au aceleasi principii de viata, ce este de facut?!

Ce să facă oare mai bun decât: să pună osul la treabă şi să se înţeleagă!
*
Să îşi construiască armonia, smerindu-se! Măcar unul să se smerească, pentru început.
*
Să înveţe să se iubească în ciuda unor diferenţe între principiile de viaţă. Măcar unul să înveţe, pentru început.

Că doar a fi în armonie şi iubire nu înseamnă a ne fi clone unul altuia. Ci mai degrabă a renunţa la a-l târî pe celălalt în poftele şi patimile mele, în ciuda neplăcerii şi supărării pe care mi-o pot stârni nesatisfacerea nevoilor şi prinţipurilor (pe care le cred, ori poate că şi sunt deplin justificate, uneori).

Dar dacă liniştea, bucuria, puterea şi împlinirea vieţii mele atârnă prea mult de ceea ce face, spune, ori vrea celălalt,
atunci da, e foarte greu de trăit cu aproapele iar jugul căsniciei poate deveni unul foarte greu, de nesuportat.


*
Am descoperit că nu putem ierta pe cel de lângă noi (şi e lângă mine întrucât refuz ori nu ştiu să fiu aşa încât să fie cu mine)
întrucât voim ca el (sau ea) să se conformeze (deîndată!) credinţelor, convingerilor, nevoilor, scopurilor, aspiraţiilor, sensurilor noastre. Rămânem în supărare şi derută pentru că Universul, viaţa toată, nu se conformează nouă.

Nici pe Dumnezeu nu Îl putem ierta, din acelaşi motiv. Că nu voieşte să Se conformeze nouă, când batem din picior ci, parcă spre a ne face în ciudă, cu atât mai mult se îndepărtează (credem noi) şi ne lasă "la greu". Nu-i aşa?....

Nu, nu-i deloc aşa.

*
Pacea şi îmbogăţirea vieţii unei familii nu pică din pom, ci se construiesc, cu migală în şlefuirea de sine şi cu înţelepciune, cu răbdare şi încredere, cu acceptarea faptului că iubirea este un dar iar nu o proprietate a cuiva.
Să învăţăm mereu să ne tăiem voia proprie, mai întâi, de vrem să avem o familie sănătoasă şi frumoasă!
Iar pentru aceasta, musai să ne deprindem a pune în gânduri, la început şi pe parcursul lor, ca întrebare, cerere ori mirare, înălţarea prin cuvântul "Doamne!..."

*

"Doamne, omul ăsta iar a cheltuit banii... Doamne, eu ce mă fac acuma, că am de dat la şcoală banii pentru băiat... Doamne, ce-o să facem cu fetiţa, că e bolnavă iarăşi...Ajută-mi, Doamne, nu ne lăsa!"
"Doamne, nevasta mea iar a luat-o razna, precum îmi pare... Doamne, a făcut iar cutare şi cutare... Doamne, iar nu avem bucurie în casă... Ce să fac, Doamne? Cum să fac? Unde greşesc, unde nu fac bine? Ajută-ne nouă, Doamne, să trecem şi peste necazul ăsta! Doamne, învaţă-mă să fac voia Ta, Doamne smereşte-mă, Doamne nu mă lăsa!"

Când fiecare gând al nostru se împleteşte, umil şi plin de nădejde cu "Doamne!", iată, noi ne îmbisericim încontinuu şi le ducem pe toate, cu pace, în bucuria nădejdii învierii noastre şi a împlinirii ca oameni; păcătoşi cum suntem, nu-i vorbă, însă necontenit ai lui Hristos.
Când am pierdut răbdarea, când ne-au năvălit dracii cu tărăboiul furiei şi al poftelor smintite, când ne-a cuprins acreala ori deznădejdea, sau dimpotrivă, visarea nelegiuirii, când toate cele care ne păreau fireşti şi bune s-au spulberat prin fapta noastră sau prin a omului în care aveam, poate, cea mai mare încredere (soţul, soţia, copilul, părinţii etc.), atunci să ne prindem de Cer şi să spunem "Doamne!..."

