Renuntarea sau refuzarea unui tratament

[Dumitru73]

În prealabil postat de Hionia

Stiu ca Dumnezeu ne vorbeste prin oameni. Toti imi spun sa ma rog.Eu ma rog,dar poate nu cum trebuie. Poate ca rugaciunea nu inseamna rugaciunile de dimineata si de seara, un acatist si o catisma la psaltire ( asta in zilele bune). Poate ca ar trebui sa renunt la tv, internet... Cred ca nu stiu sa ma rog...

cea mai bună rugăciune este cea făcută cu cuvintele tale, oricât de puţine şi sărace ar fi. important este să fie sincere.

[bluester]

În prealabil postat de Hionia

Da,am vb cu el,dar e un duhovnic care doar'' isi face treaba'' (spovedit,impartasit o data pe luna, ''rezista ca o sa te faci bine''...)

Daca preotul ti-a spus : "rezista ca o sa te faci bine" , asculta-l !
Fiind preot , el are Harul Dumnezeiesc si poate fi un om bun de incredere.
Daca Dumnezeu ar fi vrut ca tu sa mori, acum nu mai erai in viata... pe Dumnezeu nu il impiedica niste aparate medicale. Dar iata ca Dumnezeu are alta vrere si iti acorda sansa la viata... trebuie doar sa lupti.

Roaga-te Maicii Domnului sa iti dea putere sa continui in lupta cu boala.

În prealabil postat de Hionia

Eu vreau sa ma las in mainile lui Hristos,nu sa caut ajutor la dumnezei straini.Poate si din cauza asta sunt asa de incercata...''Singur ortodoxia''

Nu e vorba de "dumnezei straini"; Qi Gong nu e nume de zeu, ci numele unui ansamblu de practici stravechi, originare din vechea China, precum sunt si acupunctura, homeopatia, etc. S-a dovedit ca ajuta. Real si statistic.

[Mosh-Neagu]

Foarte trist topic. Oare ce cuvinte poate aduna omul, care sa vina in ajutorul celui aflat in grea suferinta? Nu... Omul singur nu este decat un trecator care-si arunca o privire compatimitoare, daca poate, mai spune si o vorba calda de imbarbatare si pleaca mai departe, multumind in gand ca nu este intr-o astfel de situatie, dupa care deschide usa catre alta lume, care sa-l transpuna intr-o stare mai vesela si optimista. Din pacate scapa din vedere faptul ca in viata totul e relativ si niciodata nu stim ce ne aduce ziua de maine...
Daca ar fi sa adaugam o vorba, o parere, un sfat, poate ar trebui sa ne straduim ca ele sa vina din adancul inimii noastre si sa aiba girul Duhului Sfant. Poate asa, de unde nici nu banuim, se va naste O SANSA.
Cand mie mi s-a intamplat sa fiu acoperit de umbra mortii, nici nu cred ca puteam constientiza puterea rugaciunii. Aveam totusi avantajul ca STIAM ca nu voi muri, desi in jurul meu se faceau pregatirile de inmormantare. De unde stiam? Nu stiu. Asa a vrut Dumnezeu. Ba chiar imi spuneam: "Daca ar fi fost sa termin cu viata si sa nu mai am nici o sansa, cu siguranta Dumnezeu mi-ar fi ingaduit sa stiu asta. Dar eu stiu ca scap!" Faptul ca "am scapat" nu stiu cui, in afara de Dumnezeu, i se datoreaza. Pot cu certitudine sa spun ca (aveam 26 de ani) mama mea a varsat multe lacrimi in rugaciune. Ba nu-i exclus sa fi spus sa-i dea Dumnezeu ei, suferinta si sa ma lase pe mine sa traiesc. Fapt pentru care a si facut cancer in urmatorul an.
Ce pot eu sa spun este ca Dumnezeu ingaduie sau nu informatiei sa ajunga la noi, pentru ca aici de informatie e nevoie. Nu vreau sa se creada ca spun cuvinte mari, dar eu stiu ca la Dumnezeu exista intotdeauna o sansa, chiar si atunci cand toti in jur considera asta o nebunie. Personal sunt unul dintre cei care beneficiaza ca oricare om de tehnicile medicinii moderne, dar in acelasi timp, tot din proprie experienta stiu ca oricat ar fi stiinta de evoluata, pentru astfel de cazuri, doar Dumnezeu si Natura mai poate reda vigoare trupului epuizat. La 33 de ani, organismul inca are potential enorm. Iar boala, dincolo de a fi considerata ceea ce si este de fapt - o pedeapsa - este o stare din care se poate iesi daca stim cum sa ne hranim. Hrana, vointa si pacea launtrica (necesara unui PH cat mai optim), toate la un loc, pot face lucruri cu adevarat incredibile. Am citit despre astfel de cazuri, pe unele le-am vazut de curand pe un canal tv (desi nu cred ca mai era necesar fiindca nu facea decat sa-mi confirme vechile convingeri) si mai stiu ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului. Daca aceasta boala este trimisa pentru ca o anumita lectie sa fie bine-invatata, ea trebuie luata ca atare.
Singura recomandare pe care pot eu s-o fac, pe langa rugaciuni si sfinte masluri, este abordarea cu mult curaj a "Medicinii Isihaste". Pentru medici pare o nebunie, desi ei insisi se vad la capatul oricaror alte posibilitati. Iar daca unii dintre ei mai fac si alte recomandari, acele recomandari nu fac decat sa complice si mai mult starea deja existenta. Eu personal am aceasta lucrare deosebita a Parintelui Ghelasie de la Manastirea Frasinei, in fisier "Word", dar ea poate fi gasita sub mai multe forme si pe internet. O sa dau doar doua linkuri: Primul (http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ta-127388.html) care cuprinde cateva explicatii legate de lucrare, iar al doilea (http://ro.scribd.com/doc/3589808/Med...grav-bolnavi-1), lucrarea in sine. Cu siguranta mai exista si alte variante a terapiei 100% naturiste, prin care se pot elimina la modul cel mai practic tot ce este nociv in organismul nostru. Deci solutii exista, dar asta nu inseamna ca problema e rezolvata. Doua lucruri sunt neaparat necesare: binecuvantarea lui Dumnezeu (care se va simti de la sine, printr-un optimism si o pace launtrica ce nu poate fi confundata cu nimic altceva decat Harul lui Dumnezeu) dar si o vointa cu totul iesita din comun, fiindca nu-i usor sa renunti la tot ceea ce ti se cere sa renunti si sa-ti mai pastrezi si increderea ca... te vei face bine. Oricum, poate e necesar de consultat un naturist consacrat, care sa faca un "program" ce trebuie tinut cu sfintenie, si care sa urmareasca macar la inceput cum evolueaza tratamentul. Ce-i drept, asa ceva e foarte greu de gasit, dar tot Dumnezeu oranduieste daca vrea. In principiu, totul se bazeaza pe hrana cruda si mai ales sucuri proaspete de fructe si legume, crescute in mediu ecologic.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti, care indraznim sa ne dam cu parerea, cand El poate are Planul Lui, iar daca totusi e vorba de un "Plan", sa se milostiveasca si sa aduca pacea in casa, sa ierte si sa ridice din boala pe cel/cea ce s-a pocait, sau care si-an insusit fara rezerve pacatele strabunilor, daca ele au existat.