Că nu degeaba a înviat Hristos!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de paraschevaiasi

[font=Arial]
Casatoria inseamna jertfa, dar cand deja unul dintre ei s-a tot jertfit si nu mai are putere, si la un moment dat clacheaza nervos din pricina unor situatii, mai merita sa se mearga pe acelasi drum. mai ales cand copiii simt tensiune intre parinti?!

Am găsit la Stareţul Tadei (de la Mân. Vitovniţa) următoarele cuvinte:

"Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor.
Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin cuvinte şi fapte. Nu vă angajaţi cu el nici măcar într-un război cu gândul!
Din această pricină (a războiului cu gândul împotriva aproapelui) se pierd pacea sufletului şi dragostea faţă de aproapele.
Să nu vă împotriviţi, nici să îl convingeţi pe aproapele vostru. Nu foloseşte la nimic! Puteţi să staţi şi în cap înaintea lui, nu veţi câştiga nimic.
Pe aproapele doar să îl iubiţi, pentru Domnul.
Domnul este şi în ei (în cei necredincioşi), căci dacă n-ar fi într-înşii, ar mai putea fi ei vii?!

Nu mai daţi atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiţi mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaţi-le!
Trebuie doar să fiţi cuviincioşi, liniştiţi şi buni faţă de toţi.
Nu purtaţi grija altora!"

(Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa - Stareţul Tadei)

[stoogecristi]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Am găsit la Stareţul Tadei (de la Mân. Vitovniţa) următoarele cuvinte:

"Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor.
Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin cuvinte şi fapte. Nu vă angajaţi cu el nici măcar într-un război cu gândul!
Din această pricină (a războiului cu gândul împotriva aproapelui) se pierd pacea sufletului şi dragostea faţă de aproapele.
Să nu vă împotriviţi, nici să îl convingeţi pe aproapele vostru. Nu foloseşte la nimic! Puteţi să staţi şi în cap înaintea lui, nu veţi câştiga nimic.
Pe aproapele doar să îl iubiţi, pentru Domnul.
Domnul este şi în ei (în cei necredincioşi), căci dacă n-ar fi într-înşii, ar mai putea fi ei vii?!

Nu mai daţi atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiţi mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsaţi-le!
Trebuie doar să fiţi cuviincioşi, liniştiţi şi buni faţă de toţi.
Nu purtaţi grija altora!"

(Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa - Stareţul Tadei)

Natura divină a căsătoriei este instituită în Geneza. "Şi omul a zis: ,,Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup" (Geneza 2:23-24). Dumnezeu a creat bărbatul şi apoi a făcut femeia din "oasele lui". Aşa cum este descris in Biblie, la crearea femeii Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam (Geneza 2:21-22). Cuvântul din limba ebraică are semnificaţia literală din una din părţile laterale” ale unei persoane.

Prin urmare, Eva s-a născut dintr-o "parte" a lui Adam şi acelei părţi ea îi aparţine. "Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească" (Geneza 2:20). În ebraică, pentru cuvintele "ajutor" şi "potriveasca" se foloseşte aceeaşi expresie. Cuvântul folosit este "ezer" şi provine de la un cuvânt primitiv de bază care are sensul de a înconjura, a proteja, a ajuta. Eva a fost creată pentru a-i sta alături lui Adam ca şi "jumătatea"care îl completează, pentru a-i fi ajutor. Un bărbat şi o femeie când se căsătoresc devin un singur "trup". Noul Testament adaugă un avertisment la această "unitate". "Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Matei 19:6).

Multe dintre epistolele apostolului Pavel tratează aspectele care prezintă principiile biblice cu privire la căsătorie şi despre cum credincioşii născuţi din nou sunt chemaţi să se comporte în căsnicie. Un astfel de pasaj este 1 Corinteni, capitolul 7 şi altul în Efeseni 5:22-33. Studierea acestor două pasaje biblice împreună oferă credinciosului principiile biblice de bază care trebuie utilizate ca un cadru general pentru a face relaţia de căsătorie să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu.

Pasajul din Efeseni este în mod special profund în acoperirea aspectelor practice pentru a avea o relaţie de căsătorie de succes din punct de vedere biblic. "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului" (Efeseni 5:22-23). "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5:25). Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica" (Efeseni 5:28-29). "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup" (Efeseni 5:31).

Atunci când un soţ şi soţia lui aleg să folosească aceste principii plecând de la fundamentul faptului că sunt credincioşi născuţi din nou, acest lucru le aduce o căsnicie biblică. Şi aceasta nu este o relaţie depăşită, în care doar unul participă, ci este una aflată în respect faţă de principiul biblic prin care Hristos este Capul al soţului şi soţiei împreună. Prin urmare, conceptual biblic privind căsătoria este cel al unităţii a două persoane care reflectă unitatea relaţiei dintre Domnul Hristos şi Biserica Sa.

[stoogecristi]

În prealabil postat de Ekaterina

Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.

"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase

Apostolul Pavel a spus că soţia este “legată” de soţul ei atâta timp cât el trăieşte: "Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei" (Romani 7:2). Principiul de bază aici este că legământul căsătoriei nu se poate rupe decât la moartea unuia dintre soţi. Acesta este punctul de vedere al lui Dumnezeu şi din păcate vedem că din ce în ce mai des el nu se mai aplică în căsniciile din societatea de astăzi. În societatea noastră modernă, relaţiile de căsnicie sfârşesc în divorţ în mai mult de 51% din situaţii. Aceasta înseamnă că mai mult de jumătate din cuplurile care îşi spun “până când moartea ne va despărţi” nu apucă momentul împlinirii acestei promisiuni.

Aşadar, întrebarea care se pune este: ce pot face cuplurile căsătorite pentru a se asigura că relaţiile lor de căsnicie vor ţine “până când moartea îi va despărţi"? Primul şi cel mai important aspect este cel al ascultării şi supunerii către Dumnezeu şi către Cuvântul Său. Acesta este un principiu care trebuie să fie la lucru în viaţa celor două persoane înainte de momentul căsătoriei, când bărbatul şi femeia încă nu se cunosc. Dumnezeu spune: " Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi" (Amos 3:3)? Pentru credinciosul născut din nou, aceasta nu înseamnă deloc o aprobare pentru demararea unei relaţii cu o persoană care nu este credincioasă: "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?" (2 Corinteni 6:14)? Dacă acest prim principiu ar fi respectat, s-ar evita multe suferinţe şi atacuri de cord în căsnicii.

Un alt principiu care, odată aplicat, ar conduce la o longevitate a căsniciei este că soţul să fie supus lui Dumnezeu şi să îşi iubească, cinstească şi protejeze soţia ca şi pe propriul trup (Efeseni 5:25-31). Reversul este că soţia trebuie să fie de asemenea supusă lui Dumnezeu şi soţului ei ca şi cum s-ar supune Domnului (Efeseni 5:22). Căsnicia dintre un bărbat şi o femeie este o imagine spirituală a relaţiei dintre Hristos şi Biserică. Hristos S-a dat pe Sine pentru Biserică şi El o iubeşte, o onorează şi o protejează ca şi cum ar fi “Mireasa” Sa (Apocalipsa 19:7-9).

Când Dumnezeu i-a adus pe Adam şi Eva împreună în prima relaţie de căsătorie dintre oameni, ea a fost creată din “oasele şi carnea lui” (Geneza 2:23) şi ei au devenit un “singur trup" (Geneza 2:23-24). Acesta este un concept aproape mort în societatea noastră modernă. A deveni un singur trup are semnificaţie mult dincolo de sensul fizic. Înseamnă aducerea împreună şi a minţii şi sufletului a două persoane pentru a forma unul singur. Această relaţie merge cu mult dincolo de atracţia senzuală şi emoţională şi intră în tărâmul “unităţii” spirituale care nu poate fi împlinite decât atunci când ambii parteneri sunt supuşi lui Dumnezeu şi unul faţă de altul. Aceasta este o relaţie care nu este constituită din “mine sau al meu” ci de “noi şi al nostru”. Acesta este unul dintre secretele unei căsnicii de durată. Ambii parteneri trebuie să acorde prioritate în a face totul pentru ca relaţia lor de căsnicie să fie trainincă până la moarte. Solidificarea relaţiei verticale cu Dumnezeu este aspectul care afectează în mod direct relaţia orizontală dintre soţ şi soţie şi determină cât de durabilă este relaţia dintre ei şi cât de mult Îl glorifică ei pe Dumnezeu în căsnicia lor.