P.S. - Inteleg ca s-a facut si o promisiune. E o cruce grea, care ar putea sa ne sperie si sa ne facem ca uitam ce-am promis... Cu promisiunile catre Dumnezeu nu trebuie sa ne jucam, fiindca vom trage consecinte toata viata, ba chiar si dupa aceea inca mai trebuiesc achitate "Notele de plata"...

[AlinB]

În prealabil postat de Hionia

Da,am vb cu el,dar e un duhovnic care doar'' isi face treaba'' (spovedit,impartasit o data pe luna, ''rezista ca o sa te faci bine''...)

I-ai spus ca ai de gand sa-ti grabesti sfarsitul si a zis doar ca ai sa te faci bine si atat?

Cine l-a adus? Mama ta?
Poti sa-i ceri sa vorbeasca si cu alt preot daca ti se pare ca are probleme de comunicare.

Am folosit optiunea forumului pt. a îi trimite userului Hionia un mesaj prin email și am primit răspuns „Carmen a murit la spital in 30 august”.

Din păcate au trecut mai mult de 40 de zile dar în fața lui Dumnezeu timpul nu are aceeași fatalitate precum în lumea noastră...să facem o rugăciune pentru sufletul ei că nu știm câte persoane apropiate de Biserică avea prin preajmă.
Maica Domnului să mijlocească pentru sufletul roabei ei Carmen!

[tabitha]

Dumnezeu s-o odihnească în pace pe Carmen.
Poate a fost mai bine așa, i-a ușurat suferința și a adus-o mai aproape de El.
Da, au trecut cele 40 zile dar tot putem să ne rugăm pentru ea și să-i aprindem o lumânare.

[Mosh-Neagu]

Doamne, odihneste-o cu dreptii pe roaba ta, Carmen.
33 de ani... Tu stii cel mai bine cum se moare la aceasta varsta, Doamne. Ai mila de sufletul ei si gaseste-i un loc printre cei bine-placuti Tie! Si iart-o, Doamne. Si iarta-ne si pe noi ca n-am fost vrednici s-o ajutam, cand poate ea isi punea mari sperante... Sau poate ca astepta un cuvant cald, iar noi am trecut nepasatori sau am vorbit... vorbe!

[tabitha]

Ce trist, a murit o colegă de forum și abia 3 oameni s-au găsit s-o pomenească . Restul or fi observat ?!

În prealabil postat de mirela.t

Ce trist, a murit o colegă de forum și abia 3 oameni s-au găsit s-o pomenească . Restul or fi observat ?!

într-adevăr trist însă citind ultimele ei mesaje am toată nădejdea că o pomenește Hristos în ceruri...tristețea e pt noi ăștia care am rămas aici în răutățile și singurătatea noastră.