[Jonnyw2013]

In prima faza ,cand am vazut acest topic,aveam impresia ca nu poate exista asa ceva,sau e prea idealist asa ceva, o casatorie perfecta.Apoi mi-au venit in cap cateva puncte care ar trebui sa caracaterizeze o astfel de casnicie.Dar sper ca o sa ma suferiti cu aceste 5 puncte scrise de mine.:-)

1.Tot timpul sa considere ca celalalt este “darul lui Dumnezeu in viata lui”.O spun asta ptr ca totdeauna o privesc pe sotia mea cum am spus mai sus: “ca pe darul lui Dumnezeu in viata mea.”

2.Ideal ar fi ca cei doi sa fie virgini inainte de casatorie, dar in cazul in care unul nu e, sa stie sa aprecieze asta la celalalt .Deci sa stie sa ii spuna,si sa o simta cu adevarat, nu numai sa ii spuna: “Esti speciala(sau special) te-ai pastrat ptr mine!”Si asta sa o spuna nu numai in primii ani.

3.In cazul in care unul sau amandoi au o patima oarecare(alcool,pornografie,mandrie etc)sa ACCEPTE sa lupte impreuna.Unii nici macar nu pot accepta o realitate .
Aici intra si spovedania si discutia cu un duhovnic,ACCEPTAREA lui in viata comuna, ptr schimbarea anumitor probleme sau situatii conflictuale.Deci familia sa nu fie “inchisa” la schimbare.Ce benefica poate fi o buna legatura cu nasii sau parintii.Uneori, nu e potrivit sa te duci ptr orice lucru neimportant la sfat la duhovnic.

4.Legatura trupeasca.In toate sa fie O APROPIERE, adica daca unul e foarte zburdalnic trupeste, iar celalalt nu, familia va fi sfintita prin postul marit (deci chiar si mai mult de doua zile pe saptamana)al celui care trebuie sa se infraneze(cel zburdalnic), ca sa tina ritmul cu celalalt.
Am vazut familii care unul era foarte credincios, dar nu a tinut cont de parerea celuilalt.Celalalt avea nevoie de el trupeste,ar fi tinut cu drag si ptr el post, dar el sa aiba grija de ea trupeste.Oare “postul” unui aemenea om este bine primit, daca nu are grija de cea mai slaba in credinta de langa el????
Aceleasi situatii la altii au dus la divort.Iar cel care trupeste este mai moale, sa ceara daca e cazul voie de la duhovnic sa mai manance cate un gratar zdravan sau un pahar de vin chiar daca e post, nu ptr el ,(cu siguranta ca poate tinea postul) ci ptr ca sa aiba grija de celalalt.Ca trupul lui sa poata tine ritmul cu celalalt…ptr familia lui.
Dreapta socoteala tinand cont si de celalalt, eu cred ca e cea mai buna treaba!!!Cazul care l-am spus mai sus, e un caz in care sotul o amana destul de mult ,de ea se mai scapa cateodata in public de te apuca jena.El nu mergea pe principiul dreptei socoteli,el stia ca era post si gata ,si in plus au mai aparut niste situatii conflictuale pe care nu le-au "manageriat" cel mai bine??!
Dar ca sa nu sustin doar una dintre parti mai adaug ceva: la un moment dat am auzit o vorba frumoasa, spusa de un doctor rus, care spunea ca un sot i-a spus unei femei care era foarte activa trupeste si care (ea )era acum la a doua casatorie ”Considera unirea trupeasca ca pe o sarbatoare,deci nu e o treaba care o vom face in fiecare zi!”

5.O buna comunicare intre ei doi ,caci chiar daca sunt probleme, impreuna si cu ajutorul lui Dumnezeu se pot rezolva.E nevoie de o simtire,empatie comuna in toate.
Aici se mai pot adauga, nu am pretentia de a fi perfecta definitia, ci mai curand poate fi imbunatatita

[Jonnyw2013]

As fi vrut sa vorbim mai pe larg si despre rezolvarea efectiva a situatiilor conflictuale in casnicie?
Aveam o discutie cu un coleg, despre faptul ca uneori se simte ca nu da inainte cu unele probleme,ca de multe ori faptul ca nu gaseste cele mai bune rezolvari, sotia lui este sensibila si uneori ca sa nu o supere, prefera sa lase de la el.Dar nu e impacat in multe situatii.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Jonnyw2013

As fi vrut sa vorbim mai pe larg si despre rezolvarea efectiva a situatiilor conflictuale in casnicie?

Rezolvarea conflictelor intr-o casnicie se face , stabilindu-se impreuna de
comun acord:cine,cum, in ce fel si cat va duce o parte a crucii casniciei si
cine o va duce pe celalalta.Atunci cand lucrurile sunt stabilite si fiecare
stie ce trebuie sa faca, succesul este garantat.In acest caz succesul este
mantuirea prin taina Casniciei.

PS:de altfel titulul subiectului(Casatoria perfecta) contine o mare eroare dpdv dogmatic:
Perfectiunea nu are nevoie de manutuire.Daca esti perfect atunci nu mai ai nevoie sa te mantuiesti.
Daca esti perfect nu mai ai nevoie de Hristos.Daca ai fi perfect, asta ar inseamna ca esti chinuit de mandrie de insusi
stapanul intunericului.

Prin urmare mantuirea este pt oricine care nu este perfect, adica imperfect.
Ori casnicia este o cruce care se da spre pocainta si mantuire.
Ori se mantuiesc cei care sunt imperfecti.
Deci prin definitia casatoria este imperfecta, pt ca asa trebuie sa fie, pt ca trebuie sa fie o cruce.
Pt ca tebuie sa cari o cruce daca vrei sa te mantuiesti.Pt ca mantuirea fara jertfa personala nu exista.
Iar jertfa consta in renuntarea la pacat, lupta cu el si luarea de virtuti.Si aici intervine o mare taina:taina durerii
Ce este durerea si care este rolul ei in crestinism(ortodox) ?

[AlinB]

În prealabil postat de Jonnyw2013

As fi vrut sa vorbim mai pe larg si despre rezolvarea efectiva a situatiilor conflictuale in casnicie?
Aveam o discutie cu un coleg, despre faptul ca uneori se simte ca nu da inainte cu unele probleme,ca de multe ori faptul ca nu gaseste cele mai bune rezolvari, sotia lui este sensibila si uneori ca sa nu o supere, prefera sa lase de la el.Dar nu e impacat in multe situatii.

Depinde ce situatii, nu se poate discuta la modul generic.
Impacat nu poti fi mereu, indiferent de contextul in care a aparut problema, pentru ca nici tu insuti nu esti perfect.
Poate asta e ceal mai mare avantaj al casatoriei, ca te obliga sa te confruti cu niste probleme personale care altfel ar ramane ascunse.,

[Jonnyw2013]

AlinB si Oaie cugetatoare@
Imi pun intrebarea ,daca vine un om care este de putina vreme la credinta, si vine aici, si vede ca ne certam la fel ca pe orice alt Forum necrestin(ex. In topicul Să nu fii o povară pentru viitorul tau sot sau sotie-pag 8.9.10 parca) ,oare il va ajuta cu ceva asta, sau mai curand il va duce la neincredere???Oare un Forum Crestin nu trebuie el insusi, sa fie un pic altfel!... fata de un alt Forum?Daca nu, cu ce dam marturie??? Ortodoxia nu este un nume ,este o stare de spirit!!!
Sa zic, vine omul, ii spunem multe lucruri bune,frumoase, dar noi prin faptele noastre nu dam marturie!
Oare ar asculta vorbele noastre (voastre) frumoase despre rezolvarea conflictelor cand ei vad ca noi facem altceva????...???Faptele noastre vorbesc o "alta melodie"!!!

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Rezolvarea conflictelor intr-o casnicie se face , stabilindu-se impreuna de
comun acord:cine,cum, in ce fel si cat va duce o parte a crucii casniciei si
cine o va duce pe celalalta.Atunci cand lucrurile sunt stabilite si fiecare
stie ce trebuie sa faca, succesul este garantat.

În prealabil postat de AlinB

Depinde ce situatii, nu se poate discuta la modul generic.

Situatie concreta:El spune "Nu vreau sa mai iau imprumut.Sa pun te miri ce gresie in bucatarie,bucatarie noua,pana nu suntem din banii nostrii.De ce sa imprumut sa platesc dobanda?.Fac lucrarea mai bine peste un an, sau un an jumate, cand am bani si mi-am platit si o parte din descoperitul de card, daca nu chiar tot. "
Ea e pe principiul vreau de toate, si daca se poate acuma...Si au ajuns de ani buni sa fie tot la limita de jos a descoperitului de card.Oare cum era cu "lucrurile stabilite"???

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Oaie cugetatoare a scris:
PS:de altfel titulul subiectului(Casatoria*perfecta) contine o mare eroare dpdv dogmatic:
Perfectiunea nu are nevoie de manutuire.Daca esti perfect atunci nu mai ai nevoie sa te mantuiesti.
Daca esti perfect nu mai ai nevoie de Hristos.Daca ai fi perfect, asta ar inseamna ca esti chinuit de mandrie de insusi stapanul intunericului..

Cred ca autorul a vrut mai curand sa spuna "Casatoria bineplacuta lui Dumnezeu".

[AlinB]

In mod normal, femeia ar trebui sa asculte de barbat. Daca barbatul e credincios si chibzuit. Si binenteles si femeia cat de cat credincioasa ca sa inteleaga conceptul.

Daca nu se poate asa, atunci se procedeaza la impartirea banilor:
Astea sunt cheltuielile lunare, punem fiecare jumatate.
Din restul banilor care ii raman fiecaruia, fiecare face ce investitii suplimentare vrea.

Poate el vrea roti noi la masina si ea gresie in bucatarie.
El isi cumpara rotile, ea isi cumpara gresia.

Cu "descoperirile" la fel - fiecare pe barba lui.
Desi e mai bine poate sa nu ai ce descoperi, ca tentatia e prea mare.

De altfel e o idee proasta sa cheltui mult de pe cardul de credit, pentru ca dobanzile sunt foarte mari.

La unele carduri - hotie la drumul mare chiar.
Chiar daca dobanzile in sine nu sunt foarte mari (desi pe la 30%/an cel putin tot ajung si nu e putin) esti penalizat cu sume gen 50RON mai pentru orice. Ca ai depus banii prea devreme. Orea tarziu. Prea putini. etc.

Mai bine faci un imprumut pe termen scurt, gen 1-2 ani si rezolvi problema.
Daca vine o alta cheltuiala care chiar e necesara - refinantare.

Simplu.

Cred ca autorul a vrut mai curand sa spuna "Casatoria bineplacuta lui Dumnezeu".

Oaia are niste probleme de intelegere.
Oricat ar parea de paradoxal, casatorie perfecta nu inseamna "oameni perfecti".

Ca sa nu mai vorbi ca teoria "Daca ai fi perfect, asta ar inseamna ca esti chinuit de mandrie de insusi stapanul intunericului.." e de-a dreptul hilara.
Poate a vrut sa zica "daca te-ai considera perfect" ceea ce e cu totul altceva.